843 matches
-
În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca drogul să-mi risipească toate dificultățile, îndepărtându-mi vălul de pe ochi și dizolvându-mi amintirile îndepărtate, cenușii și confuze. Speranța nu se lăsă așteptată, ba mai mult: gândurile deveniră în curând exacte, imense, fascinante. Mă găseam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic nu mă mai lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine. Opiul îi insufla spiritul lui leneș și vegetal. Evoluam deci într-o lume vegetală. Devenisem plantă. Dar tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri, mă gândii, nu știu de ce, la bătrânul negustor de mărunțișuri. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plecase. Poate că îmi trebuise mai puțin de o clipă ca să încerc în felul acesta toate voluptățile și durerile pe care un om e capabil să le trăiască. Poate chiar rămăsesem pur și simplu așezat aproape de lampă, pe covorul de opiu, în aceeași atitudine ca a bătrânului negustor de mărunțișuri în fața mărfii sale. Nemișcat, continuam să fixez fumul lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
poarta visului în filmul său, cum regizorul declara într-un interviu, a visului american care se amestecă la nesfîrșit cu visul lui Noodles gangsterul newyorkez, provenind dintr-o familie săracă din ghettou și cu visul lui Sergio Leone însuși: "Particularitatea opiului este de a fi un drog care te face să-ți imaginezi viitorul ca trecut. Opiul creează viziuni ale viitorului. Celelalte droguri nu te fac să vezi decît trecutul. În timp ce Noodles visează cum ar putea fi viața lui, imaginîndu-și viitorul
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
amestecă la nesfîrșit cu visul lui Noodles gangsterul newyorkez, provenind dintr-o familie săracă din ghettou și cu visul lui Sergio Leone însuși: "Particularitatea opiului este de a fi un drog care te face să-ți imaginezi viitorul ca trecut. Opiul creează viziuni ale viitorului. Celelalte droguri nu te fac să vezi decît trecutul. În timp ce Noodles visează cum ar putea fi viața lui, imaginîndu-și viitorul, îmi dă ocazia, mie, regizor european să visez în inima visului American. Și asta-i combinația
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
-i combinația ideală. Se potrivesc. Noodle cu visul lui. Și eu, cu al meu. Sunt două poeme care se întrepătrund. Pentru că în ce mă privește, Noodles n-a părăsit niciodată anii '30. El visează totul. Tot filmul este visul de opiu al lui Noodles prin care eu visez la fantomele cinema-ului și mitului american." Intrăm în film ca dintr-un vis în alt vis, un vis consistent și emoționat. La sfîrșitul anilor '20, la periferia Brooklynului, în ghetoul evreiesc un
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
localul lui Fat Moe are ceva din tristețea unei scene goale după ce spectacolul s-a terminat. Timpul prohibiției, anii '30 sunt rememorați ca un timp paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor luminos sau în acel trecut enigmatic al
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
pronunția rabinilor? De ce nu ne scutești chiar și de rabini? Știi ce, de ce nu ne scutești până și de religie, măcar în numele demnității noastre umane! Iisuse Hristoase, deja a aflat o lume întreagă, mamă, de ce nu și tu? Religia e opiul popoarelor! Și dacă crezul se confundă cu această lozincă, făcând din mine un comunist la paișpe ani, apăi, asta înseamnă că și sunt, și sunt mândru de asta! Mai bine comunist în Rusia decât evreu la sinagogă, la orice oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
altceva. Și așa eram când m-au cuprins sentimentele astea sensibile. Deci, am venit la Londra și imediat eram pe val. Să știi că e singura cale pentru bărbații ca mine să facă rost de ceva gologani pentru băutură și opiu. Ramona oftă adânc și mai luă o gură de ceai. Bull văzu cu colțul ochiului cum fostului muncitor naval i se mișcă în sus și-n jos mărul lui Adam pe grumazul vânjos. Ramona era cel mai nepotrivit candidat posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unde funcționează majoritatea celor peste 35.000 de moschei din țară, în care oficiază peste 40.000 de imami. Creștinismul Catolicismul Catolicismul a pătruns primul în China începând cu secolul al VII-lea e.n., în câteva etape succesive. După Războiul Opiului din 1840, această religie s-a răspândit pe scară largă. În 2010, în China erau aproape șase milioane de credincioși, peste 6.300 de biserici catolice și mai bine de 2.700 de preoți tineri și de vârste mijlocii. Protestantismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și mai bine de 2.700 de preoți tineri și de vârste mijlocii. Protestantismul Creștinismul de factură protestantă a fost adus în China în prima perioadă a secolului al XIX-lea și a căpătat o dimensiune mai mare după Războiul Opiului. În 1950, cercurile creștine erau chemate să renunțe la influențele imperialiste și să depună eforturi pentru autonomie și autodezvoltare. În 2008, în China existau aproape 16 milioane de protestanți. În 2012, numărul de Biblii tipărite în limba chineză a ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construite în această perioadă. În ultima parte a dinastiei Qing, pe teritoriul Chinei au apărut și construcții în stilul tradițional chinezesc îmbinat cu cel occidental. 