276 matches
-
al școlilor de partid - recunoaștere universitară, spre mijlocul anilor ’50, constituirea academiilor de științe sociale, În jurul lui 1970 -, ceea ce justifica ideea că academizarea constituia un raspuns specific la situația de criză politică și economică, ceea ce permite formularea ipotezei existenței unei omologii Între strategiile de acumulare socialistă primitivă În economie și strategiile de acelasi ordin a bunurilor simbolice, titluri universitare, opere ale patrimoniului cultural național etc. O a doua ipoteza privește strategiile de omologare pe piața internațională a diferitelor genuri de capital
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
statele În care economia de comandă a Împiedicat realizarea reformelor inițiate În anii ’60 - cum este cazul, pentru motive istorice și politice diferite, În RDG și În România - procesul de academizare a cunoscut formele cele mai desăvârșite. Aceste raporturi de omologie Între spațiul economic și cel cultural nu sunt raporturi de determinare, În sensul În care politică economică ar decide principalele direcții politice. Pe de o parte, comparația Între diferitele științe sociale și gradul lor de „profesionalism” indică importantă pe care
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o dezvoltare puțin comparabilă cu situația care există În literatura mai Înainte. Este suficient de luat exemplul clasificării literaturii române În funcție de marile curente estetice universale, care se oprește la Începutul anilor ’60, odată cu Îngroparea realismului socialist. Până atunci, existase o omologie formală Între curentele estetice și orientarea politică sau «de clasă» a autorilor. Marxismul oficial, fidel propriului sistem evoluționist de clasificare, veghea că fiecare autor sau opera să-și ocupe căsuța din tabelul Mendeleev al literaturii, În care realismul socialist reprezenta
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
împlinit, la cele mai sărace ea se situează între realitate și aspirație (Kohn, 1959). Printr-o investigație mai amplă a gusturilor, a judecăților de apreciere și a reprezentărilor mentale ale lumii sociale în Franța, P. Bourdieu (1979, p. 238) constată omologia diferitelor câmpuri de manifestări spirituale la indivizii de același statut material-financiar și, în același timp, disparitățile dintre aceste statute. Dacă tenisul este practicat doar de 1,5% dintre muncitori, el este practicat, în schimb, de 15,5% dintre cadrele superioare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
se manifestă În a doua lună a sarcinii. În acest stadiu, e posibilă alegerea sexului viitorului copil, majoritar masculin, cu condiția ca femeia Însărcinată să respecte cu strictețe indicațiile de regim care se impun” (A. Roșu, ibidem, pp.311-313). Conform omologiei dintre macroși microcosmos, ceea ce poate părea astăzi asociere arbitrară e arbitrat de fapt, În medicina clasică indiană, de corespondențe decelabile În procesul gestației Între lumea intrauterină și biografia viitoarei mame. Dorințele (acele dohada pe care Într-un exemplu mitic le
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Medical Literature, cu peste 3.000 de pagini datorate lui Gerrit Jan Meulenbeld și medaliate recent de regina Olandei 1. Nu trebuie să uităm nici că teritoriul În care se plasează stăruitorul său pelerinaj e cel mai consistent areal al omologiei dintre fondatorul religios și medic 2. Din punct de vedere strict medical, poate că ceea ce surprinde cel mai mult e lipsa de omogenitate a tipurilor de practică medicală, tehnici de diagnosticare și remedii care circulau, de multe ori În biografia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dumnezeiește. A obosit, a mers destul, câmpul se întinde înainte pustiu, bătătorit ca un drum. Alergătorul cade jos, moare, devine carte fundamentală”. Acum un accent hotărâtor se plasează asupra datului culturii. În celelalte drame era prezentă numai ca sugestie colaterală omologia între insul comun și Creatorul divin, obsesia demiurgiei creatoare fiind proprie, în schimb, eului liric al lui S. De această dată autorul insistă asupra deja-creatului, cerc predeterminant, fundamental. Un spațiu-timp specific creației, în măsura în care se repliază în sine și amalgamează generațiile
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
pe la spate se spunea că aici lucrează numai escrocii... Acum, s-a supărat patronul, mâine te dă afară... Angajează alta, care-i face și masaj seara... (S5) Apelând la elementele teoretice expuse în prima parte a studiului, putem remarca o omologie între relația dintre producție și consum, care a fost descrisă succint la nivel macrostructural, și relația dintre vânzător și client, așa cum ne apare ea din mărturiile empirice. Existența sau inexistența cozii joacă oarecum un rol de termen mediu. După cum am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
1992-1994) manifestărilor similare din proza românească interbelică. Sunt cercetate scrieri de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. Fântâneru, M. Blecher, Octav Șuluțiu, H. Bonciu, Ion Biberi, Mihail Celarianu și Anișoara Odeanu. Se depistează și comentează omologii și filiații cu demersuri similare din literatura universală modernă. Urmărind diferitele variante ale conceptului, criticul surprinde și transpunerile acestuia într-o scriere ori alta. Era, în bună măsură, de așteptat ca după o asemenea investigație amplă a literaturii naționale M.
