297 matches
-
mine și cu personajele pe care le zămislesc, dar care uneori își arogă libertatea de a merge pe picioarele lor, eu fiind un simplu scrib sau copist care aude glasurile lor. Nu am fost contagiat de realismul socialist, noul roman, onirismul sau romanul autoficțional. Nu am nici un merit! Refuzul a fost dăruit de har sau grație care mi-au rezervat plăcerea și bucuria de a fi eu însumi. Am fost preocupat de lumea magică a ficțiunii care se deschide în fața personajelor
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
care a îngrijit ediția. După cum se prezintă volumul, acesta pare a fi, totuși, Ion Bogdan Lefter, eminentul specialist în Leonid Dimov, deși criticul semnează numai prefața. Care nu-i nici ea doar o prefață, ci un mic studiu introductiv în onirism, în poezia lui Dimov și, în ultima ei parte, și o binevenită notă asupra ediției. Aceasta din urmă restabilește deopotrivă cronologia difuzării înregistrărilor pe calea undelor și proveniența textelor citite de poet la microfon. Căci aceste 7 poeme din arhiva
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
de 7 poeme nu foarte lungi să fi fost precedată de un studiu introductiv doct și stufos, iar Ion Bogdan Lefter nu este un spirit îmbătrânit în prejudecăți. Motiv pentru care a preferat să ne ofere o succintă introducere în onirism, în circumstanțele epocii - între 1968 și 1971 se consumă perioada „legală” a curentului, înainte de ghilotina Tezelor de la Mangalia - și în cronologia operei dimoviene din jurul celor 3 ani, 1968-1970, în care, la mari intervale, se aude la microfonul Radioului național vocea
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
aspect de vers alb textului, astfel că senzația de poem în proză va persista pe tot parcursul lecturii: „Demonul concupiscenței trage zăvoarele și oblonește ferestrele.// Aici e foarte ușor să te prefaci într-un animal, poate chiar într-un demon.” Onirismul construcției nu face decât să adauge acestei senzații, astfel încât, până în final, Arhivele de la Monte Negro rămân un text la granița dintre liric și epic, așa cum bine îi șade unei distopii. Densă și dură, deloc pentru naturile delicate, cartea lui Octavian
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
-i gândul la ei/ ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor când vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți”. Un volum de real interes, Spectacol cu Dimov (2002), transpune secvențe retrospective ale unor episoade avândui drept protagoniști pe cei doi corifei ai onirismului românesc (D. Țepeneag și Leonid Dimov), în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
onirică controlată. (Menționez, în treacăt, că visul - începând cu varianta sa feerică din Calul dracului până la coșmarurile din O făclie de Paște sau În vreme de război - survine în scrierile autorului cu o frecvență mai ridicată decât am putea bănui. Onirismul caragialian nu este o găselniță îndrăzneață, ci un fapt, pentru mine, inconturnabil.) Ce visează, așadar, patrioticul protopop cercual? Cu peste două decenii înainte de consumarea evenimentului istoric real (reamintesc faptul că Poetul Vlahuță a fost publicată în 1896), Caragiale are, prin intermediul
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
simbolică a mai bine de un deceniu pierdut în recluziune și interdicție, iar pe de alta, consumarea rapidă a ultimelor „zvâcniri” ale modalității poetice moderniste. Deși debutează foarte târziu - din cauza interdicției care urmează incidentului cu statuia lui Stalin -, deși manifestarea onirismului estetic este îngăduită numai până în august 1968 (cât timp Ceaușescu își consumă „luna de miere” cu democrațiile occidentale, în urma refuzului de a participa la înăbușirea „Primăverii de la Praga”), Dimov este unul dintre poeții cei mai hotărâți și mai grăbiți în
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
volum III din Opera poetică. După cum remarcă Ion Bogdan Lefter în prefața sa, Capodoperele târzii ale lui Leonid Dimov, avem de-a face cu o carte scrisă într-o formulă mai veche decât cea a cărților anterioare și chiar decât onirismul incipient al volumului de debut Versuri, din 1966. În plus, în 1975, la un an după aniversarea de către autoritățile comuniste a 200 de ani de la Răscoala lui Horea (căci el este acel misterios „Horia” din titlu), subiectul putea deveni cu
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
rămas o conștiință literară pură, într-o epocă impură. Aș mai adăuga, la observațiile editorului, și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o, cum spuneam, deoarece artistul are dreptul să fie marcat de
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o, cum spuneam, deoarece artistul are dreptul să fie marcat de un eveniment tragic din istoria țării, dar și - avansez o ipoteză - pentru că, fiind o natură
