62 matches
-
care mărește suprafața sa de absorbție, iar la începutul intestinului se găsesc numeroase apendice pilorice. Spiraculul (orificiul respirator extern) nu se păstrează la animalul adult, iar pseudobranhia (branhia falsă) sa care primește sânge oxigenat, este deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii se numesc branhii operculare. Vezica înotătoare are forma unui sac lung, și conducta sa se deschide pe fața dorsală a esofagului. Pereții săi sunt
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
de azi se pot vedea puncte și găurele mici. Sporii se dezvoltă în același ritm cu ascul, lucru care se întâmplă și la genurile "Cookeina" și "Microstoma". La fel ca ceilalți membri ai ordinului Pezizales, ascii acestei specii au un opercul („căpăcel”) care se deschide când sporii sunt împrăștiați. Totuși, operculul lui "Chorioactis geaster" are o zonă cu două straturi pe la margine, făcând-ul distinct structural față de cel al altor membri din familiile Sarcosomataceae și Sarcoscyphaceae. La fel ca la alte
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
se dezvoltă în același ritm cu ascul, lucru care se întâmplă și la genurile "Cookeina" și "Microstoma". La fel ca ceilalți membri ai ordinului Pezizales, ascii acestei specii au un opercul („căpăcel”) care se deschide când sporii sunt împrăștiați. Totuși, operculul lui "Chorioactis geaster" are o zonă cu două straturi pe la margine, făcând-ul distinct structural față de cel al altor membri din familiile Sarcosomataceae și Sarcoscyphaceae. La fel ca la alte discomicete, ascocarpul constă din trei straturi de țesuturi: himeniul, hipoteciul
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X; aceste pete se găsesc și pe opercul și pe înotătoarea dorsală, unde stau în serii regulate, între radiile aripioarei. Aceste pete nu sunt, niciodată, înconjurate de un inel colorat mai deschis. Exemplarele tinere mult mai deschise la culoare au în lungul părții mijlocii a flancurilor pete roșii
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei sunt turtite, înguste
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
apoi se îndreptate dinainte înapoi și se suprapun cu capetele lor inferioare. Razele branhiostege se află în grosimea membranei branhială (numită și membrană branhiostegală) pe care o susțin. Membrana branhială este o cută de piele ce tivește marginea inferioară a operculului, situată în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
suprapun cu capetele lor inferioare. Razele branhiostege se află în grosimea membranei branhială (numită și membrană branhiostegală) pe care o susțin. Membrana branhială este o cută de piele ce tivește marginea inferioară a operculului, situată în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
și membrană branhiostegală) pe care o susțin. Membrana branhială este o cută de piele ce tivește marginea inferioară a operculului, situată în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții cavității bucale și branhiale se bombează, iar membrana branhiostegală, care tivește operculul, se alipește
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții cavității bucale și branhiale se bombează, iar membrana branhiostegală, care tivește operculul, se alipește de corp, jucând deci rolul unei supape de închidere. Numărul radiilor branhiostege constituie un caracter taxonomic pentru pești și este foarte variabil, până la 50 la actinopterigieni (absente la crosopterigieni), dar constant în cadrul speciei și chiar a unităților taxonomice
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
capului, se dezvoltă câteva oase de membrană. La sarcopterigieni (axonopterigieni) acestea se numesc plăci gulare. La actinopterigieni, plăcile gulare laterale se transformă în numeroase lame osoase înguste și lungi, numite raze branhiostege, îndreptate dinainte înapoi și cuprinse între cele două opercule.
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]