262 matches
-
nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat (prezența unor factori ca: violența, abandonul, absența confortului afectiv în familie, boli și suferințe etc.). 2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilitățitc "2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilități" Definită din perspectiva genetică, dezvoltarea psihoindividuală este un proces interior dinamic și constructiv, care evoluează odată cu vârsta contribuind la dezvoltarea progresivă a structurilor psihice, de la acțiune la gândire, de la prelogic la logic
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sintetic principalii factori care condiționează dezvoltarea copilului; exemplificați prin raportare la copii cu diferite tipuri de dizabilități. • Cum poate fi reprezentată și abordată relația dintre ereditate, mediu și educație în cazul unui copil cu dizabilitate? • Analizați principalele etape în dezvoltarea ontogenetică a copilului prin raportare la copiii cu cerințe speciale. • Care dintre etapele dezvoltării ontogenetice a copilului credeți că are relevanța cea mai mare din perspectiva proceselor compensatorii? Prezentați principalele teorii ale învățării și relevanța lor în activitatea cu elevii care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
tipuri de dizabilități. • Cum poate fi reprezentată și abordată relația dintre ereditate, mediu și educație în cazul unui copil cu dizabilitate? • Analizați principalele etape în dezvoltarea ontogenetică a copilului prin raportare la copiii cu cerințe speciale. • Care dintre etapele dezvoltării ontogenetice a copilului credeți că are relevanța cea mai mare din perspectiva proceselor compensatorii? Prezentați principalele teorii ale învățării și relevanța lor în activitatea cu elevii care prezintă diferite tipuri/forme de dizabilitate. Care sunt particularitățile învățării de tip școlar la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cel puțin pentru o parte dintre mecanismele de apărare, existența unei secvențe de dezvoltare. Dintre aceste mecanisme, am ales să prezentăm, în virtutea bogăției informației disponibile, refuzul. În cele ce urmează vom expune așadar etapele descrise de Cramer (1991) în evoluția ontogenetică a celor două componente ale refuzului: refuzul perceptiv (implicând operații strâns legate de sistemul perceptiv) și refuzul în fantezie (care apare mai mult la un nivel cognitiv și implică construcția unei fantezii personale). Fără să se îndepărteze prea tare de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al., 1985). Pot apărea o serie de întrebări cu privire la detectarea dificilă a acestui mecanism psihic, mai ușor de observat în aspectul său patologic, dar al cărui statut ontogenetic este recunoscut în prezent ca fiind esențial. Istorictc " Istoric" Lui Ciccone și Lhopital (1991) li se datorează un istoric exhaustiv și o descriere precisă a acestui mecanism psihic. Noțiunea „identificare proiectivă” propusă de Klein (1946/1980) se sprijină pe articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
transversală, la nivelul vertebrelor; apofiza unciformă, la nivelul osului cu cârlig al mâinii; apofiza zigomatică, ce corespunde pomeților. APRAXIE (<fr. apraxie, cf. gr. a - fără, praxis - acțiune, practică, prattein - a acționa; engl. apraxia) - Incapacitatea de a efectua mișcări coordonate, dobândite ontogenetic, de a realiza mișcări adaptate unui anumit scop, de a executa corect unele acțiuni pe care le dorește sau care sunt solicicitate de către terapeut. Execuția deficitară este consecința tulburării, deși subiectul prezintă o integritate a funcțiilor intelectuale, motoare sau senzitivo-senzoriale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
inducției a lui Sherington, prin care se constată că la provocarea reflexului de flexie, excitabilitatea reflexului de extensie este mult mărită. După Kiss (2007), aplicarea metodei impune să se dezvolte mecanisme de reglare și control din ce în ce mai complexe, urmând schema dezvoltării ontogenetice. Astfel, dezvoltarea neuromotoare normală se face în sens cranio-caudal și proxinodistal; dezvoltarea fetală este caracterizată de răspunsuri reflexe secvențiale la stimuli exteroceptivi; flexia gâtului să preceadă extensia, adducția umărului să preceadă abducția, rotația externă să o preceadă pe cea internă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
faze: una de proiecție rapidă a membrului spre obiect, ocupând în jur de 75% din durata totală a mișcării, și o fază de ajustare terminală, în cursul căreia mișcarea este încetinită și mâna pregătește apucarea obiectului. Din punct de vedere ontogenetic, pentru a-și atinge scopurile, acest gest necesită o coordonare a spațiilor vizuale și manuale. În funcție de segmentele implicate și de forța cu care se acționează, se pot distinge următoarele tipuri de prehensiune: a) bidigitală - participă policele și un opozant; b
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cefalee de tip cluster (varietate de migrenă mai frecventă la bărbați, localizată în jurul unui glob ocular); poate fi congenitală sau ca urmare a unor boli ce afectează mușchii globului ocular (Martin, 2005). PUBERTATE (< fr. puberté, cf. lat. pubertas, -atis) - Etapă ontogenetică a conturării individualității și conduitei umane, caracterizată prin faptul că marchează încheierea copilăriei și începutul fazelor de maturizare. Se consideră că pubertatea este cuprinsă între 10/11 și 14/15 ani. După Șchiopu și Verza (1981), pubertatea poate fi împărțită
