KorAP: Find »[drukola/base=oncogeneză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...7 >

172 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

respectiv, carcinoamele epiteliale, cele mai rare fiind tumorile țesuturilor cu celule care, în mod normal au o rată mică de proliferare, cum ar fi, de exemplu celulele musculare sau care nu se mai divid, așa cum este cazul neuronilor. Fenomenul de oncogeneză (tumorigeneză sau carcinogeneză) este de multă vreme cunoscut, dar observații mai atente asupra sa sunt consemnate de acum aproximativ 200 de ani, mai întâi la plante, apoi la animale și, în cele din urmă, la om. Astfel, se știe de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
schiței secvenței de nucleotide a genomului uman și a problematicii legate de această mare realizare a biologiei moleculare moderne, Futreal și colaboratorii (2001) au scris un articol intitulat „Cancer and genomics” în care se afirmă că identificarea genelor implicate în oncogeneză reprezintă problema centrală a cercetării cancerului. Autorii relatează că au cercetat proteinele prezise din această schiță a genomului uman pentru identificarea paralogilor genelor supresoare de tumori cunoscute, fără să fi identificat noi gene. După aceea, autorii au analizat posibilitatea cercetării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de mamifere. Există unele date în sprijinul afirmației că virusul hepatitei B este responsabil de apariția carcinomului hepatic primar. Virusul Epstein-Barr stă la originea limfomului Burkitt și a unor tumori rinofaringiene. Dar nu este exclusă implicarea indirectă a virusurilor în oncogeneză, efectul primar al infecției virale fiind doar activarea protooncogenelor și convertirea acestora în oncogene celulare active. Astfel, în limfomul Burkitt - neoplazia copiilor din regiunile bântuite de malarie ale Africii centrale și la papuașii din Noua Guinee - este implicat virusul Epstein-Barr

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
complexe cu geneza unor configurații triradiale și tetraradiale, cromozomi dicentrici și policentrici, dublu minusculi (DM), fragmente acentrice, translocații Robertsoniene (fig. 18.7). Creșterea eficienței terapeutice și realizarea unei strategii superioare în această direcție presupune abordarea aspectelor celulare și moleculare ale oncogenezei și oncoterapiei (Malvihill și colab., 1977; Waring, 1981; Chiricuță, 1984; Garban și colab., 1986). Cunoașterea mecanismelor de interacțiune la nivel molecular și celular, precum și a particularităților farmacocinetice și farmacodinamice ale agenților antineoplazici (chimioterapie citostatice) devine o condiție esențială în realizarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fost descrise pentru genele ce codifică proteinele G convenționale. Proteinele G formează suprafamilia GTP-azelor, la care se adaugă proteinele RAS. Ele au o potențială activitate oncogenă. Activitatea lor este reglată prin legarea și hidroliza GTP. GTP-azele sunt frecvent implicate în oncogeneza umană, jucând rol central în propagarea semnalelor inițiate prin legarea factorului de creștere la receptorul protein-tirozin-kinazic. Proteina RAS activează oncogenele. Structura tridimensională a proteinei RAS a fost determinată cristalografic. Mutația afectează aminoacizii situați în buzunarul care leagă GTP. Substituțiile acestor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
său chiar în interiorul celulei. Supraexprimarea PDGF-A este suficientă pentru a induce transformarea celulară. În experiențele in vitro gena PDGF-A s-a dovedit a fi oncogenă, datorită activității autocrine a PDGF. Această genă poate juca un rol important în oncogeneză la om. Familia genelor pentru factorii de creștere ai fibroblastelor (FGF). Această familie are cinci membri: FGF-1 (FGF acid), FGF-2 (FGF bazic), produși int-2 (FGF-3) și hst (FGF-4) și FGF-5. S-au mai descris FGF-6 și factorul de creștere al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fost identificat în diferite tipuri de celule transformate. Supraexpresia TGF-α induce tumori în șoarecii transgenici. El este exprimat frecvent în carcinoame umane care exprimă totodată nivele înalte de receptor pentru EGF, ceea ce sugerează importanța funcțională a acestei căi autocrine, în oncogeneză, la om. TGF-β este considerat atât ca factor supresor tumoral, cât și ca promotor al progresiei și invaziei tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sintezei unor proteine relevante. Amplificarea genei apare în 92% dintre tumorile mamare cu nivele crescute ale proteinei HER-2, fapt neconfirmat încă și pentru alte localizări tumorale cu toate că amplificarea pare să fie o condiție esențială pentru nivelele crescute ale proteinei. Mecanismul oncogenezei ce include amplificarea genei her-2 și nivelul crescut al proteinei codificată de aceasta nu este încă elucidat, însă, se presupune că el implică activarea căii de transducție a semnalului, atunci când receptorul este activat . Expresia HER-2 poate fi detectată în blaștii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este supraexprimată în diferite neoplazii. Potențialul noilor tehnici și metode de analiză genomică a fost decisiv pentru descifrarea proprietăților genei p53. Astfel, cu ajutorul acestora, s-a identificat mecanismul molecular din sindromul Li-Fraumeni și s-a evidențiat rolul genei p53 în oncogeneza umană. Gena normală p53 are rol de supresor al tumorigenezei. Ambivalența funcțională a genei p53 face ca atunci când este 1. Imunogenetică și Oncogenetică 361 normală, să îndeplinească funcția de genă supresoare de tumori, iar când ea însăși suferă mutație să

