498 matches
-
mlaștină și la o aventură comună până la deșertul luat drept o plajă), modalitățile narative predilecte sunt acelea ale confesiunii, povestirii și dialogului pe marginea celor trăite. Viața profesorului și viața Eleonorei nu sunt expuse - fie și sumar - de către un narator omniscient și omnipotent, care să pătrundă cu privirea până în cele mai ascunse cotloane ale intimității lor. Ies la lumina paginii din vorbele pe care se hotărăsc să le spună el și ea, din confesiunile pe care și le fac, din fluxul
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
ajung, prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul instrument de evaluare a lor. Totuși, mai mult decît pe orfanul freudian, am senzația că trebuie să-l vedem în Pip pe naratorul modern, a cărui "subiectivitate" înlocuiește "obiectivitatea" autorului omniscient tradițional. Faptul că Dickens vrea să ne asumăm această perspectivă este argumentat de ultima treaptă a inițierii lui Pip, cea a adevărului propriu-zis, cînd el își cunoaște binefăcătorul real. Personajul în chestiune, Magwitch (Provis), e chiar evadatul pe care, cu
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
averii lui Provis (de altfel, Jaggers arată, în final, atribute de personaj demiurgic - știe secretele tuturor, de la Miss Havisham și Magwitch, pînă la Pip și Estella, fără ca alții să știe ceva despre el). În fața noutății, Pip rămîne blocat. Fuge la "omniscientul" și "omniprezentul" Jaggers pentru a primi confirmarea sumbrei realități. Jaggers o face cu un anume cinism, invitîndu-l să nu mai creadă în vise, ci în fapte. O afirmație, să recunoaștem, cu ramificații filozofice cam subtile pentru un simplu contabil și
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
Jaggers, misteriosul spectator "nejucător"? Aici Dickens ne solicită, indubitabil, întreaga atenție. Poziția privilegiată (în raport cu celelalte personaje) îi conferă taciturnului administrator de averi și avocat (cîndva pledant), cu siguranță, un aer de autoritate. El stă în vîrful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip - așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
mod absolut, cu cel al lui Pip - așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații.
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
textele nu sunt lipsite de farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
plasarea lor la mantinelă este, cred, cea mai nimerită opțiune. Ea creează o formă interesantă de suspans teoretic, o confuzie emoțională cumva mutantă, dotată cu două inimi și - așa cum se cuvine - cu două creiere. Iată, bunăoară, vocea naratorului nu doar omniscient, ci și perfect conștient, apropiindu-se periculos de mult de un timbru auctorial, de o apărare lucidă, întemeiată pe principii critice de bun simț: "Ei bine, ar putea să mi se spună, pe bună dreptate, că romanele lui Victor Erofeev
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un trup plin de căcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
2. Să nu cumva să ți se pară că l-am judecat sau interpretat greșit. Că ți-am turnat gogoși. Intenționat sau nu. În povestea asta nu e nci o mână nevăzută care să tragă sforile, nu există un narator omniscient, care să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e adevărul. Allah Akbar, știi ce înseamnă asta? Sunt trimisul Domnului. Grăiesc Adevărul - adevărul Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara lui Dumnezeu.“ Profesorul rostise aceste versete din Coran pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
textul unei scrisori de dragoste, și ziarul pe care‑l citea - toată perioada tinereții lui timpurii condensată Într‑un singur alineat. Acum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat liceul. Voi da un exemplu care va dezvălui cât de omniscientă era Enciclopedia morților. Principiul e clar, cu toate că ți se taie răsuflarea În fața acestei erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se domolesc, se odihnesc. Spune că poate cel mai bun sfat e ceea ce nu-i poți spune nicicum: Să rămâi ca și cum ai fi buricul lumii, să-ți fii propria autoritate supremă în orice privință, propriul expert în toate cele, infailibil, omniscient. Mereu, la fiecare ciclu, întotdeauna: Folosește mijloace de contracepție. Post-producție O poveste de doamna Clark În primele zile Tess și Nelson Clark au mers înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ceea ce înseamnă că s-au îmbrăcat cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unul ideal, limbajul ideal. Imaginile pe care le văd în presen sunt oglinda sufletului meu. Iar imaginea mea se preschimbă într-o succesiune de imagini atât de rapide încât nu le poți vedea și devin așa cum (nu) le vede natura omniscientă. Focul nu a ars decât pe unii. Eu am scăpat. Eu am ars violența cu violență. Cei ce au ars focul cu foc scăpaseră. Are pasiunea în ochi. Îi sclipește în ei. O pasiune ca a ei, istoria, viata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echitații sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le spunem utopii; ca și cum Statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 7 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Guvernarea centralizată exclude orice nivel intermediar între guvernul central și cetățean. Este specifică statelor totalitare în care, autoritățile regionale și locale au doar un caracter formal și iluzia unor competențe. Ele sunt transformate în simpli raportori către un dictator considerat omniscient și omnipotent și diseminator ai hotărîrilor și indicatorilor acestuia. Este un regim rigid și ineficient, condamnat de istorie, chiar dacă din punct de vedere economic a înregistrat, în anumite condiții, unele realizări. 2) Serviciile publice sunt organizate în manieră descentralizată, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
