215 matches
-
adaptative care s-au dovedit superioare în timp. Ele pot fi promovate eficient în raporturile interpersonale, dacă sunt conștientizate. Se reconfirmă deci rolul autopercepției care integrează introspecția și autoevaluarea. De aceea, diferențele interindividuale devin evidente și stabile la vârsta maturității. Ontogeneza personalității normale Ontogeneza personalității normale este un proces complex care coalizează factorii ereditari și de mediu și impune modele de studiu integrative. Atributele copilăriei se regăsesc în trăsăturile temperamentale ale adultului, astfel încât - în sens metaforic - s-a pus întrebarea: În ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
au dovedit superioare în timp. Ele pot fi promovate eficient în raporturile interpersonale, dacă sunt conștientizate. Se reconfirmă deci rolul autopercepției care integrează introspecția și autoevaluarea. De aceea, diferențele interindividuale devin evidente și stabile la vârsta maturității. Ontogeneza personalității normale Ontogeneza personalității normale este un proces complex care coalizează factorii ereditari și de mediu și impune modele de studiu integrative. Atributele copilăriei se regăsesc în trăsăturile temperamentale ale adultului, astfel încât - în sens metaforic - s-a pus întrebarea: În ce măsură este copilul tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să folosească toaleta, pentru că, anterior, a avut alt mod de adaptare la situație, pe care trebuie să-l uite și apoi să-și însușească noua variantă (Largo et al., 1986Ă. Afirmația face trimitere la doctrinele psihosociale occidentale, care postulează continuitatea ontogenezei personalității, în antiteză cu cele orientale, care o descriu ca pe un proces discontinuu, cu reveniri și întreruperi. Ele pot reflecta instabilitatea social-politică dar și convingeri de factură mistică, precum cele privitoare la reîncarnare. Din acest model derivă trei teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Doar nivelul A poate interacționa cu mediul, iar în condiții de stres el poate regresa la un nivel inferior care ignoră achizițiile anterioare și se manifestă prin simptome psihopatologice sau tulburări de comportament. Ca exemple pot fi menționate succesiunea etapelor ontogenezei insectelor, descrisă de PIAGET (1952Ă: omidă → larvă → fluture. La fel se întâmplă și în cazul dezvoltării inteligenței, în care abilitățile senzoriale și motorii sunt înlocuite de operațiile logice. Freud (1953Ă, la rândul său, a descris cele cinci stadii binecunoscute ale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dezavantajantă și se acordă aceleași semnificații perceperii de către cei din jur. Pe de altă parte, eul copiilor abuzați fizic sau psihic se structurează micromanic, prin intermediul unei autopercepții devalorizante care se autoîntreține prin perceperea deformată a celor din jur. Ca urmare, ontogeneza personalității are condiționări multiple, legate însă permanent de lumea înconjurătoare. Personogeneza înseamnă, în primul rând, succesiunea vârstelor pentru că personalitatea este o structură dinamică ce diferă de la o vârstă la alta. Ea este condiționată de dezvoltarea psihismului, deci de integritatea morfo-funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ajunge să și-i reprezinte și atunci când nu sunt prezenți. Pe de altă parte, la vârste mai mari - în a treia copilărie -, procesele psihice mai complexe - cum este gândirea - le influențează, stimulându-le, pe cele elementare - atenția și memoria imediată. Ontogeneza psihismului deci se face de la simplu la complex, de la nediferențiat la diferențiat, dar și invers, după o anumită vârstă, la care responsabilitățile și ierarhiile sociale precum și rolurile vieții obligă la însușirea primelor norme morale comunitare. Astfel, psihismul în dezvoltare întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
le stimulează pe cele elementare ca atenția și memoria imediată. Suportul afectiv este unul calitativ superior, raporturile emoționale nemaifiind condiționate doar biologic, ci și social, cu posibilitatea apariției sentimentelor de colegialitate, de prietenie, de respect. În preadolescență și adolescență, procesul ontogenezei personalității atinge intensitatea maximă pentru că se desfășoară după un program al adultului. Funcțiile psihice se dezvoltă prin condiționări sociale, iar raporturile prelungite și complexe cu adulții împlinesc conștiința de sine, structurându-se strategii adaptative existențiale care integrează normele morale și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pentru că se desfășoară după un program al adultului. Funcțiile psihice se dezvoltă prin condiționări sociale, iar raporturile prelungite și complexe cu adulții împlinesc conștiința de sine, structurându-se strategii adaptative existențiale care integrează normele morale și deontice comunitare și profesionale. Ontogeneza psihismului, prin structurarea progresivă a conștiinței de sine și a celei centrate pe persoanele din jur, permite judecăți evaluative în raport cu sine și cu alții, care se consolidează treptat și joacă un rol decisiv în conturarea unor dimensiuni ale personalității individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la tratament în cazul prezenței unor structuri dizarmonice ale personalității sau își modifică expresivitatea clinică. Astfel, personalitățile