78 matches
-
gura lui se holbă brusc ca un hău doi l-au apucat de picioare celălalt l-a prins - gest profesionist - de sub brațe Îl transportau deja într-o rână pe trepte Mortul era tot mai țeapăn mai pătruns de demnitate și opintelile celor trei - un balet fantast o înlănțuire perfectă de piruete - trădau acum o virtuozitate înaltă o știință străveche Mizî ți-au obosit mâinile tot răsucind în vis o țigară scuturându-i scrumul feeric incandescent Ai mizat constant pe (aceeași) pulbere
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
asta de umbrelă de nu reușesc s-o desfac? - Mecanismul... uneori e blocat, dar poți s-o folosești așa! - Nu, pe aerodrom e furtună și motociclul nu pornește până nu o deschid! Umbrela trebuie reparată urgent! În sfârșit, după câteva opinteli furioase, umbrela păcăni cu zgomot, desfășurându-se. Cuprinzând la întâmplare infinitul spațiilor necuprinse s-a stârnit un curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zor. Ei deja ajunseseră unde trebuia, la intrarea oficială a unui bloc somptuos, fără portar. Ne-am grăbit cu Mimi alergând de mâini, veseli ca doi popândăi. Giulia chemă liftul care numai ei îi răspundea la comenzi; a venit cu opinteli, cu staționări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel. - Până aici ați plătit! Ne spuse ascensorul, după ce a oprit... culmea, destul de lin, având mișcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de un culoar cu pereții coșcoviți, plini de apă, care avea în capăt treptele unei scări de lemn, în spirală, extrem de îngustă. Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde era un palier de vreun metru pătrat, cu o singură ușă stacojie, cu gemuleț. Cum auzeam tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și m-am dus până la serviciu. Treabă de făcut. Nu pot să mai aștept. Nu o să-mi ia mult. Douăzeci de minute, poate patruzeci cel mult. Nici n-o să simtă că am plecat. În birou e liniște, cu excepția oftaturilor și opintelilor mașinilor care fac dragoste Între ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
opusă virtuților pe care le-am analizat mai sus. Neînțelegând deplin situația (pentru că e dificil de înțeles), bănuiau totuși uneori că în familia lor ceva parcă n-ar fi ca la toată lumea. La alții totul mergea strună, la ei - cu opinteli; toți își văd de drumul lor, ei calcă în fiecare clipă pe alături. Toți dau mereu dovadă de timiditate cuviincioasă, ei - nu. Ce-i drept, Lizaveta Prokofievna se speria chiar prea des, însă nu era totuși vorba de acea cuviincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
capul aplecat, cu noi poznașele gesturi spre înșelarea reciprocă, nu cunoaștem scena, vrem să o schimbe! hernia de pudel în lesă, plimbare în acord cu a stăpînei, revenim după un pilon, cuplul relativ la mîna pe bucă, frumoasa egal nurii minus opintelile, mă ia în brațe și mă saltă, mînă în mîna mea, în buzunar cealaltă, comenzile de infanterie în războiul ciudat, pentru Tolstoi, rusul din Război și pace, droldîgher. Plecarea obiectele luate în adiere, locuibile dacă n-ai trăit clipa desprinderilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să ne tragem sufletul auzeam: Pentru mișcare! Opinteli, care ne provocau dureri prin tot felul de chestii ale bărbăției, ne storceau de orice urmă de vlagă. În ureche auzeam vocea unui om bine hrănit: Pentru luptă! Pentru mișcare! Pentru luptă! Pentru mișcare! Venea pauza și maiorul ne ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui Dumnezeu? Good bye Mai sînt trei ore pînă la decolarea avionului spre București și îmi încetinesc mișcările ca să treacă timpul. Hotelul era situat vis-à-vis de aeroport și nu era grabă. Din restaurantul unde luam micul dejun se auzea zgomotul opintelii avioanelor spre înaltul cerului. Cele mai pîntecoase păreau că fac explozie la desprinderea de sol și apoi răsuflau ușurate, țîșnind îndrăzneț spre lumea largă. În restaurant lume nu prea multă defilează prin fața nenumăratelor atracții culinare și, cu mișcări ezitante, aleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Blocaj total, femeia aceasta are un nonrăspuns pentru tot, iar eu îmi pusesem atât de multe speranțe în întâlnirea cu ea ! Mi se părea a fi informatorul ideal, plasat în inima agregatului pelerinajului. Tăcerea care coborâse între noi, punctată de opintelile greoaie ale unui frigider plin ochi cu bere „la rece” spre alinarea caniculei, este spartă de respirația greoaie și tusea unui vecin din cartier. Bărbat, cam la treizeci de ani, alcoolic, trădat de ochii opaci, de o sfericitate suspectă. Târguiește
