434 matches
-
ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e ceai, așa că ridică sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia țăranul de braț pe profesor și-l îmbrîncește către autobuzul aflat de partea cealaltă a șoselei, ducîndu-l mai mult tîrîș, abandonîndu-l într-un sul de zăpadă. Întoarsă către intrare, țăranca se opintește să deschidă ușa. Soțul ei o dă la o parte, trage din toată puterea, intră și strigă cît îl ține gura spre cei dinăuntru: Ieșiți că restaurantul se dărîmă! Apoi, pînă ca lumea să se dezmeticească, să înțeleagă, el ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căzuse pe o parte, lovindu-se cu capul de ușa șifonierului. La vederea trupului costeliv sprijinit de ușa din șipci, Carol fusese cuprinsă de un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile intime încă acoperite de haine în dezordine, și îl trânti pe pat. Amețeala neobișnuită, șocul suferit de pe urma contactului dintre partea rotunjită a capului său și dulap îl împiedicaseră pe norocosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel obraznic se opintea și se agita din toate puterile pe spatele mare al grecului, exact ca un satir, ceea ce și era, cu siguranță. Sau poate că nu. Pentru că, în conformitate cu deziluziile menționate mai devreme, am anulat abilitatea noastră de a aprecia relațiile celorlalți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus și am tras-o afară. Am recunoscut urmele dințișorilor mei de lapte pe copertă, și unele dintre paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise ca să aibă forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și a fost nevoie de toată puterea mea ca să car volumul În spatele boilerului și să-l bag În ce mai rămăsese din vechiul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar ea trebuia să învețe să meargă. Împinse, iarăși, "bolidul" de fier la deal. Se opintea la fiecare mișcare dar nimic n-ar fi putut s-o oprească din drum. Ema se întoarse cu bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai grijă, îi spuse. Ia-o ușurel. Acordul bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-mi fusese de ajutor. Măruntaiele îmi atârnau libere și ude sub coaste și între șolduri. Capul mă durea și mai tare. Ca un sistem de încălzire centrală în țevile căruia se infiltrase aer, mintea mea dădea rateuri și se opintea să treacă prin mijloace coerente dintr-o zonă într-alta - doar cele mai simple și directe răbufniri de gânduri păreau să aibă vreo șansă de-a trece de sistem fără să rămână blocate și să se piardă în unghere ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văd niciodată și ea sărutându-mă pe față și apoi sărutându-ne reciproc așa cum trebuie și apoi Fidorous țipând Scout Scout... — ... Scout, haide, se duce în partea din față. Ea se ridică de pe mine, înlăturându-și părul de peste față și opintindu-se în picioare. — Ești teafăr? — Așa cred. Du-te, că vin și eu. Scout alergă în direcția vocii doctorului și eu m-am ridicat anevoie în picioare. Am simțit un junghi ascuțit în genunchiul stâng și-am gemut încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inexplicabilă de a-l fi cunoscut, în sfârșit, de imposibilitatea de-a mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mi-a adresat niciodată cuvântul. Continuă să stea lipit de gard și să mă privească din ce în ce mai uimit, până când urmăritorii îl ajung din urmă și-l încercuiesc din toate părțile. Oare de ce mă privesc așa măgarul, licornul și elevul?... Atunci se opintește, trece printre ei ca prin brânză și o pornește cu furie către fundul grădinii. Se aud niște râsete puternice și stridente de ambele părți ale gardului, iar prietenele mamei nu se lasă mai prejos. Să mergem! strigă mama și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sa mamă vitregă, iar Victor tot la Maria, Maricica, așa cum o alinta lumea, cea spre care se Îndreptau. Fagii Înalți Îi reținu atenția băiatului tăcut, s-au urcat În căruță, la Îndemnul lui Victor, mânza de doi ani s-a opintit și a constatat că acum Îi este mult mai ușor și, surprinsă de drumul uscat și prăfuit, a Început să meargă la trap, Înainte de a-i cere stăpânul această schimbare de viteză. Victor și-a privit copilul, așa cum nu o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