văzut deja, alegerea de a produce un bun public sau altul, tipul de tarifare ales și o mai mare sau mai mică redistribuire a veniturilor corespund efectiv alegerilor societății. Dar putem oare conchide de aici că Statul e omnipotent și omniscient, că el poate face totul prin transformarea în cheltuieli a veniturilor, adică a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de reglare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o carieră de pictor, iar Erasmus și Cristian vin să studieze la Altfurt, în patria filozofiei și a muzicii. Unii pleacă, alții vin, în funcție de amplasamentul lor față de cel ce derulează povestea tuturor. Spre deosebire de Cronică de familie, megaromanul cu un narator omniscient, în Proprietatea și posesiunea perspectivele apar și dispar prin discursul auto-centrat al unuia dintre personaje. Se întâmplă că acesta e un bun observator și totodată un spirit reflexiv; astfel că subiectivitatea lui, inerentă, nu acoperă datele caracterologice și comportamentale ale
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
Unite, în anul 1866, este privit de la nivelul străzii, al oamenilor obișnuiți, al firului de iarbă, prin ochii și în virtutea experiențelor personale ale dentistului Joseph Strauss și ale simpaticului său motan, Siegfried. Practic, întregul roman este descrierea de către un narator omniscient a vieții cotidiene a medicului berlinez, mutat în București, la rugămintea fostului său pacient Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit domn al Țărilor Române după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Scriitura este specifică mai degrabă unui roman clasic
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
din casă) a stilurilor indirect și indirect liber dau aerul de relatare istorică, dar și o anumită senzație de inconsistență epică. Evoluția personajelor este privită din exterior, de la cap la coadă și relatată ca într-o poveste de un narator omniscient. Există o mulțime de impresii ale călătorilor occidentali care vorbesc despre Bucureștii de la mijlocul secolului al XIX-lea ca despre un oraș al contrastelor, în care luxul coabita cu sărăcia, alternativa la praf era noroiul, oamenii își făceau nevoile pe
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
este trăit de burghezul dr. Joseph Strauss și de încă mai burghezul său motan, Siegfried cu uimirea proaspătă a omului venit din altă lume, într-o epocă în care un drum pe aceste meleaguri presupunea mult spirit de aventură. Naratorul omniscient pătrunde în mintea și în sufletul acestor personaje și trăiește alături de ele emoțiile drumului și revelațiile descoperirii chipului de ieri al Capitalei. Care, în anumite privințe, este și cel de azi. În descrierea naratorului parcă se strecoară și niște clin
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
ascuțite, un fel de știință a științelor strîngînd sub bolta ei toată cunoștințele privitoare la temeiul unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor corăbii în derivă. Iar împrejurarea că totuși mai
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
-se de manifestările ciudate ale surorii gemene, grav tarată din naștere, Mattia, a lăsat-o singură pe o bancă în parc, în loc să o ia la serbarea unui coleg de clasă. La întoarcere nu a mai găsit-o. Vocea clasicului povestitor omniscient lasă cititorul cu imaginea băiatului disperat la gândul că surioara s-a înecat în râul din apropiere, răsucindu-și aproape inconștient un ciob în carnea din palmă. Nu știm dacă și cum s-a întors acasă, cum au reacționat ceilalți
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
cu mijloacele lui Eliade din Domnișoara Christina. Rezultatul este dezamăgitor pentru că ratează ambele obiective. În ciuda strădaniilor autorului, capitolele nu se încheie cu ceea ce s-ar putea numi un cliffhanger , o situațielimită care să te invite să continui lectura. Vocea naratorului omniscient contribuie din plin la eșecul poveștii, având neplăcutul obicei de a anticipa la tot pasul acțiunea. Fraze de genul „Dacă ar fi știut X ce urma să se întâmple, atunci...” apar la tot pasul și lasă impresia unei literaturi care
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
trasat între coperțile cărții de peste 400 de pagini, ușurează orientarea cititorului în labirintul captivant al narațiunii, în care ordinea temporală a evenimentelor este spartă, realitatea se amestecă cu ficțiunea într-un savant și palpitant joc de oglinzi regizat de naratorul omniscient, uzînd agil, ludic și suveran de cele mai variate tonalități ale discursului romanesc. Printr-o ingenioasă „mise-en-abîme”, în cuprinsul prefeței atributele veridicităț ii sunt cu ostentație desfășurate. După moartea lui Kostas Kezdoglou, naratorului i-ar fi fost încredințată de către sora
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
socialiste. Treptat, singurătatea pe care o umpluse dialogând cu Vasilache (marioneta primită la ieșirea din spital, un obiect din trecutul său vacuizat), se destramă prin înfiriparea unei legături de dragoste cu Luiza. Bruno află însă, abia la sfârșit, ceea ce naratorul omniscient îi dezvăluise progresiv cititorului: atât Bojin (în privința serviciului căruia oricum nu existau dubii), cât și Luiza-informatoarea sunt, deopotrivă, păpușarii care-l manipulează, fabricându-i o altă biografie, și marionetele Securității, însărcinate să-l transforme într-un om nou. Finalul deschis
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]