4. Arhitectura chineză modernă Despre arhitectura modernă chineză se poate vorbi începând de la izbucnirea Războiului Opiului din 1840 până la proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, perioadă în care a suferit provocări fără precedent. Aceasta a evoluat prin îmbinarea celei tradiționale cu cea occidentală, căpătând o mare diversitate de stiluri. În acest timp, construcțiile tradiționale au continuat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu Europa nu s-au desfășurat fără convulsii. Negustorii chinezi schimbau mătăsurile, ceramica și ceaiul pe opiumul venit din vest. Revoltat de degradarea stării populației de pe urma acestui drog, Lin Zexu, un conducător politic, a ordonat arderea unui întreg transport de opiu. Puterile europene au ripostat trimițând vase de luptă și declanșând un conflict cunoscut în istorie ca ,,Războiul opiumului''. Sfârșitul epocii Qing a fost marcat de revolte populare atât de extinse încât guvernul nu a mai putut controla decât o mică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Progresul, domnule Popianu, progresul a fost folosit de grupurile oculte pentru a crea dependență față de cei care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă buzna peste tine, nimeni nu-ți simte nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de mare vineții, stele de mare care pulsau; iar dincolo de bariera de coral se afla promisiunea vreunei epave cu cala plină de comori din vremuri demult apuse. Cu vremea, Karl avea să-i povestească istoria tuturor acelor epave. Una transportase opiu spre China, alta fusese dezafectată de englezi. Cea mai mare dintre ele conținea sute de butelii cu vin de preț de Porto și de Madeia, Încă bun de băut. Așa aflase Adam de insula Perdo, de războaiele opiului, de catolicism
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Una transportase opiu spre China, alta fusese dezafectată de englezi. Cea mai mare dintre ele conținea sute de butelii cu vin de preț de Porto și de Madeia, Încă bun de băut. Așa aflase Adam de insula Perdo, de războaiele opiului, de catolicism și de puterea distructivă a religiei ca și de nedreapta cucerire a Asiei de către europeni. Astfel, Adam Își Închipuia că noua lui lume o să dăinuiască până la sfârșitul sfârșitului În locul acesta, unde se afla la adăpost de primejdii, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cînd s-a mai dat ceva libertate religioasă, nu s-a dat cu mîna dreaptă, creștinește, ci cu stînga. Cum cu stînga o dăduse și Stalin. În '43, "tătucu" a repus în funcție patriarhia rusă. Așa. Ca să aibă poporul ceva opiu. În formulare marxistă (trebuie să discut asta cu Șichy), religia era "opiu pentru popor". Și Stalin a decis, cu știutu-i cinism, ca personalul de la revista "Bezbojnic" ("Ateul") să se transfere la "Revista Patriarhiei", cu hîrtie cu tot. Ca șef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu mîna dreaptă, creștinește, ci cu stînga. Cum cu stînga o dăduse și Stalin. În '43, "tătucu" a repus în funcție patriarhia rusă. Așa. Ca să aibă poporul ceva opiu. În formulare marxistă (trebuie să discut asta cu Șichy), religia era "opiu pentru popor". Și Stalin a decis, cu știutu-i cinism, ca personalul de la revista "Bezbojnic" ("Ateul") să se transfere la "Revista Patriarhiei", cu hîrtie cu tot. Ca șef de gubernie (cum devenise Republica Populară Română), Dej a ținut biserica între represiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deja scris în Constituția Republicii Federale Germane. Puterea economică trebuie folosită și "pentru binele comunității" adică pentru binele tuturor acelora care sunt parte a procesului economic (stakeholder) și nu doar, pentru cel al acționarilor (shareholder). Un asemenea mesaj nu devine "opiul" consolării, ci, mai curând, o realitate valabilă acolo unde cei puternici amenință cu zdrobirea pe cei slabi, unde puterea amenință să sufoce dreptatea. Ceea ce este valabil la nivel macroeconomic se reflectă și în cotidian. De fiecare dată când un individ
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]