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în condițiile percepției propriilor mișcări, dar și a obiectelor care se mișcă în spațiu. Percepția propriilor mișcări îi permite să aprecieze modul în care segmentele sale, precum și corpul în ansamblu se mișcă în raport cu spațiul în care trăiește. În evoluția sa ontogenetică, copilul este într-o relație permanentă cu spațiul în care trăiește, prin intermediul brațelor și mâinilor, dar și al corpului și picioarelor. De fapt, acțiunile brațelor și mâinilor sunt primele elemente prin care se exprimă motricitatea. Formarea conduitelor și structurilor spațiale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
activitate nervoasă superioară, dar și studiul global de personalitate. TEMPLE FAY (nume propriu) - Metodă utilizată pentru recuperarea copiilor cu infirmitate motoare cerebrală gravă. Autorul, neurochirurg american, își fundamentează metoda pe ipoteza că dezvoltarea mișcărilor la copil se face în mod ontogenetic. În acest sens, reeducarea trebuie să-l orienteze pe copil spre învățarea căilor de dezvoltare a mișcărilor normale; se observă că primele mișcări în deplasare au caracter amfibian, iar într-un stadiu mai avansat mersul devine reptilian, iar abia în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Evoluția imaginii de sine În evoluția sa pe treapta ontogenetică, omul trece de la gestul inițial de apucare spre actul mental al alegerii. Pe măsura avansării în vârstă omul învață să treacă de la exterior spre interior, de la superficial spre profunzime, de la particular spre general, ajungând astfel la cunoștere și înțelegere. Transformarea
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
participanților. Dificultatea trecerii de la concurență la cooperare reiese și din faptul că, uneori, parcurgerea lui, reclamă o viață întreagă pentru a nu mai vorbi despre cei care nu reușesc să depășească stadiul inițial al concurenței cu ceilalți. Înaintarea în evoluția ontogenetică aduce însă și alte modificări ale imaginii despre sine, a imaginii care întrunește cel mai mult acordul individual și pe care el tinde să o considere drept cea mai autentică expresie a sa. Autopercepția se 30 asociază mai ales cu
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
sau artificială - când arcadele sunt artificiale; -ocluzie mixtă - arcadele naturale sunt reconstituite protetic pe anumite porțiuni. Și aceste tipuri de ocluzie pot fi normale, echilibrate sau dezechilibrate. Din punct de vedere evolutiv, relația de ocluzie este rezultatul adaptării filo și ontogenetice. Filogenetic, întâlnim ocluzie intercalată la reptile, ocluzie intercalat-angrenată la marsupiale, ocluzie prin angrenare la simiene. La mamifere se realizează trei feluri de ocludare ce constituie stereotipuri de masticație specifice: prin tocare - când se realizează mișcări verticale, cuspizii fiind înalți, prin
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
frecare - mișcări orizontale - cuspizii fiind aplatizați, prin propulsie la rozătoare. La ora se pot întâlni aceste stereotipuri de masticație în condiții de preponderență individuală: preponderent frecător, preponderent tocător, intermediar. Cunoașterea stereotipului de masticație este importantă pentru refacerea parametrilor morfologici individuali. Ontogenetic, ocluzia cunoaște o evoluție continuă cu câteva etape distincte: rapoarte ocluzale în capac de cutie ale crestelor alveolare edentate ale sugarului; apariția frontalilor temporari determină prima stabilizare a mandibulei în sens antero-posterior; apariția molarilor temporari realizează prima stabilizare a mandibulei
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
obișnuit își poate satisface 85% din nevoile fiziologice, 70% din nevoile de siguranță, 50% din nevoile de afiliere, 40% din nevoile de stimă și doar 10% din nevoile de autorealizare. 6. Trebuințele superioare apar mai târziu pe scara filogenetică și ontogenetică, singura trebuință neîmpărtășită cu alte specii (primate) fiind cea de autorealizare. Caracterul imperativ al unei nevoi scade odată cu avansarea în ierarhie. 7. Nevoia de autorealizare este singura care prin gratificare nu "dispare", dimpotrivă stimulează dezvoltarea ființei umane. Motivele de creștere
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
-ului amintit, ce intervine în formarea delincvenței îl reprezintă mediul de formare a personalității, fiind vorba în special de personalitatea agresivă. Se știe că agresivitatea este un comportament câștigat (Bandura, 1977, apud Neculau, A., 1996, p. 68) pe parcursul evoluției individului (ontogenetic) și nu moștenit. Rezultă de aici existența unei multitudini de factori de mediu care determină apariția și manifestarea agresivității. Acești factori au fost împărțiți în factori familiali și de grup, sociali și instituționali (Durkheim), fiind descrisi ca o stare de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