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
expresiei lor ca și de contextul spațio-temporal al evenimentelor celulare, exemplul tipic fiind cel al produsului protooncogenei c-abl. Când protooncogenele, cu valoare de gene ambivalente suferă modificări, ele devin variante modificate transduse de retrovirusuri și acționează ca inductori eficienți ai oncogenezei. Natura dominantă a protooncogenelor și recesivă a genelor supresoare ale creșterii tumorale nu reprezintă proprietăți intriseci ale acestor gene. În acest caz, noțiunile de dominanță și recesivitate nu au sensul clasic mendelian, ci mai curând, reflectă relația dintre fenotipurile corespunzătoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Proteinele oncogenice ale acestor virusuri (antigena T, E1A și E7) se leagă la proteina RB, inactivând-o, ceea ce are valoarea unei inactivări mutaționale a genei Rb1 ceea ce conduce la proliferarea celulară necontrolată și dezvoltarea tumorii. În concluzie, considerând nivelul celular, oncogeneza retinală este un eveniment extrem de rar, deoarece retinoblastele sunt precursorii pentru aproximativ 108 celule diferențiate ale retinei. Primul eveniment al genezei retinoblastomului este același, atât în forma ereditară, cât și în forma sporadică de retinoblastom. Localizarea mutației primare în retinoblastom

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de unde se trage concluzia că toate cazurile de retinoblastom implică mutația la nivelul 13q14 (Knudson, 1989). Același locus în cromozomul omolog este pierdut sau suferă mutație și acesta este în fapt, cel de al doilea eveniment mutațional (double hits) în oncogeneză. Acest al doilea eveniment mutațional poate fi reprezentat de o mutație punctiformă în 13q14, deleție cromozomală, nondisjuncție cu pierdere cromozomală (asociată cu LOH) sau crossing-over mitotic inegal generator de mutație somatică, respectiv de deleție și duplicație. Descoperirea genelor supresoare de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celular apar diferite dereglări cu efecte clinice încadrate în așa numitul sindrom de rupere cromozomală Nijmegen (McKusick 251260) precum și în alte condiții patologice (Gatti, 1998; Zhav și colab., 2000). Capitolul 23 REMANIERILE CROMOZOMALE - GENERATOARE DE „ZGOMOT CITOGENETIC” CU REZONANȚĂ ÎN ONCOGENEZA UMANĂ. SEMNIFICAȚIA SA ÎN PATOGENEZA ȘI PATOGNOMIA NEOPLAZIILOR LA OM Termenul de „zgomot citogenetic” este unul metaforic dar, ca orice metaforă, are o încărcătură semantică mult mai mare decât „clasicul” termen de aberații cromozomale. Termenul de rearanjament cromozomal sau cel

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este întâmplător, deoarece prin natura sângelui, aceea de suspensie celulară și ușurința de a se procura și preleva sânge ca material biologic precum și aceea de a fi prelucrat citogenetic, neoplaziile hematologice au constituit subiectul dominant în studiile citogenetice privitoare la oncogeneza la om. În anul 1982, s-a descoperit că în geneza neoplasmelor cu celule B (limfomul Burkitt, la om, și plasmacitoamele, la șoarece), un rol esențial îl are activarea, prin translocație a protooncogenei c-myc, în regiuni fie din cromozomul 14

