1,074 matches
-
și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții din mituri, călușarii. Nici gând de vreo fată în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect inițiatic! "Zdrăngăneii" de la opinci vor fi fost auziți de George Coșbuc în cei 29 de ani (mai bine de jumătate din prea scurta lui viață!) petrecuți la București. Contactul cu Oltenia l-a fascinat, și s-a dus adesea în acea regiune. Prin 1888-1889
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
tari. Vă voi întâlni, deci, în cer, unde toți vom sluji sfânta și dumnezeiasca liturghie în jurul marelui nostru arhiereu Iisus Hristos, și unde eu îmi voi relua locul care mi se cuvine, alături de părinții și strămoșii mei, sfinții preoți în opinci, și alături de Înalt Prea Fericirea Voastră, care sunteți cel mai mare Patriarh pe care l-a avut neamul românesc vreodată, fapt pe care îl voi scrie și îl voi striga în cele patru vânturi până la moarte. Vă rog, Înalt Prea
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
Grupaj poetic Amintiri despre țărani Autobiografică Am venit pe lume strângând În pumn gurguiul unei opinci, cu care era Încălțată talpa țării. Vremurile acestea i-au spulberat pe țărani. Trimițându-i În istorie. Eu am rămas orfan. Mustrarea bunicului Pe dealul Străineacului văd Două vaci care trag la un plug, Un bărbat ținând coarnele plugului, Cu
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
pătrunde simțurile, Se strecoară În fibra ființei mele tulbură, trezește un dor de necuprins de neînțeles, un dor de risipire, un dor de Înălțare, și un dor de moarte. Cântec vechi Cucuruz de pe ierugă Mă pusei la mândra slugă Pe opinci și pe obiele și pe buze subțirele. Am slujit un an și-o vară Doar pe o țâră de căpară. Când să-mi capăt toată plata S-a măritat fata. Scara Raiului Între munții mei și Dumnezeu Se Întinde o
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
din casele țărănești, de o mare diversitate și originalitate. - cojocăritul sau prelucrarea pieilor este, de asemenea, o activitate cu tradiție, indispensabilă în vederea confecționării hainelor de iarnă (cojoace, bundițe, căciuli). Se adaugă confecționarea și a altor obiecte din piele: curele, chimire, opinci, hamuri. 3. Instalațiile tehnice tradiționale sunt rezultatul adaptării uneltelor manuale, în vederea prelucrării anumitor produse agricole sau utilizării unor resurse. Cele mai cunoscute sunt războaiele de țesut, teascurile pentru vin, pivele de ulei, morile ș.a.. Interesul provine și din varietatea lor
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
un surtuc bărbătesc, iar pe dedesubt niște flanele rupte și vechi ca de când lumea și pământul, iar în loc de fustă era înfășurată cu o fașă de țol, vechi și murdar de parcă era de o sută de ani, iar în picioare avea opinci și niște obiele tot din țol de cânepă. Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri. Dar la vorbă era rar și așezat, vorbea puțin și cu judecată. Gospodarul din Tungujei nu s-a uitat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe care a luat-o de suflet. Doreau s-o mărie cu Petrache al Grapinii. Când a fost la înțelegere, Creața a spus că nu se mărită. Ghițișor, nervos, a vrut să o lovească spunând: Am ajuns să ne pui opinca în nas? De voie, de nevoie, Creața s-a măritat, iar Petrache a fost nevoit să îngrijească de tata socru. Norocul lui Petrache a fost că nu a chinuit mult Oacheș și după vreo două luni a trecut în lumea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă geroasă, Ilinca a fugit cu Cârnu spre Suhuleț. Butnaru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cale de vreo doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu și cu Iancu Paraschiv, care erau și rude apropiate cu Butnaru, și-au luat fiecare hainele pe ei și opincile, căciuli și mănuși și au plecat după vecinul lor, Butnaru. Și l-au găsit aproape mort, dar nu înghețat, nemaiputând să meargă că era amorțit. Tonu și cu Iancu au tăiat doi drugi din lemn, că era pădure, cu barda
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mici. Abia pe la șapte ani începea purtatul pantalonilor, adică niște izmene cu nasturi la prohab sau mai bine zis cu bumbi. Cât despre pantofi, nici vorbă, „desculț” ca ai lui Zaharia Stancu. Doar iarna, când venea zăpada, își făceau apariția opincile din piele de porc. Nu ca acum, nici bine nu l a născut mă-sa că are deja costum și papuci, că știe cu 5-6 luni înainte dacă e băiat sau fată. Butnaru a fost un băiat calculat. Aron Peste
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
doar un metru și șaizeci, brunet cu ochii negri, cu o dantură de putea să roadă și lemne, avea un păr aspru și gras, sprâncenele groase și stufoase și păr mult și mare în interiorul urechilor. Purta pantaloni de suman și opinci, așa cum era pe atunci. La moară nu ducea niciodată, că nu avea ce să ducă iar făină își făcea la râșniță. Iarna când se însera mergea pe la vecinii care aveau copii mici și se așeza pe un scăunel la gura
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la cele veșnice și cu o minte lucidă până în ultima clipă. Petrache Cioabă Bărbat de un metru șaptezeci, ce purta o cămașă lungă de culoare albă, ițari deasemenea albi și un brâu peste cămașă cu care era încins, încălțat cu opinci, purta pălărie și plete albe ce îi atingeau umerii. Casa lui era cu fața spre apus, acoperită cu paie. În dreapta casei se aflau două bordeie mici cu câte o fereastră fiecare bordei și cu ușa direct de afară. În aceste