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
și Mihai Eminescu (Eminescu - Arhetipul). A. abordează subiectele alese prevalându-se de dubla lui competență de cunoscător al gândirii indiene și al culturii occidentale. Procedează la un demers hermeneutic comparativ, menit să pună în lumină nu deosebirile, ci convergențele, coincidențele, omologiile, similitudinile (tematice, de simboluri, de poziție ontică). Redescoperirea arhaicului - în arta, în cultura modernă - echivalează cu o fericită regăsire a unei universalități perene și fundamentale. Acreditând o metodă personală, comparativ-hermeneutică, ilustrată convingător, A. a dat, prin Arhaic și universal, o
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
absolut se ivește, ca două fețe ale aceleiași creații, timpul și contra-timpul, fața și reversul existenței. Adăugând lumii o dimensiune nouă, eternul, divinul, idealul au o istorie. Standardizarea unor structuri (materiale, sociale, ideale) induce și ea noi aspecte ale virtualizării. Omologiile structurale fac din fiecare componentă o piesă a ansamblului ce poate fi construit. Standardizarea aduce după sine o compatibilizare a sistemelor economice, financiare, educaționale, informaționale. Construirea unor spații politico-economice integrative (Uniunea Europeană!) presupune o standardizare, respectiv o virtualizare a unor ansambluri
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
macrocosmos sânt atestate la primitivi. Unele sisteme de corespondențe om-Univers nu au fost definitivate decât în culturile mari (India, China, Orientul Apropiat antic, America Centrală). Punctul lor de plecare este totuși reprezentat de culturile arhaice. Se întîlnesc la primitivi sisteme de omologie antropocosmică de o complexitate extraordinară, care dovedesc o putere de speculație inepuizabilă. Este de pildă cazul dogonilor din vechea Africă Occidentală franceză.3 Aceste omologări antropocosmice ne interesează în măsura în care "ascund" diverse situații existențiale. Spuneam că omul religios trăiește într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
candidat al extremei stîngi, ceea ce nu este deloc surprinzător. Au fost oare cartierele din est ocolite de îmburghezirea capitalei? Acest lucru este parțial adevărat, căci locuințele sociale schițează același arc de cerc ca voturile în favoarea stîngii și extremei stîngi. Această omologie exprimă mai cu seamă prezența continuă a unei populații modeste în locuințele cu chirie mică din aceste cartiere periferice, foste muncitorești și industriale. Asta nu a împiedicat "îmburghezirea" unei părți a populației, dar a frînat-o în mod serios. Înseamnă oare
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
excesului, Emilian adaugă, nu fără maliție, că „deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele privind omologiile dintre literatura anarhică și muzica primitivilor, jazz, compozițiile lui Stravinski ori Satie și baletele lui Djaghilev. Refuzîndu-i valoarea estetică, autorul îi concede anarhismului poetic doar o valoare documentară (ca formă de „reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observațiile sale „sociologizante” sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel ontologic și cel al semnificațiilor simbolice. Trecerea dintr-un plan într-altul ar fi posibilă grație unor „omologii diminuate”.2 În mod similar, Andrew Benjamin considera că un rol esențial în interpretarea gândirii lui Platon ar juca raporturile de omologie. Chiar dacă operele artistice nu pot surprinde esența, ființa esențială (ou#sia, toV ovn) a ceea ce (re)prezintă, trebuind să se mulțumească doar cu similitudini corect atribuite (toV o#moion), raporturile pe care le stabilesc cu ceea ce este în afara lor, sunt
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este în afara lor, sunt cu mult mai complexe decât relația biunivocă dintre model și copie: Adevărul (a#lhvqeia) este, după cum s-a specificat, relațional. Mai mult decât atât, adevărul implică ființa esențială. Era necesară, cu alte cuvinte, o relație de omologie între acele elemente de care este implicat. E vorba de raporturile complexe între mimesis, adevărul ca relație în cadrul mimesis-ului, raportul de omologie și ființa esențială (realitatea, toV o#n, ou#sia), care trebuie toate luate in considerare. Doar prin asumarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