intern sau extern), trăsături psihopatice sau nevrotice etc. Pe lângă factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei devianței sunt și cei care țin de aspectul sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de instruire școlară și starea civilă. Din punct de vedere al stadialității ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976) putem vorbi de devianță abia în jurul pubertății și adolescenței (12-18 ani) pe fondul formării și dezvoltării personalității, până la această vârstă putându-se identifica doar o serie de predispoziții spre comportamente antisociale; fiecare acțiune corectivă fiind caracteristică vârstei
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
axiologic, deprinderile și atitudinile sociale să fie restructurate, toate acestea fiind întărite de creșterea responsabilității față de propria persoană, dar și față de semeni. Cu toate aceste, mai apar totuși unele conduite deviante: sustragerea de la anumite sarcini, înșelăciunea, minciuna. În această etapă ontogenetică se poate remarca o pregnantă dorință de integrare în "gașcă", de a petrece ore întregi în stradă, ceea ce poate reprezenta un climat social favorizant dezvoltării unor conduite puternic deviante: furt, huliganism etc. Tot în această perioadă au loc primele experiențe
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Odată cu atingerea primei tinereți, precum și a maturității se acordă o importanță deosebită activităților prin care se asigură satisfacerea anumitor trebuințe (atât cele primare: foame, sete, somn, cât și cele superioare care privesc latura socială și profesională a individului). Această etapă ontogenetică este caracterizată printr-o înclinație deosebită spre devianțe precum delapidări, escrocherii, afaceri frauduloase etc. Referitor la această etapă de vârstă, E. Verzea și U. Șchiopu (1995) identifică o serie de comportamente penalizabile, și nepenalizabile legate de interrelațiile sociale. La vârsta
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
viață ușoară, fără grija zilei de mâine etc. * Influența factorilor familiali în dezvoltarea comportamentelor delincvențiale Am remarcat și în rândurile de mai sus importanța mediului din care provine minorul infractor, de modelele educaționale pe care și le înșușește pe parcursul etapelor ontogenetice. Putem vorbi de delincvență abia după vârsta de 14 ani când se presupune că se dezvoltă conștiința morală și discernământul. Pană la acestă etapă ontogenetică, rolul familiei este de necontestat. Copiii reprezintă produsul familiei, sunt dovada vie a climatului din
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
din care provine minorul infractor, de modelele educaționale pe care și le înșușește pe parcursul etapelor ontogenetice. Putem vorbi de delincvență abia după vârsta de 14 ani când se presupune că se dezvoltă conștiința morală și discernământul. Pană la acestă etapă ontogenetică, rolul familiei este de necontestat. Copiii reprezintă produsul familiei, sunt dovada vie a climatului din interiorul căminului. Climatul educațional familial reprezintă o formațiune complexă ce cuprinde stările psihice, caracteristicile relaționării între membrii familiei, atitudini, opinii, valori. Această entitate se prezintă
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o serie de reacții în funcție de expectanțele grupului, specificul cultural al acestuia, dar și de nivelul de evoluție intelectuală a acestuia). La vârsta adolescenței, perioadă de stres și furtună frustrările resimțite sunt mult mai acute decât în alte etape de evoluție ontogenetică. Acum pot apărea conflicte interne majore, reactivări ale complexelor din copilărie, iar agresivitatea poate atinge cote paroxistice. Moralitatea, aflată în prim proces de maturare, va fi foarte sensibilă la factorii din jur, iar nerespectarea unor condiții indispensabile: afectivitate, înțelegere, un
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
moderne de genetică moleculară au făcut și fac posibilă analiza detaliată a structurii ADN și a genelor (inclusiv la nivel de promotor, enhancer, introni sau extroni), permițându-se urmărirea unor schimbări genetice care au loc în diferite țesuturi pe parcursul dezvoltării ontogenetice a unui individ. Cu toată capacitatea de analiză de profunzime a tehnicilor moleculare moderne, pedigriul (arborele genetic familial) rămâne o metodă-cheie în evaluarea riscului genetic pentru o anumită maladie (probabilitatea ca o persoană să manifeste acea maladie). Pedigriul permite o
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
niveluri toxice de fenilalanină au ca și consecințe retardul mental și alte probleme neurologice. 6.3. Tipuri de diagnostic genetic Testele genetice sunt utilizate pentru diferite scopuri clinice, care vor fi prezentate în cele ce urmează, dintr-o perspectivă oarecum ontogenetică. 6.3.1. Diagnosticul purtătorului Se realizează, de regulă, pentru a identifica în ce măsură un individ asimptomatic are gena unei boli cu transmitere recesivă sau X-linkată recesivă. Este cazul unor tulburări monogenice precum fibroza chistică, boala Tay-Sachs, siclemia. Pentru realizarea unui
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]