adevărat pelerinaj, tot mai mulți interesați de coada calului: copii, tineri, cărăuși, geambași, biologi, țărani obișnuiți, intelectuali curioși etc. Dar de ce n-are coadă, bădie? Ca să-l poată pupa curioșii mai ușor la fund! Calul dumitale îi chetros și se opintește bine în ham! Nu-i nărăvaș, după cum se vede la prima vedere! Cât despre asta, niciun problem! Că trage cât pentru doi și mănâncă cât pentru unu... Orice, dacă-i dai, și jăratic... Nu-l vinzi? Ai putea lua bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spicele și tulpinele de timoftică sau lucernă ușor umezită cu apă întăritoare de la izvoarele de sub Dealul Căușului. Nu o dată i-am împuținat tainul, da' Roibu, ca Roibu, a mâncat ce și cât i-am pus în opalcă și s-o opintit mai departe în ham fără hachițe-nazuri de cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai la vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i-am întâlnit erau slabi din fire, în schimb tu ești cu totul altfel ... Ori te ajută cineva prin magie. -Dardailă, te-am întrebat ceva, vrei să nu te mai doară capul? -Da, a zis Dardailă scurt. Căiță s-a opintit și din toată puterea a învârtit iataganul de două ori pe deasupra capului și tăișul a retezat capul lui Dardailă. Cu ajutorul capului care îi mai rămăsese, Dardailă urla de răsuna întregul ținut, scoțând la suprafața pământului viețuitoarele care orbecăiau pe sub pământ
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare grabă, ședea un bărbat tânăr. Nemișcat, privea flăcările. Lângă el, pe jos, o pușcă lungă. Înainte de a ajunge pe marginea crestei de piatră, bătrânul Maftei strigă în jos, cu voce tare: - Sunt eu, Maftei! Am adus brânza! Maftei se opintea din greu prin zăpadă să iasă din pădure, icnea din rărunchi în timp ce-și potrivea, cu mare prudență, picioarele în treptele săpate natural în peretele de stâncă. Cocoș îl urma îndeaproape. Ajuns lângă foc, se așeză cu mare greutate
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat în rândul oamenilor!"; cât și o oarbă încredere în armonia divină a lumii ce amintește de panteismul masonic: „CIRIVIȘ: ...Nici un sforțandum maeștrilor! Lăsați moriștile să macine în voie. Nu vă opintiți. Lăsați ca totul să vină de la sine [...] Ruhig! Să îngenunchem și să rugăm tăriile de sus ca să ne lumineze". „Pahucii", cu „inimile lor de orătănii sălbatice", luptau cu arma terapeutică a farsei absurde împotriva „bătrânei doamne Logica și a eternului
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
nici mai puțin funcționarilor băncii să restituie banii furați de la poporul american. Funcționarii resping politicos sau nervos propunerea, regizorul nu are pistolul la îndemână cu care să-și facă serioasă cererea, unii îi închid ușa în nas și regizorul se opintește în ușă pentru a arăta rezistența capitalismului la efortul său vindicativ. Haiducul este unul de carton sau mai precis de cartoon, însă demonstrația a fost făcută, capitaliștii veroși nu dau niciodată banii înapoi. În altă situație, capul unei familii citește
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
ca alternativă sărbătorească la multiplele suprimări de emisiuni serioase, era invenția unor titluri bune pentru precupeți ce-și fac de lucru printre tejghele, - Cultura la mall, de pildă. Sau, alt produs, concoctat sub aceeași debilă inspirație, - Radio-ul românesc se opintea într-o găselniță sărmană, Vorba de cultură. Pare un plasament pentru o scuză rușinată, ca și cum ai spune - Vorbe de clacă. Astfel de sintagme rostesc o demisie culpabilă, în raport cu gravitatea țelului formator de care nu se poate dezice o radiodifuziune națională
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
plai, Soldat cu parai, Iată vin agale, Dosare penale, Trei judecătoare Îl vor la răcoare. Una a lu’ Traian, Una a lu’ Schenghean, Și-un-a lu’ Satan. Iară cel Traian Și cu cel Schenghean Mări, se piliră Și se opintiră Pe l-apus de soare Ca să îmi omoare Ratingul baban Făcut de cioban, Cel cu carduri multe, Conturi în valute, Si crainici dresați Cu mici și cârnați. Dar cel verișor Ăl mai scuipător, De trei luni încoace Flegma nu-i
Bancul Zilei: Miorița lui Gigi Becali by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37383_a_38708]