261 matches
-
un singur lanț aminoacidic, având 3 legături disulfhidrice. IGF I (70 AA, greutate moleculară 7649 Da) și IGF II (67 AA, greutate moleculară 7471 Da) au o omologie structurală de 65%. Față de proinsulină, IGF I și IGF II posedă o omologie aminoacidică de 43% și respectiv 41%. La om, gena IGF I este localizată pe brațul lung al cromozomului 11, iar gena IGF II pe brațul scurt al cromozomului 11, în continuarea genei insulinei. S-a constatat că regiunile aminoacidice ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de realitate" câte schimbări ale lumii va percepe mintea sa. Durand va substitui verbul "a fi" cu "a deveni". Cele trei regiuni schizomorfă, sintetică și mistică sunt definite ca ,,o aglomerare de seme" a căror recunoaștere se face prin metoda omologiei, care presupune că fiecare nou ,,sem" identificat nu este decât o ,,variație pe o temă verbală dată". Teoria lui Durand este de fapt o arhetipologie. Conform acesteia, gesturile dominante sunt identice pentru toți oamenii, formând ceea ce antropologul numește "universalia simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reușit să Înțeleagă - cum n-au reușit nici cei 150 de ani de pozitivism de după el - că această transformare fundamentală este, Într-un anume sens, mai reală decît planta Însăși. Există În teoria lui Goethe o anumită recunoaștere generală a omologiilor, Însă modul În care se petrece transformarea rămîne În esență neexplicat. Întrecându-l pe Goethe, lingvistul Ferdinand de Saussure (1857-1913) a constituit principala sursă de la care s-au alimentat structuraliștii, referindu-se necontenit la distincția operată de el Între „sincronia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
locul de fosforilare COOH-terminal (fig. 3.7). Receptorul pentru insulină face parte dintr-o familie care mai include receptorul pentru IGF-1 și așa-numitul insulin receptor-related receptor (IRR), un receptor "orfan" pentru care nu s-a identificat încă un ligand. Omologia structurii de aminoacizi în această familie este de 80%. Subunitatea α a receptorului în stare liberă exercită un efect inhibitor asupra kinazelor din zona intracelulară. Fiecare subunitate α are două locuri de legare a insulinei, care odată fixată produce modificări
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Amilina (sau polipeptidul amiloidic insular) este constituentul major al amiloidozei fibrilare care se constată în pancreasul pacienților cu diabet tip 2 și este în același timp o componentă normală a celulelor ß, fiind co-secretată împreună cu insulina (5). Are o evidentă omologie structurală cu calcitonin gene-related peptide, un neuropeptid produs de celulele C ale tiroidei (6). Polimerizarea moleculelor de amilină duce la formarea fibrilelor de amiloid. În tabelul 4.1 sunt redate câteva dintre efectele amilinei. Acumularea progresivă a fibrilelor de amiloid
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
sufletul lumii. Unitatea lumii prin eros se realizează în întregul univers cuprinzând toate aspectele sale, pornind de la latura divină, și terminând cu cea de la nivelul materiei datorată componentei lumești și a celei de-a doua Afrodita. Descrierile astrologice, ca și omologiile sus-jos, realizate de Ficino sunt în conformitate cu tradițiile vremii: Oricum vor fi stând lucrurile, doctrina omologiilor între "sus" și "jos", între macro- și microcosmos, nu reprezintă nici o noutate. Nici Ficino, nici Paracelsius nu sunt originali în ceea ce privește teoria generală, ci doar în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pornind de la latura divină, și terminând cu cea de la nivelul materiei datorată componentei lumești și a celei de-a doua Afrodita. Descrierile astrologice, ca și omologiile sus-jos, realizate de Ficino sunt în conformitate cu tradițiile vremii: Oricum vor fi stând lucrurile, doctrina omologiilor între "sus" și "jos", între macro- și microcosmos, nu reprezintă nici o noutate. Nici Ficino, nici Paracelsius nu sunt originali în ceea ce privește teoria generală, ci doar în amănunte"166. Aceste teorii reprezintă universul descris pornind de la teoria geocentrică dezvoltată după teoria aristotelică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
uriașul, constituie nu numai mito-geografia adolescenței lui Eliade ("munții Bucegi, de care mă îndrăgostisem din adolescență și de care îmi amintisem de atâtea ori în Himalaya"), dar și o geografie simbolică (asimilați fiind munților cosmici) în care definitorii sunt corespondențele, omologia dintre cer și pământ. (Pe de altă parte, în conștiința arhaică, ascensiunea unui munte are sensul trecerii în celălalt tărâm, muntele fiind un simbol al realității absolute). Plecarea lui se întâmplă "la două după-amiază" (ca și în Pe strada Mântuleasa