specificat, relațional. Mai mult decât atât, adevărul implică ființa esențială. Era necesară, cu alte cuvinte, o relație de omologie între acele elemente de care este implicat. E vorba de raporturile complexe între mimesis, adevărul ca relație în cadrul mimesis-ului, raportul de omologie și ființa esențială (realitatea, toV o#n, ou#sia), care trebuie toate luate in considerare. Doar prin asumarea acestei sarcini interdependența tuturor acestor elemente va ieși la suprafață (și va facilita calea de acces către oglindă)1. Viziunea lui Andrew
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
recunoașterea este nemijlocită. Este proclamată ca atare de pe poziția cunoașterii. În cel de-al doilea caz, recunoașterea este mediată de necesitatea interpretării 4. Riscul cel mai important, ivit în cel de-al doilea caz, ar fi acela ca relația de omologie dintre conținut și (re)prezentare să nu fie corect construită. Cu alte cuvinte interpretarea poate stabili acest raport în mod inadecvat. Această inadecvare (și nu mimesis-ul ca atare) ar constitui așadar obiectul criticii platonice. Lucrurile sunt, evident, mai simple în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
viziuni caracteristice asupra complexității și pluralismului. O viziune în care (...) pluralitatea se identifică, în linii mari, cu diferitele modalități de a înfățișa același sens ascuns (e#n u#ponoivaiz). In aceste condiții, ea va fi întotdeauna redusă, ștearsă chiar, de omologia deopotrivă dezvăluită și cerută de interpretare. (...) Mimesis-ul, prin tradiție, solicită postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării. În consecință, avantajul reprezentat de inaugurarea demersului cu analiza mimeticului în platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în linii mari, cu diferitele modalități de a înfățișa același sens ascuns (e#n u#ponoivaiz). In aceste condiții, ea va fi întotdeauna redusă, ștearsă chiar, de omologia deopotrivă dezvăluită și cerută de interpretare. (...) Mimesis-ul, prin tradiție, solicită postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării. În consecință, avantajul reprezentat de inaugurarea demersului cu analiza mimeticului în platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a tuturor acelor elemente care intră în joc când vine vorba de o reconsiderare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în interiorul interpretării. În consecință, avantajul reprezentat de inaugurarea demersului cu analiza mimeticului în platonism constă în aceea că permite cântărirea atentă a tuturor acelor elemente care intră în joc când vine vorba de o reconsiderare a figurii...2 Postularea unei omologii atât în interiorul obiectului, cât și în interiorul interpretării depășește simpla corespondență între planuri (ontologic, respectiv simbolic), deschizând, din cerc în cerc, domeniul unei totalități care, în cele din urmă, nu mai poate fi totalizată. Conceptul de eterogenitate originară, ca și principiul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe faptul că actorii au habitusuri constante, comportamente previzibile și probabile statistic. După el, avem de-a face cu un "autodeterminism singular", căci agenții acționează întotdeauna "de nevoie" expresie recurentă la Bourdieu, care trimite la interiorizarea constrângerii (Menger, 1971). Teoria omologiei, care pune în corespondență agenții (habitusurile lor) cu pozițiile lor în spațiul social și luările lor de poziție (indiferent dacă ne referim aici la practici, gusturi, idei sau, dacă sunt producători, la opere), este, în parte, responsabilă pentru această critică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de a considera faptele sociale ca pe niște "lucruri", la fel ca științele naturii. Într-un mod radical (subliniat de "ism"), această atitudine tinde spre pozitivism: totul este reductibil la analiza științifică, la mă-sură, orice realitate poate fi obiectivată. Omologie: corespondență obiectivă între două structuri: unei configurații ierarhizate de consumatori îi corespunde, de exemplu, o configurație la fel de ordonată de produse. Ontologie: ceea ce are legătură cu ființa, cu esența, cu în-sinele. O perspectivă ontologică sondează esența unui bun din punctul de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
230-232, 247, 255, 270, 275, 277, 279, 286, 294-195, 299-300, 306, 310. Obiectivare, 10, 74, 119, 146, 195, 238, 255, 288. Obiectivism, 43, 260, 262. Obiectivitate, 42, 119, 129, 261, 288. Observație, 46, 120, 133, 210, 309-310. Omogenitate, 128-129, 134. Omologie, 117, 281. Onoare, 74, 77, 133, 270, 274, 302. Operă de artă 31, 53, 65. Opinie publică, 99, 100, 110, 168-169, 210. Ordine socială / negociată, 30, 85, 149, 166, 263, 273, 281, 303. Organizare, 19, 30, 34, 52, 56, 79
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]