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
România decât dintr-un ghid turistic, de care s-a îndrăgostit subit și, ca un Poseidon stăpân pe oceanele dezlănțuite, a zis să-l audă muritorii:” Când voi lovi odată cu tridentul,/Această criză are să se crape”. Aleluia și Doamne ajută! Opinteala președintelui de a trage România la edec, singur, fără guvern, fără parlament, fără sindicate, în cazul în care reușește, îi va bătuci panoplia cu merite; dacă nu reușește, va avea pe cine da vina, pe toți ceilalți, dar, în special
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
greutăți, căci țara nu numără astăzi mai mult de 14 până la 16 mii de care, din cauza nenumăratei mulțimi de boi, care a pierit în slujba armatei și a bolii epizootice. Autoritățile locale au expediat emisari prin ținuturi și fac toate opintelile spre a satisface cererea E. S. d. general Kiseleff, care le-a făcut răspunzătoare de neexecutarea ordinelor sale. Mai multe mii de sănii sunt de pe acum puse în mișcare, altele sosesc în fiecare zi pe malul Prutului, și poate că se
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
De asemenea, această nouă "știință a sufletului" nu întârzie să-și atragă înverșunarea Bisericii și a comuniștilor. Într-un articol publicat în 1953 în La Pensée catholique, este definită ca o "colecție de complexe josnice scoase la iveală după multe opinteli de gunoierii pubelei psihice"! În ceea ce privește revista comunistă La Nouvelle Critique, aceasta nu ezită să pună semnul egalității între psihanaliză și dolar sau Coca-Cola și să o denunțe ca fiind un agent corupător menit să anestezieze lupta de clasă. În ciuda tuturor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rece? Nu. Nu cred. Totul a fost gândit, calculat, planificat. După ultimele tresăriri ale câinelui, i-a scos lanțul de la gât și, apucându-l de coada zdrențuită, plină de praf și năclăită de sânge, l-a târât cu zvâcnituri și opinteli bătrânești, spre una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat pe o moviliță de pământ amestecat cu prundiș din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ușă. Ținem de ușă. Uraaaaaaaa!!!!! Peste douăzeci de copii, într-un elan eroic-revoluționar, se presau unii într-alții ca sardelele într-o cutie de conserve, cu o asemenea forță încât cei care erau lipiți de ușă se sufocau, nu alta. Opinteala asta a durat câteva momente bune. În clasă nu se auzea nici musca. Văzând că pe coridor nu se aud pași, am slăbit strânsoarea și ne-am tras cu toții sufletul, rămânând mai departe pe poziție. Deodată se aud pași. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
culturii române trebuie să ducă obligatoriu și oamenii de litere. Dar nu suntem învățați să facem asta, nu suntem pregătiți încă, trebuie să învățăm din mers și să ne debarasăm este adevărat că o și facem deja, sigur cu destule opinteli -, trebuie să ne debarasăm, zic, de prejudecata că politica în domeniul culturii o face Ministerul Culturii. Nu, Ministerul Culturii nu este decât un finanțator de programe culturale, iar programele culturale sunt opera oamenilor de cultură, după cum și politica în cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a părinților Îngrijorați de viitoarea carieră a tinerelor și zănatecelor lor vlăstare. Eram toți niște puiandri de „cetățeni ai lumii“, animați de vaste curiozități și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mahala, cu „trasul“ ei. AM PLECAT ODATĂ CU TOȚII SPRE MUNȚI șI AM POPOSIT, Întâi și-ntâi, ca