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau alte activități celulare. [261]. Astfel, receptorii analizați prezintă: o regiune N-terminală; un domeniu scurt, bine conservat, bogat în cisteină și o regiune C-terminală. O astfel de proteină poate fi divizată în șase regiuni (A F), pe baza omologiei secvențiale, fiind constituită din mai multe domenii funcționale independente. Existența acestor regiuni este sugerată în figura următoare care încearcă să reprezinte structura tridimensională a moleculei-receptoare, precum și funcțiile diferitelor secvențe proteice. Se pare însă că numai un singur "deget" nu pare
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
transformare malignă a celulelor. Din „gene ale vieții” care asigură controlul proliferării celulare și al citodiferențierii, protooncogenele devin „gene ale morții”. Protooncogenele au fost bine conservate în cursul evoluției de peste 600 de milioane de ani a eucariotelor, prezentând o remarcabilă omologie de secvență și de funcție la specii aflate pe diferite trepte ale scării filogenetice, de la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și diverse. Ele codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genomului uman sau că abordarea practică, experimentală are încă deficiențe. Genele tumorale mutante se transmit în unele familii, așa cum sunt genele pentru unele kinaze semnalizatoare și pentru proteinele ce leagă GDP. Se constată că oncogenele recesive cunoscute nu prezintă o omologie puternică, iar proteinele pe care le codifică sunt implicate în funcții biologice și biochimice diferite. Multe dintre genele înrudite implicate în tumorigeneză, cum ar fi, bunăoară, p73 și p63, care prezintă similitudine de secvență cu TP53 nu prezintă mutații în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
această stare determină un răspuns celular excesiv, la semnalul din receptor. Proteina codificată de protooncogena ras este o GTP-ază membranară a cărei activitate este legată de semnalizarea transmembranară. Între proteina RAS de la drojdie, și proteina RAS de la om există o omologie a secvenței de aminoacizi de aproximativ 50%, ceea ce este dovada înaltului conservatorism al genei care codifică pentru această enzimă, consecință a îndeplinirii unui aceluiași rol, la specii atât de îndepărtate filogenetic. Proteina RAS se găsește la toate organismele eucariote, de la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
factorului de creștere (Cooper, 1995). Cei mai importanți receptori pentru factorii de creștere implicați în transformarea malignă sunt receptorii transmembranari cu funcție tirozinkinazică. S-au identificat cel puțin 58 de asemenea receptori. Toate proteinele tirozinkinazice au un grad înalt de omologie a secvenței, în special în domeniul C-catalitic, și se găsesc numai la metazoare. Receptorii tirozinkinazici au un domeniu extracelular de legare a ligandului, un domeniu transmembranar și 1-2 domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile fosforilate mediază legarea specifică a proteinelor citoplasmatice cu rol de semnalizare, care conțin două domenii de omologie cu src desemnate SH2 (acronimul derivă de la Src Homology-2). În anul 1983, Doolittle și colaboratorii săi au identificat produsul oncogenei sis, pe care l-au numit factor de creștere derivat din plachete și a fost desemnat PDGF. Această descoperire a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de transformare malignă a celulei. Gena sis a fost identificată prima dată ca oncogenă a virusului sarcomului simian, fiind izolată dintr-un fibrosarcom al maimuței lânoase, în anul 1971. Gena sis codifică pentru un peptid de 28 kDa, care are omologie extinsă cu PDGF. Acum se știe că PDGF constă din două peptide înrudite: catena A-PDGF și catena B-PDGF, care au o identitate de 40% aminoacizi. Molecula activă de PDGF este un dimer legat disulfidic care poate fi homodimer A
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
leagă receptorii de glucocorticoizi, aceștia fiind factori trans-activatori, responsabili pentru medierea unei transcrieri crescute, ca răspuns la hormon. Primul indiciu că o proteină oncogenică poate funcționa ca factor de transcriere a fost obținut în anii 1985-1986, când s-a descoperit omologia de secvență dintre receptorii steroidici și produsul oncogenei erb A. De atunci au fost identificate peste 20 protooncogene care codifică pentru TF cu rol în reglarea transcrierii genelor. Produșii genelor a căror transcriere este reglată de factorii de transcriere codificați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
receptorul glucocorticoid determină translocarea sa în nucleu, unde se leagă la ADN și stimulează transcrierea genelor glucocorticoid-inductibile. Analize moleculare recente au evidențiat asemănări între receptorul de hormon și produsul proteinic al oncogenei erb A, identificată inițial în virusul eritroblastozei aviare. Omologia de secvență a aminoacizilor, între proteina ERB A și receptorii de hormoni steroizi, este de 25%, iar în domeniul central, de legare la ADN, omologia este de 50%. S-a dedus că produsul proteinic al oncogenei erb A aparține aceleiași