cu trăsături accentuate sau dizarmonice - deși privite cu rezervă și adeseori marginalizate social - pot reprezenta extrapolări ale momentului istoric în natura ființei umane. Ontogeneza persoanei umane scoate în evidență, la rândul ei, diferențele interindividuale - de la cele dominant biologice până la cele morale și axiologice -, care sunt într-o măsură semnificativă condiționate social-istoric. Nu în ultimă instanță, personalitățile patologice coalizează atribute definitorii comune, prezente, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de obicei, despre șase elemente ale patologiei sinelui: limite difuze, lipsa unei clarități și certitudini a sinelui, un concept de sine labil, inconsistență și fragmentare, lipsă de autonomie și inițiativă în acțiune, sens defectiv al sinelui. Sinele se structurează în ontogeneză introjectând imago-urile altora, în sensul în care teoria atașamentului a lui Bowlby a analizat formarea „modelului intern de lucru” (intern working modelă, iar psihanaliza a descris introjecția imago-urilor parentale a relativilor semnificativi. Subiectul se raportează la imago-urile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
intern working modelă, iar psihanaliza a descris introjecția imago-urilor parentale a relativilor semnificativi. Subiectul se raportează la imago-urile altora introjectați, înainte de a se raporta la oamenii reali pe care îi întâlnește. Aceste relaționări interioare se formează în cursul ontogenezei, prin experiența de viață dobândită, în sensul în care teoria cognitivă a lui Beck prezintă problema. Pe această perspectivă, Benjamin a organizat o evaluare a personalității și o terapie a tulburărilor de personalitate. Deficiența de coerență internă a sinelui se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
urma cel al aclimatizării ecologice - pasivitate versus modificare ecologică (activitateă - apoi cel al identității de sex puberale, cu polarizare între sine și altul, urmat de cel al raționării intelectuale (gândire/simțireă. Influențele familiale, educative și evenimențiale acționează în tot cursul ontogenezei, putând conduce la tulburări de personalitate. Tulburările de personalitate sunt înțelese într-un continuum al tulburărilor psihice, la celălalt pol aflându-se „simplele reacții”, iar la mijloc „sindroamele complexe”. Acestea din urmă sunt într-un continuum cu tulburările de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și FORD (1994Ă descriu din perspectivă psihanalitică - cinci mari componente ale personalității: temperamentul fundamentat biologic, un set de relații obiectuale internalizate, conștiința propriei identități, o constelație specifică de mecanisme defensive și un stil cognitiv personal. Cele două repere care marchează ontogeneza personalității și se intercondiționează reciproc sunt calitatea de ansamblu a Eului și aceea a relațiilor interpersonale. Pornind de la acest binom aceeiași autori descriu două subgrupuri caracteriale patologice. Primul este tipul introspectiv centrat pe autodezvoltare și autodefinire care este în același
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care altfel ar putea condiționa negativ echilibrul psiho-comportamental. RUTTER și QUINTON (1984Ă remarcă faptul că prezența unor tulburări de personalitate la părinți are un impact negativ semnificativ mai sever asupra copiilor decât antecedentele psihiatrice parentale de Axa I. Consecințele asupra ontogenezei personalității infantile sunt deosebit de grave atunci când se întâlnesc prin căsătorie două tulburări de personalitate cum ar fi TP borderline respectiv TP narcisic și TP antisocial. În prima situație, chiar dacă la început trăsăturile borderline și cele narcisice se tolerează reciproc - putând
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acest sens, P. Iluț (2001, p. 41) considera că orientarea valorică are un rol fundamental în formarea și ghidarea personalității. De asemenea, orientarea valorică este în legătură cu conceptul de morală. Pentru a explica interacțiunea dintre aceste concepte, P. Iluț afirmă că: "Ontogeneza moralei și axiologiei sinelui, concepția despre ceea ce este demn de urmat în viață, despre just și injust, despre bine și rău, adică orientarea axiologică în centrul căreia se situează morala constituie axul fundamental al sinelui" (ibidem). Cu toate acestea, ontogeneza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Ontogeneza moralei și axiologiei sinelui, concepția despre ceea ce este demn de urmat în viață, despre just și injust, despre bine și rău, adică orientarea axiologică în centrul căreia se situează morala constituie axul fundamental al sinelui" (ibidem). Cu toate acestea, ontogeneza orientării valorice nu se suprapune în întregime cu ontogeneza moralei. Sistemul personal de valori nu cuprinde numai valori morale, ci și valori sociale, politice, estetice, religioase, acestea fiind de fapt tipuri de valori care, la rîndul lor, cuprind mai multe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
demn de urmat în viață, despre just și injust, despre bine și rău, adică orientarea axiologică în centrul căreia se situează morala constituie axul fundamental al sinelui" (ibidem). Cu toate acestea, ontogeneza orientării valorice nu se suprapune în întregime cu ontogeneza moralei. Sistemul personal de valori nu cuprinde numai valori morale, ci și valori sociale, politice, estetice, religioase, acestea fiind de fapt tipuri de valori care, la rîndul lor, cuprind mai multe valori reprezentative. Totodată, tipurile de valori se organizează sub