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a scăpa de îngrijirea bătrânului, Ghiță, că așa îl chema pe feciorul moșneagului, a făcut învoiala. M..... a spus că ea nu se mărită, că ea vrea să mai stea. Ghiță i-a replicat: Nu ți-e rușine ? Ne pui opinca în nas. Te măriți și cu asta s-a terminat! Începând de mâine Petrache se va muta aici ca să aibă cine să-l ajute pe tata, că tu ești fată și îi este rușine moșneagului. Așa s-a făcut. Petrache
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sau cinci ițe, cu modelul în ozoare, realizat din țesătură. Pe cap, purtau o căciulă țuguiată, rotundă sau mocănească din piele neagră sau brumărie de miel. În picioare, aveau ciorapi împletiți din lână țigaie (albă), neagră sau din culori amestecate. Opincile erau confecționate din piele crudă de porc. Iarna, peste ciorapi (colțuni) purtau oghele tot din țesătură din lână dată la chiuă. Portul femeiesc. Mult mai împodobite în comparație cu cele bărbătești, costumele femeiești alcătuiesc o gamă largă de tipuri ornamentale. Portul femeiesc
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
taie și altele. De aceea, Maiorescu spunea că felul întâmplărilor la noi nu e tragic. Totul se termină cu... embrassons nous, Foleville! De aceea, dacă avem și noi o rezistență, avem o rezistență smerită... Atunci, de unde vreți, de la Vlădică până la opincă, să fi tremurat din cauza noastră securitatea?... Dacă, în altă ordine, lipsa vreunei rigori și misticismul (era să zic miticismul) rămâne matca noastră națională, e bine să știm, în aceste zile de răscruce, când pare că se pregătește o trecere de la
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
În toamna anului 1865, anul școlar ̀începea ̀într-o căsoaie cu două săli de clasă și locuință pentru director. Atunci ̀învățătorul Ștefan Țeranu ̀îi ̀întâmpină, cu emoție, pe cei 25 de școlari, șturlubatici, care purtau opinci și trăistuțe cu ceasloave și bucoavne, dar cu ochii vii și plini de deșteptăciune. Fosta primărie a comunei Bucium, Șoseaua Bucium După cum este scris ̀în mozaicul de la intrare clădirea a fost construită ̀în 1899. Printre primarii comunei Bucium
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
oprege dinainte, și dinapoi, cămașă de bumbac cu râuri roșii și negre, încingându-se cu brăciri mult împodobite cu ciucuri de diferite culori. Bărbații se încing cu cureauă, brăciri sau chimbir. Iarna poartă cojoc sau burcă frumos împodobită și de la opincă în sus obielele negre cu alb sunt înfășurate cu curele,obicei moștenit încă de la romani’’(Alexandru Moisi în Monografia comunei Coronini). Moldova Nouă a fost declarat oraș în 1954, fiind reședință de raion încă din 1950, în cadrul regiunii banatului. Zăcămintele
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
apar ca forțări propagandistice ale canonului care a dat, vorba vine, Miorița. Nici șansonetele degradate de o pronunție cum o fi nu scapă asocierii cu vulgaritatea, în sensul cuprinzător de tot ce e nelalocul lui. Un sămănătorism discret bate din opinci în rîndurile despre civilizație, imitată, firește, în ce are ea mai superficial: "flăcăul gospodarului, abia întors din armată, nu ține atît să petreacă pentru sine cît mai cu seamă să știe toată lumea, pînă în celalt capăt al satului, că el
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe frățâne-tău! Acu' ce-i de făcut? Când a afla bădia Ispas, îmi belește de pe spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia... Dănilă, alt chip n-ai decât să-ți iei lumea-n cap. Mă duc să văd, oare nu l-oi putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapa? Să mă tot duc unde-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cel alb, Măria Ta, ca să ne arăți că ești bucuros. Apoi numaidecât ne simțim și noi veseli, și surlașii strigă din surle să afle țara toată că Măria Sa-i mulțumit de supușii lui. Și-ndată toată suflarea, de la vlădică până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat pe care abia se mai țineau zdrențele fără culoare,care cu greu reușeau să-i acopere goliciunea. Prin găurile opincilor i se vedeau călcâiele crăpate și sângerânde... Petrache și-a încordat privirea, cercetându-l pe străin. Într-un târziu, a îngăimat, abia șoptit, fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-l cuprinseseră ca o ceață l-au trezit bătăile din palme și vorbele izbucnite din mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul și fără voie a îngăimat -în șoaptă - ca un oftat: „Iartă-mă, Costăchele, băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept să-ți spun, ți-o ieșit un sfânt din gură. De dimineață, de când alerg, mi s-o cam uscat gâtlejul. Și atâta apă am în opinci încât mă tem să nu ți umplu casa cu ea. Vezi? De asta am trimis baba să aducă vin, pentru că apa nu-i bună nici în ciubote. Da’ iar te-am scăpat printre degete și n-am aflat ce taină
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi venea să nu se mai trezească, se făcea că era undeva la el în sat, în grădina vecinului, acolo unde se dădeau cu schiurile în copilărie, cu schiuri făcute din coajă de salcie, băieții le încălecau ca pe niște opinci mai mari și se trezeau cu capul în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea că era la poalele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]