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de hormon și produsul proteinic al oncogenei erb A, identificată inițial în virusul eritroblastozei aviare. Omologia de secvență a aminoacizilor, între proteina ERB A și receptorii de hormoni steroizi, este de 25%, iar în domeniul central, de legare la ADN, omologia este de 50%. S-a dedus că produsul proteinic al oncogenei erb A aparține aceleiași familii din care fac parte și receptorii steroidici, ceea ce a condus la concluzia că proteina ERB A poate funcționa ca factor de transcriere. Alterarea majoră
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
primii 86 fiind identici pentru proteina P 21 codificată de toate cele trei oncogene celulare funcționale. Restul de 103 aminoacizi ai proteinei P 21 se prezintă într-o secvență ușor modificată la produșii genici ai celor trei oncogene celulare funcționale, omologia de secvență fiind de 85%. În cazul oncogenelor virale mos, H-ras, K-ras, v-sis și v-src, secvența protooncogenelor a fost înglobată integral, pe când oncogena v-erb B este rezultatul preluării doar a 600 de codoni din cei 1 210 ai secvenței
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inducă sarcomul aviar, ceea ce s-a interpretat în termenii realizării unei recombinări între protooncogena c-src normală și oncogena v-src defectivă, cu geneza unei oncogene v-src normale, eficiente în inducerea stării de transformare malignă. Realizarea recombinării intragenice implică existența unei reale omologii de secvență a nucleotidelor între protooncogenă și oncogena virală. Deși la om se cunosc peste 100 tipuri diferite de neoplazii ce afectează diferite organe și țesuturi, până în prezent au fost identificate doar 60 de protooncogene ce pot fi convertite în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mutație silențioasă. Receptorul HER-2 face parte din familia receptorilor tirozin kinazici ai factorului de creștere epidermal (EGF) care cuprinde: EGFR/HER-1/erbB-1, HER-2/neu/erbB-2, HER-3/erbB-3, HER-4/ erbB-4 (Pinkas-Kramarski și colab., 1997). Acești receptori au un grad ridicat de omologie, sunt lanțuri proteinice monocatenare (van der Geer și colab., 1994) și au activitate de stimulare a creșterii jucând un rol important în reglarea creșterii celulare, supraviețuire și diferențiere. Proteina HER-2 are caracteristicile structurale ale unui receptor de membrană: domeniul extracelular
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în 18q, ceea ce este un eveniment rar în adenoamele timpurii și intermediare. Gena TS, prezumtiv implicată, a fost caracterizată și denumită dcc (acronim derivat de la Deleted in Colorectal Carcinomas = deletată în carcinoame colorectale). Gena dcc codifică pentru o proteină cu omologie față de glicoproteinele de suprafață celulară, implicate în aderența celulară; - neoplaziile colorectale, nu însă și adenoamele, prezintă o foarte mare frecvență a mutațiilor în gena tp53. Datele existente permit realizarea unui model multistadial al carcinogenezei. Se admite că rolul genelor mutatoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
colorectale sporadice. Mutațiile (germinale sau somatice) determină sinteza unor proteine APC trunchiate (modificate), a căror detecție are valoare de diagnostic pentru pacienții purtători ai genei apc. Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843 de aminoacizi, cu omologie redusă față de alte proteine cunoscute. Ea este localizată în citoplasmă, cu acumulare pe marginile laterale sau în regiunile subapicale ale anumitor celule, în special cele epiteliale. Această proteină are roluri multiple: în procesul de transducere a semnalului, în aderența intercelulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru manifestarea sindromului Bloom a fost desemnată gena BLM, a fost cartată 15q 16.1 și are ca produs de traducere un reprezentant proteinic ce aparține familiei RecQ a ADN-helicazelor. Ea reprezintă o catenă polipeptidică de 1417 aminoacizi, care are omologie cu produsul genei SGS1 (de la Slow Growth Suppressor = supresor al creșterii încetinite) de la drojdia de bere și cu produsul genei WRN, de la om, al cărei simbol derivă de la sindromul Werner, cu indicativul McKusick 277700. În gena BLM sunt frecvente mutațiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
1985). În translocațiile: t(11;14) (p13; q11) și t(7;11) (q35; p13) sunt implicate fie TCR-α, fie TCR-δ, din 14q11 sau TCR-β, din 7q35. Punctele de rupere la 11p13 apar la nivelul unor secvențe care au o mare omologie cu o secvență heptamerică canonică ce poate fi recunoscută în mod normal de către aparatul enzimatic al recombinazelor. Recombinaza este responsabilă de reunirile anormale ale segmentelor cromozomale, deoarece adesea ambii cromozomi reciproc translocați au o adiție nucleotidică în regiunea N, ceea ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]