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și eroarea care a biruit, „atotputernicia diagnosticului” trebuie să aibă În vedere riscurile sale: inclaustrarea, stigmatizarea, măsurile de siguranță,etc. Atari consecințe metaexpertale devin datoria esențială a expertului În a le evita. La caracterul de științificitate diagnostică va contribui și ontogeneza comportamentului prin cunoașterea mediului anomic microsocial de formare al personalității, a antecedentelor psihopatologice și criminologice, a modului de comitere al faptei, ca și al relațiilor victimologice sau de etichetare, alături de metodele clasice de diagnostic psihiatric bazate pe observare, examinare clinică
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
reproducătorilor pentru caractere cu heritabilitate redusă (prolificitate, supraviețuire, etc.). Dar selecția de orice tip, într-o populație anumită, reduce baza ereditară, deci tocmai variabilitatea genotipică, elementul de bază al ameliorării. Populațiile create astfel pierd o serie de gene importante pentru ontogeneza organismelor respective. Se impune, deci, lărgirea bazei ereditare, prin acțiunea de încrucisare a reproducătorilor selecționați. 2.1.2. Efectul selecției și factorii care îl determină Efectul acțiunii de selecție poate fi numit și „câștigul genetic al descendenței față de parentali”, sau
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
a teoriei deficitului cultural, se situează teoriile de tip antropologic care atestă ideea că diferențele culturale în plan individual, dar și grupal, pot genera consecințe negative în sfera atitudinilor școlare, culturale, sociale. Se poate vorbi de discontinuități ce apar în ontogeneza marcată de diferite tranziții între situații socio-culturale, dar și de șocuri culturale cu care se confruntă în special acele grupuri obligate să se adapteze la o nouă situație culturală (țările colonizate, grupurile ce se definesc minoritare involuntar). Aceste teorii deschid
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
ediție engleză (peste 500 de pagini tipărite în caracter foarte mic), lucrarea este structurată în șase părți, abordând evoluțiile semantice ale conceptului de creativitate (I), metodologia cercetării creativității (II), fundamentele biologice ale creativității și evoluția procesului creativ de-a lungul ontogenezei (III), raportul dintre creativitate-self-mediu (IV), domenii aplicative speciale ale creativității, ca, de pildă, modele computerizate ale creativității sau creativitatea organizațiilor (V), și un demers concluziv (VI). Ediția română a Manualului de creativitate cuprinde, exhaustiv, părțile I, II, VI și parțial
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
această sintagmă. În viziune clasică, dezvoltarea ontogenetică, se raportează la perioada dintre naștere și vârsta adultă, iar în viziune contemporană, se raportează de la embriogeneză (2 - 8/12 săptămâni prenatale) până la sfârșitul vieții. Domeniul psihopedagogic românesc a identificat trei factori ai ontogenezei: ereditatea, mediul și educația. Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic. Moștenirea genetică este practic irepetabilă de la un individ
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
care individual interacționează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale. Din punct de vedere al conținutului, între influențele mediului se pot distinge o multitudine de planuri, de la cel natural - general (climă, relief), la cel social (familie, grup de joacă), indispensabil unei ontogeneze de tip uman. Acțiunea mediului poate fi nemijlocită (alimentație, climă) sau mediată prin intermediul formelor de adaptare umană (activități dominante, tip de organizare socială, nivel de trai, grad de cultură și civilizație). Dacă acestea vin din imediata apropiere a individului (obiectele
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
mai mică, cu atât afirmațiile de natură prognostică trebuie să fie mai rezervate 47". "Retardarea mintală presupune o stare psihică defectuoasă, disproporționată, permanentă, cu caracter global și omogen, lipsită de progrediență, a cărei cauze au acționat în etapele timpurii ale ontogenezei sau postnatal, până la 3-4 ani ca vârstă limită de maturare a creierului, dar al căror început de acțiune s-a situat înaintea conturării elementare a funcțiilor psihice, înainte de 18 luni de viață extrauterină 48". Aceasta și datorită faptului că, dacă
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
asemenea, artefactele cognitive dezvoltate în practicile curente care susțin abilitățile funcționale ale sistemului cognitiv distribuit. În sfârșit, de o atenție similară beneficiază distribuirea în timp a cogniției, observarea modului în care produsele evenimentelor anterioare pot transforma natura evenimentelor care urmează. • Ontogeneza cunoștințelor individuale și împărtășite O proprietate a cogniției distribuite constă în faptul că membrii unui sistem funcțional sunt în același timp posesorii unor cunoștințe diferite și ai unor cunoștințe redundante. Ca posesori ai celor două categorii de cunoștințe, membrii sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]