424 matches
-
insignă, ornamente diferite (spirală, frunză, buton, bobiță, firet, nasture, fluture, floricică, copcă, mărgea, plăcuță etc.), tacâmuri (lingură, linguriță, furculiță, cuțit, polonic), paletă, farfurie, sosieră, scrumieră, solniță, ouar, portșervețele, inel de șervet, capac, clește pentru zahăr, țigaret, portchei, clopoțel, cățuie, căuc, opaiț, mucarniță, suporturi diferite, steluță svezda, tavă simplă, vas de mir, disc, mărturie de botez, baptister, arătător (iad), menorah, cutie pentru mirodenii, pahar cu sau fără picior, suport pentru coroană, cupă, cană, strecurătoare, toc de scris, pană, vârf de lance, foarfecă
ORDIN nr. 150 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255695]
-
rubrica de revista revistelor, C. Stănescu semnează în CULTURA nr. 38 un articol foarte interesant despre fanatismul (el îl numește mai delicat adorație) care conduce fără nici un ocol la ridicol. E vorba de un comentariu din „Dacia literară" al Oanei Opaiț la „Luceafărul" lui Eminescu. Autoarea din Iași e foarte supărată pe World Record Academy, o instituție americană care o concurează pe aceea englezească Guiness Book, că a clasat poemul pe locul întâi la categoria „poezie de dragoste", știut fiind de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
la „Junimea" decât ca simplu literat. Nu se înțelege de ce a trebuit Eminescu să compună un poem masonic spre a-i da cu tifla Marelui Maestru care era (aflăm acum) Maiorescu. C. Stănescu nu pierde ocazia să observe că Oana Opaiț nu e singura din capitala Moldovei care bate câmpii pe seama lui Eminescu, având în Theodor Codreanu un precursor județean iar în George Munteanu, unul național. În schimb, G. Călinescu l-ar fi citit cât se poate de "neatent" pe Eminescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
lui Eminescu, având în Theodor Codreanu un precursor județean iar în George Munteanu, unul național. În schimb, G. Călinescu l-ar fi citit cât se poate de "neatent" pe Eminescu, neavând cum rivaliza în bibliografia de suflet (ah!) a Oanei Opaiț cu altă adoratoare locală a poetului, pe numele ei, pe care îl așternem prima oară pe hârtie, cu tot respectul cuvenit inocenței, Olimpia Cotan Prună, autoare de adânci considerații critic-amoroase despre sublimități poetice "neatinse de nimeni pe pământ" în afară de Eminescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
Răzvan Mihai Năstase Tom Egeland, Capătul cercului, traducere din limba engleză și note de Ioana Opaiț, București, Editura Allfa, 2012, 384 pag. Cum se cheamă cartea în care subiectul central este o conspirație mondială, teza cea mai controversată vizează căsătoria lui Iisus Hristos cu Maria Magdalena și existența unor descendenți rezultați din această legătură, unul dintre
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
E vorba de romanul unui autor norvegian, Tom Egeland, apărut cu doi ani înaintea celebrului volum semnat de Dan Brown, și publicat în română la sfârșitul anului trecut la Editura Allfa, în colecția „Strada Ficțiunii”, în traducerea inspirată a Ioanei Opaiț. Asemănările dintre cele două cărți (și acuzațiile de plagiat aduse lui Dan Brown, care și-a publicat volumul la mai bine de doi ani distanță de cel norvegian) se sfârșesc însă aici, pentru că diferența fundamentală o reprezintă scriitura. Dacă Dan
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. Plase de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
fiind extrem de rară, o imagine e mult mai puternică decât în inflaționismul suprarealist): într-o poezie imprevizibil „descriptivă” un simplu o exclamativ trezește emoție: „o, cărămida din curte, udă”. Ca să nu mai spun de o asemenea efuziune: Aprinde-n tindă opaiț verde: Iată-nserarea că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
Printre frunze, vesel trandafir, Dorul - în râuri de flori împletit! Cu iia și cu fota - înveșmântate Crezi că sunt zeițele pământului Făpturi - prin strai și grai purificate Prin dans, aduc ofrande cerului. Alături de flăcăii viteji, visători În straiele cusute sub opaiț, seara Doar joc și cânt în sărbători Răsună în tot locul primăvara. Când florile vestesc că vin ielele Când soarele urcă până la zenit Petrec românii cu Sânzienele De dimineață până-n asfințit! Toamna, când dă mustul în vin Și frunzele în
CU IILE ÎN SĂRBĂTORI ( DE SÂNZIENE) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373703_a_375032]
-
serie de inși nativ avertebrați, posesori ai unor ridicați din punct de vedere valoric coeficienți de vanitate și obediență în raport cu „maeștrii” lor diriguitori - bineînțeles că luăm în calcul aici și deloc banalele ierarhii „iluminate” întru cele ale spiritului probabil cu opaițul străvechi sau cu lampa, ierarhii existente la toate nivelurile manageriale ale lumii contemporane -, inși care, din nefericire, au fost plasați în majoritatea funcțiilor-cheie din subsistemele componente ale unui stat (de exemplu: directori, miniștri, „formatori” de opinie, președinți de grupuri politice
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
-urile beneficiază și de consultanță gratuită. ( E. C.) Vernisaj În 15 septembrie, la Asociația „Memorialul Revoluției” din Timișoara, a avut loc vernisarea a trei sculpturi ale cunoscutului sculptor timișorean Ștefan Călărășanu. Este vorba despre Fântâna cu clopot, Masa de cult și Opaițul, pe care artistul timișorean le-a donat „Memorialului Revoluției. ( L. S.) Apă curentă M. Ed. C. a anunțat că a demarat un proiect în valoare de 90 de milioane de dolari prin intermediul căruia, până în anul 2009, se va rezolva problema