un bun bucureștean, la Caru cu bere. De aici Încolo parcă a fost un făcut! N-am putut pleca din pricina mașinii, refractară tuturor opintelilor mecani cilor aduși din oraș cu cheltuială mare, electricieni și motoriști, toți cunos cuți și experimentați. La un moment dat - după crenvurști și halbe Încurajatoare -, au urnit-o totuși din loc. Bun!, mi-am zis, i-au dat meș terii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în această acțiune îndrăzneață, se proțăpise în fața lui Mircea, lăsând astfel să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de rafalele de vânt cu măzăriche, afundându-ne la fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și pentru ce trăiește? Dându-și seama că oricât s-ar strădui n-ar putea reuși niciodată să găsească răspunsul exact la aceste fundamentale întrebări cu o adâncă încărcătură filozofică, și în același timp evitând cu prudență ca din cauza acestor opinteli intelectuale să riște un derapaj catastrofal pe circuitul neurologic, a lăsat pe seama altora dezlegarea acestor enigmatice întrebări. Dar în intervalul de timp cât cerebelul său a fost intens preocupat de găsirea unor răspunsuri raționale la întrebări atât de afurisite, Mita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a murit. Doamne ferește ! De cum ajungeau la gară, confruntat cu toată forfoteala de oameni și bagaje, elanul lui Dănuț începea să scadă, pentru a se spulbera definitiv în fața puhoiului de nestăvilit de la urcarea în tren. Înăuntru, după ce bagajele erau ridicate cu opinteli la locul lor, copiii erau întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același tratament. Dănuț nu suporta să stea cu capul nici în poala mamei, nici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
apă. în fine, o alta este să facă treișpe-paișpe între nările fremătînde ale lui Grenouille și frunzele fremătînde ale unui copac, așteptînd să apară un miros. și apare ? Eu unul n-am simțit decît mirosul disperării și al tehnologiei suprasolicitate. Opintelile vizuale ale regizorului german în direcția dimensiunii inaccesibile a mirosului pot fi amuzante, dar rămîn pedestre, neimaginative, supuse literalismului și par deosebit de ineficiente pe lîngă recentele șocuri senzoriale oferite de regizorul mexican Guillermo del Toro în Labirintul lui Pan. Dar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se poate ști și încă multe lucruri în plus", adică nemaifăcând-o tot timpul pe deșteptul deștepților. Eram tineri, eram sănătoși, aveam părinți care ne iubeau și ne ocroteau, nu visam la cai verzi pe pereți, viața curgea lin, fără opinteli și viitorul era pentru noi previzibil. Proveneam din familii modeste și un spectacol de teatru sau cinematograf, o floare, o prăjitură, o ciocolată, un borcănel de șerbet de vanilie, un coștei de "cocoșei", erau puținele "atenții' pe care puteam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atras de reparații, zugrăveli, modernizări, ci mai degrabă de pasiunea sa gastronomică... șoric bine stropit zilnic de excelentele vinuri locale. La cele de mai sus, în epoca informaticii, ambasada dispunea de un singur calculator, piesă de muzeu, care funcționa cu opinteli, și de o mașină de scris care probabil fusese utilizată în țară la redactarea primelor manifeste ale guvernului democrat-popular Petru Groza. Verificând documentele financiar-contabile din perioada anterioară, am observat că în stil "comunist" se raportau la sfârșit de an "economii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pînă aproape de vîrful muntelui. Acolo, sus, aș vrea să-mi pun mîinile căpătîi și să mă odihnesc, dar piatra se rostogolește iarăși în văile umbrite de anxietăți. Nu stau prea mult și reiau urcușul. Astfel, viața mi se cheltuie între opinteli și căderi. Anii nu-mi aduc împliniri. În mare parte, realizările mele sînt niște simulacre, de a căror insignifianță sînt pe deplin conștient. Ce-i mai grav, ca toți inșii care privesc prea mult în ei înșiși, am devenit abulic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]