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
3). Explicații în text (după Croce și colab., 1986). În figura 23.4 sunt ilustrate diferite translocații cromozomale și relația punctelor de rupere cromozomală cu locii genici pentru diferite protooncogene. Cromozomul 1 este frecvent implicat în diferite rearanjamente cromozomale din oncogeneza umană, generând markeri cromozomali specifici unor tumori solide. Se remarcă predispoziția regiunii pericentromerice bogată în heterocromatină la o asemenea instabilitate structurală. Formarea cromozomilor markeri este facilitată de existența în structura cromozomilor umani a unor situsuri de fragilitate cromozomală care reprezintă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Translocațiile cromozomale reciproce din diferitele tumori hematopoietice, precum limfomul Burkitt și leucemia mielogenă cronică (LMC) în care s-a dovedit a avea loc modificarea structurii și/sau funcției protooncogenelor au adus confirmări privitoare la ipoteza implicării unor gene specifice în oncogeneză (Nowell și Croce, 1986). Astăzi este binecunoscut faptul că tumorigeneza este consecința funcționării anormale a protooncogenelor într-un stadiu al vieții individuale în care ele ar trebui să fie inactive. Activarea protooncogenelor le convertește în oncogene celulare care sunt responsabile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în proliferarea celulară specifică tumorilor, datorită omologiei și identității lor cu genele identificate în alte sisteme experimentale și care influențează dezvoltarea și diferențierea. Perturbările acestor procese pot determina blocaje care conduc la acumularea celulelor proliferative imature sau a celulelor maligne. Oncogeneza ce are la bază dereglări ale transcrierii a fost dovedită prin clonarea recentă a anomaliilor cromozomale asociate tumorilor solide. S-au descris variante de fuziuni ale genei ews cu gene pentru factori de transcriere FLT1, ERG1 și ATF1 din familia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în centrul multor puncte de rupere din neoplaziile umane, nu se cunoaște modul în care astfel de schimbări în echilibrul componentelor de transcriere disponibile într-o anumită celulă pot să modifice pattern-ul expresiei genice și să genereze susceptibilitate la oncogeneză. Faptul că geneza unor factori himerici de transcriere poate promova atât malignizările leucemice, cât și apariția tumorilor solide umane, sugerează că în ambele tipuri de neoplazii sunt funcționale aceleași mecanisme ale transformării maligne. Malignizările acute implică deopotrivă anomalii ale genelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
diferite tipuri de cancer s-a constatat că heterocromatina pericentromerică de la nivelul perechilor de cromozomi 1 și 16 este hipometilată, conducând la instabilitatea cromatinei (Okamo și colab., 1999). De asemenea, s-a emis ipoteza că hipometilarea ar putea contribui la oncogeneză și prin activarea oncogenelor c-myc și h-ras(Feinberg și Vogelstein, 1983) sau prin activarea retrotranspozonilor latenți (Singer și colab, 1993; Alves și colab, 1996). Hipometilarea secvențelor LINE (Long Interspersed Nuclear Elements) din genomul uman, cu origine retrotranspozonică (secvențe mobile ADN

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
menținere a silențierii genice, precum și a modalităților de împachetare și decompactare selectivă a genomului mamalian, în așa fel încât să fie permisă transcrierea, respectiv, inactivarea genelor. O altă categorie de factori ce influențează conformația cromatinei și care sunt asociați cu oncogeneza o reprezintă proteinele non-histonice ce aparțin suprafamiliei HMG (High Mobility Group). Proteinele HMG sunt proteine nucleare ubicvitare ce reglează și facilitează diferite activități în care este implicat ADN, cum ar fi replicare, transcriere, recombinare și reparare. Aceste proteine se leagă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
permis identificarea oncogenelor celulare prin activitatea lor biologică și anume capacitatea de a induce transformarea celulelor in vitro. S-a reușit însă și identificarea directă a oncogenelor celulare, bazată pe apariția unor alterări genetice specifice în tumori. Capitolul 29 INTERFERENȚE ONCOGENEZĂ - IMUNITATE 29.1. RĂSPUNSUL IMUN ANTITUMORAL Creșterea anormală este prevenită prin diferite mecanisme de control: mecanisme de reparare a leziunilor ADN, acțiunea genelor supresoare de tumori sau prin apoptoza celulelor care au suferit leziuni ireversibile. Dacă aceste mecanisme nu mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prezintă o hiperactivitate Akt kinazică. Alelele activate pentru PI 3-kinază și funcția Akt sunt utilizate ca oncogene în modelele de laborator și amplificarea lor a fost evidențiată în diferite cancere umane (Marte și Downward, 1997). Nu este exclusă posibilitatea ca oncogeneza să fie rezultatul pierderii PTEN, dependentă, cel puțin parțial de superactivarea căii Akt. Studii preclinice recente aduc dovezi că inhibiția farmacologică a acestei căi în tumorile cu PTEN null poate avea relevanță terapeutică. Pe baza utilizării mai multor linii celulare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
după cum nici eșecul de a menține nivelul de activitate telomerazică nu este considerat a reprezenta cauza principală a morții celulare programate genetic (apoptoză). Dar, se pare că, de obicei, hiperactivitatea de reglare a producției de telomerază se asociază cu evoluția oncogenezei și probabil este necesară pentru acest proces. Toate aceste cercetări și constatări au generat ideea utilizării componentelor telomerazice ca ținte în cadrul unei strategii terapeutice a maladiei canceroase. Cercetările lui Koga și colaboratorii (2001) au dovedit eficiența tratamentului celulelor canceroase de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
individual. Fiecare dintre aceste gene prezintă o funcție specifică care se referă la starea celulei gazdă, menținerea proprietăților sale tumorigenice, controlul formării lăstarilor și rădăcinilor și supresia diferențierii în alte țesuturi. În afara regiunii T sunt dispuse genele implicate în inițierea oncogenezei dintre care unele sunt legate de transferul ADN-T. Tot în afara regiunii T se află gene ai căror produși asigură catabolismul opinei produsă de celula vegetală transformată. Este surprinzător să constatăm că, în fapt, celula vegetală transformată malign capătă multe

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
inducă în aceasta o stare de instabilitate genomică și să scoată din silențiere „protooncogene vegetale” prin a căror funcționare la parametri anormali să devină „oncogene celulare” care să asigure convertirea unei celule normale în celulă transformată malign. Studii comparate de oncogeneză animală și vegetală ar putea aduce multe date privind intimitatea acestui fenomen complex care este convertirea unei celule normale într-o celulă nemuritoare, ce proliferează anarhic și conduce la formarea de tumori.

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]