326 matches
-
a piesei "People Are People", prezentă pe single-ul "Master and Servant" și pe ediția de trei CD-uri a albumului "Remixes 81-04" unde până acum nu se știe cu exactitate a cui voce este, versurile fiind o înșiruire de onomatopee care se repetă) și de piesele care inițial sunt cântate de Dave Gahan, dar în anumite concerte au fost cântate de Martin Gore. Dave Gahan a avut piese compuse de el (în colaborare cu Christian Eigner și Andrew Phillpott) pe
Dave Gahan () [Corola-website/Science/306280_a_307609]
-
Boii soarelui" denunță „futilitatea tuturor stilurilor din limba engleză”. "Eol" este un adevărat compendiu de figuri retorice, unde întâlnim metafora, sinecdoca, prolepsa, epifora („Dau zor, se destramă de zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea („Sllt. Aproape ca un om sllt să-ți atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza, antanaclaza („Mai irlandez decît irlandezul de rînd.”), epizeuxis etc.. Textul "Sirenelor" constituie un amalgam de onomatopee, cuvinte retezate, fragmente reluate ca laitmotive, propoziții formulate într-o topică neobișnuintă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea („Sllt. Aproape ca un om sllt să-ți atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza, antanaclaza („Mai irlandez decît irlandezul de rînd.”), epizeuxis etc.. Textul "Sirenelor" constituie un amalgam de onomatopee, cuvinte retezate, fragmente reluate ca laitmotive, propoziții formulate într-o topică neobișnuintă, procedee care amintesc, conform lui Stuart Gilbert de muzicalitatea unei fugi. Capitolul "Ciclopii" este relatat dintr-o perspectivă unică, limitată, a unui narator intradiegetic anonim care tranșează cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ru imită sunetul unui băț care se frânge, și de aceea Îl regăsim În componența unor cuvinte legate de temă: a rupe, a pârâi, a frânge, ram, rău, răscoală, răspăr, etc. Zborul unui obiect mai greu prin aer reprodus de onomatopeea zbrr a creat cuvintele: azvârli, zgomot, strigăt, zbiarăt, bărzăune, etc. Sunetul apei curgătoare, ru sau ra a creat cuvintele râu, pârâu, Argeș, Arda, Dunăre, ro forma cuvîntului rîu pe care o găsim În Iliada, care a evoluat În aromânescul aro
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
petit, picoter, italiană: pica, pianto, piano, picolo, Pinochio, latină: pica, pila, pilum, etc. Exemplele pot continua, dar vă las plăcerea de a căuta singuri, căci spațiul nu Îmi permite să aprofundez. Nici o altă limbă europeană nu are așa de multe onomatopee și nu este așa de neregulată! În acest mod, fie și numai din exemplele prezentate, exemple care evident, pot fi mult mai numeroase, se poate face dovada că limba română deține formele cele mai autentice ale limbii europene primare. Prima
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
poate face dovada că limba română deține formele cele mai autentice ale limbii europene primare. Prima caracteristică a limbii de Început, creație omenească, se va regăsi În pronunțatul său caracter onomatopeic (Tudor Diaconu). Să nu fiu Înțeles greșit: nu numai onomatopeele au stat la baza formării cuvintelor ci și radicalii, care exprimă la fel, o noțiune primordială, de la care s-au format multe cuvinte. De exemplu bor, cu sensul de gaură, adâncitură, care a generat aproape 500 de cuvinte: burtă, bor
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
negație nu sunt incluse în clasa adverbelor, ci sunt considerate o parte de vorbire aparte din categoria cuvintelor funcționale. Aceste cuvinte, printre care nu se includ verbele, se caracterizează prin faptul că pot constitui singure propoziții neanalizabile. În afară de interjecții și onomatopee, prezente și în gramaticile limbii române, în cele maghiare se iau în seamă și alte două categorii de cuvinte. Cuvântul propoziție de interacțiune este folosit pentru a interacționa cu destinatarul comunicării. În această categorie intră formule de salut ("szervusz" „salut
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de infinitiv se poate adăuga la substantive, adjective, adverbe, interjecții sau onomatopee: "zigzag" → "zigzaguer „a merge în zigzag”, "rouge" „roșu” → "rougir „a (se) înroși”, "bis" → "bisser „a bisa”, "miaou" → "miauler" „a mieuna”. În maghiară, sufixul formator de adjective "-talan/-telen " se aplică adjectivelor, substantivelor și verbelor: "bátor" „curajos” → "bátortalan „fără curaj”, "öröm
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește. Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor. Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:"Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. " Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
se precizează adesea în vorbire cu ajutorul intonației, al gesturilor și al mimicii. Există diferențe între gramatici ale diferitelor limbi și între diferiți lingviști privitor la ce cuvinte neflexibile și folosite exclamativ intră în clasa interjecțiilor. În gramaticile limbii române și onomatopeele sunt considerate o categorie a interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt sau nu interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt sau nu interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. A. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, A. Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
având funcția lui „da”. A. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, A. Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Crystal 2008 amintește de limita neclară dintre interjecțiile provenite din manifestări sonore nearticulate
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, A. Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Crystal 2008 amintește de limita neclară dintre interjecțiile provenite din manifestări sonore nearticulate și cuvintele cu conținut noțional folosite în mod exclamativ: "excellent" „excelent”, "lucky devil" „norocosule”. Acestea sunt considerate interjecții, de exemplu de către Grevisse 1964 ("ciel" „cerule”, "courage" „curaj
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
în diferite limbi, fără să fie vorba de împrumuturi. Exemple de asemenea interjecții sunt în franceză "ah", "hé", "oh", "pst" etc. Pe lângă interjecțiile de acest fel există și unele create prin conversiune din alte părți de vorbire (vezi mai jos). Onomatopeele imită zgomote prin complexe sonore compuse din sunete ale limbii. Unele sună la fel sau aproximativ la fel în mai multe limbi, de exemplu "coucou" și "cucu" în franceză și română, dar majoritatea sună diferit, de pildă sunetul scos de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Unele sună la fel sau aproximativ la fel în mai multe limbi, de exemplu "coucou" și "cucu" în franceză și română, dar majoritatea sună diferit, de pildă sunetul scos de rață: "couin couin" în franceză, "mac mac" în română. Unele onomatopee sunt folosite autonom numai ca atare, de exemplu "ouf", dar altele pot fi folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
de exemplu "ouf", dar altele pot fi folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
a este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
sistemul gramatical al limbii. le și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă. În gramaticile limbii române onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]