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
A unui S. Damian, spre a da un exemplu. E urmărit în spațiul proletcultismului unde a fost prezent într-adevăr, dar nu și în actele lui de stimulare a valorilor tinere, a curentelor noi, din proză mai ales. Pe protagoniștii onirismului, pe D. Țepeneag, pe Vintilă Ivănceanu, pe Florin Gabrea, pe Mazilescu, pe Turcea, Sami Damian i-a sprijinit la „Gazeta literară”, ca și, de altfel , pe ne-onirici, pe N. Velea, pe Ștefan Bănulescu, pe Sorin Titel, pe Norman Manea
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
refuzul lui Țepeneag de a-l întâlni la Heidelberg. Simțind totuși nevoia să adauge imediat un reticent „dar nu vreau să lămurim problema” și mărturisind că este dificil să faci destăinuiri atunci când nu cunoști ce fel de audiență ai. Teoreticianul onirismului literar nu a ocolit nici el savuroasa zonă anecdotică. Intervențiile sale au invitat, în mare parte, la pătrunderea în culisele grupului oniric, „un pic descreierat”. Totodată, Dumitru Țepeneag a aruncat publicului numeroase cârlige privind legătura sa cu lumea politică de
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
etapele și punctele de cotitură obișnuite. Discursul inaugural a fost ținut de Andrei Bodiu, despre Dorin Tudoran. Profesorul și criticul a semnalat prefacerile poeziei autorului timișorean. Dumitru Țepeneag a fost prezentat de Ovidiu Moceanu, care a trecut în revistă istoria onirismului românesc și a pus în lumină însemnătatea politică a orientării. După cele două expuneri introductive în opera și traseul scriitoricesc ale invitaților, a sosit rândul acestora din urmă să dea frâu liber fluxului „confesiunilor de autor”. Dorin Tudoran a atras
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
Tudoran față cu douămiismul, a stârnit polemici. La secțiunea Proza lui Dumitru Țepeneag, Marele premiu „Gheorghe Crăciun” s-a acordat, la propunerea juriului, studentei Oana Tinca, de la Universitatea din București, pentru lucrarea Spre o autonomie a categoriei de gen? Condițiile onirismului, de la proza scurtă la roman. Premiul II s-a împărțit între brașoveanca Camelia- Teodora Bunea și clujeanul Ștefan Baghiu, iar premiul III între Alexandru Agache, de la Universitatea „Transilvania”, și Ioana Lionte, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Toți ceilalți
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
românii din străinătate. „Convorbirile” cu Dumitru Țepeneag au gravitat pe orbita poziției prozatorului în interiorul grupului oniric și a relației grupului oniric cu puterea politică. Înclinat spre problematizare, A. Bodiu a încercat constant să tragă discuția spre zona implicațiilor ideologice ale onirismului, în ciuda caracterului eliptic al celor mai multe dintre replicile prozatorului.
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt, O. Nimigean scrie un roman patafizic. De aici derutele comentatorilor. Moto-ul din Dimov pregătea un scenariu complex. Nu Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
povara simbolică e mult prea mare. De aici căderea în absurd, o soluție a depășirii stării de inutilitate a scrisului. A cuvântului. Uciderea lui Maximilian deconspiră exact teoria, vădit deconstructivistă. Iraționalul absurdist se scaldă la Nimigean în apele salvatoare ale onirismului estetic. Scriitorul recurge la această ingenioasă poetică a științei imaginare avându-l ca model în primul rând pe Daniil Harms (miza pe dezmembrarea absurdistă a realității și a corpului uman - decapitarea etc.). Nimigean merge pe linia contradictorie a particularului, ce
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
autorul alături (cel mai bine), dar și fără prezența scriitorului, se pot demonstra interferențe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condițiile de afirmare în exil, situația politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare și enigmatice, accede la corespondențe creatoare între realitatea și limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. E aici o soluție de depășire a crizei limbajului și realului?. Farkas Jeno, românist
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
imaginarului în structuri de reprezentare și structuri de limbaj. Există o similitudine, la nivelul operațional, între creativitate și traducere în procesul neuro-mental de construcție și deconstrucție. Cea de-a doua a detaliat ?arhitectura procesuală? a creației lui }epeneag. Legătura dintre onirism și scripturalitate experimentală, dintre creație și traducere, se poate extinde până la dimensiunile unui caz semnificativ de interculturalitate. Cuvântul nisiparniță, apărut inițial în Franța în 1985, Le mot sablier, este simptomul unei crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]