Agenda2005-38-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284220_a_285549]
-
Epigrame de la Mizil: Mă bucur chiar ca un copil: Umorul a cuprins planeta De când Romeo, Julieta Au buletine de Mizil! Scriitorului Dumitru Covalciuc, Cernăuți: Covalciuc, în românește, Teatral și cu plăcere, Cel mai expresiv citește Etichetele de bere! Poetului Arcadie Opaiț, din Cernăuți: Opaiț fiind, ce viață grea! Ăsta i-a fost mereu necazu’; O lampă însă de era, Poate ardea mai bine gazu’ ! Unei cântărețe de muzică populară: Repet, repet pentru a mia oară Că doamna cântă cu știință, Însă
PUNCTE DE VEDERE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384544_a_385873]
-
Mă bucur chiar ca un copil: Umorul a cuprins planeta De când Romeo, Julieta Au buletine de Mizil! Scriitorului Dumitru Covalciuc, Cernăuți: Covalciuc, în românește, Teatral și cu plăcere, Cel mai expresiv citește Etichetele de bere! Poetului Arcadie Opaiț, din Cernăuți: Opaiț fiind, ce viață grea! Ăsta i-a fost mereu necazu’; O lampă însă de era, Poate ardea mai bine gazu’ ! Unei cântărețe de muzică populară: Repet, repet pentru a mia oară Că doamna cântă cu știință, Însă adevărata ei comoară
PUNCTE DE VEDERE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384544_a_385873]
-
țeastă femeie sunt îmbătat de acest miros sărat al mușcatelor al parfumului tău de mireasă perenă de mirosul lasciv al copitelor tale diforme ești ființă din vis ești minune te suflu toată să te umpli de țărână îți suflu somnu-ntr-un opaiț comunist la noapte îi dau foc (sursa foto: www.botarga.cat) Referință Bibliografică: ero(t)ică / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate
ERO(T)ICĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382602_a_383931]
-
ne-a mai intrat În ea, atunci când ai venit.” / În urmă, soacra s-a trântit Pe pat, așa precum a spus. / Întâi, perne sub cap și-a pus Și spre perete s-a sucit / Căci al luminii licărit Care de la opaiț venea, / S-o deranjeze, nu voia. Apoi îi dete de-nțeles / Nurorii cum că și-a ales Anume locul, să vegheze / În ce fel are să lucreze În timp ce ea se odihnea. / Crezând că o poate vedea, Nora se puse pe muncit
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
spânzurătoare. Sper că ai socotit bine urmările, continuă poetul pe un ton amenințător. Celălalt rămase fără cuvinte. Nu părea un individ primejdios, În pofida aerului său marțial. În timp ce Îi vorbea, Dante nu pierduse din vedere mâinile acestuia, una ocupată cu un opaiț, iar cealaltă dezarmată, pe lângă trup. Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură de un deget. Iar deschiderea frontală a vizierei, deși mai greu de atins, oferea un spațiu prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură să se teamă că Îl va apuca din nou durerea cumplită de cap. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încerca să deslușească vreun zgomot În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care țăranii de prin părțile lui Îl foloseau la muncile lor câmpenești, bună pentru altoitul viei, dar și, la nevoie, pentru rezolvarea fără martori a vreunei chestiuni de onoare. Pe mânerul din corn era inscripționat ceva. Poetul ridică arma spre opaiț. Era o cruce. Crucea templierilor. Se uită În jur neliniștit. Nu, nu era vorba de un hoț. Abia acum Își dădea seama că Încă nu auzise pașii agresorului Îndepărtându-se spre ieșire. Poate că omul se afla Încă acolo, ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pustiu. Și totuși, era sigur că nimeni nu alergase până la portal. Dinaintea lui se Întindea groapa Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se apropie pentru a estima dacă pe acolo ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
locul unor camere mai Încăpătoare, aranjate cu mai mult lux. Paturi de lemn În locul umilelor saltele de paie, precum și un minimum de mobilier. Deși erau toate goale, trecând pe dinaintea ușilor deschise descoperi că În fiecare din ele exista un mic opaiț, care abia lumina spațiul dinăuntru, populându-l cu umbre. Nu izbutea să o găsească pe Pietra În nici o cameră, Sunetul pașilor săi pe podeaua din lemn revenea Într-un ecou confuz, amestecat cu un zgomot metalic. Ceva ce era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și de luxură care Îl izbiseră pe poet la prima Întâlnire. Părea mai umană, ca și când pantera din ea dăduse bir cu fugiții, lăsând Îndărăt doar umbra fiarei. Chipul ei strălucea de reflexe, Încă și mai roșu În flacăra caldă a opaițului. Cu degetele, prinse a-i mângâia chipul, Încetișor, cu blândețe, ca o oarbă care căuta să descopere trăsăturile unui amant necunoscut. Onixul ochilor ei părea Încă și mai negru: două lacuri de tenebre fără fund. Dante se ridică spre dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din anumite nopți, ci atingerea ușoară a unui vechi dușman ce nu se vrea uitat. Mușchii de pe față i se contractară Într-o grimasă. Simțea cum durerea Antiliei Îl Învăluia precum inelele șarpelui pe care Îl purta pe piele. Flacăra opaițului părea să Îi brodeze În jur o luminiscență putredă, aidoma celei a algelor descompuse, pe care o văzuse ivindu-se În delta Padului. Ca și când dansatoarea nu s-ar fi aflat acolo, și nu s-ar fi aflat nici el. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată de o formă nedeslușită. Erau umbrele unor umbre. Pentru o clipită, flacăra opaițului, plecată sub o adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]