135 matches
-
în paginile publicației Santinela Dobrogei era reluată în discuție situația demografică existentă în satele și orașele Dobrogei. În cuprinsul acestuia se deplângea faptul că "străinii orientali, cu aceleași tendințe și apucături ca ale evreului din Moldova, pe fiece zi se oploșesc cu duiumul prin sate, să nu mai vorbim de orașe, unde glasul românesc abia se mai aude"1811. În opinia autorilor articolului "din primele momente ale reintrării noastre în stăpânirea acestei provincii, ideea de naționalitate și patriotism trebuia să fie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ucrainean, iar mama, pravoslavnică. De multe ori a fost văzut dând târcoale bisericii catolice și făcându-și cruce nu cu două degete Împreunate, cum se Închina tot satul, ci cu toată palma, de aceea sătenii Îl porecliră Papistașul. De ce se oploșise la Brodina, nici Onisei nu știa. Sau, dacă știa, nu voia să spună. Onisei trăi un timp ascunzându-se prin cimitir, apoi, Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi ajuta să spargă lemnele, pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă nu trebuia să rămână neacoperită peste noapte și nici cana pe care o lăsa pe masă. Dacă nu aveai capac, puteai să pui o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În lumea lor... Pe urmă ia și aleargă după ei și te agață de genunchii lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor și cele din Împrejurimi. Își exersa demonstrațiile cu atâta sârg, Încât, În cele din urmă, Nicanor, la insistențele babulei, a fost nevoit să-l lege Într-un sac și să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât s-ar fi putut construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lectură. — Șefu’, se-apleacă Tiberiu. Nu mai merg la „Turist“. Au stricat berea. Consum acu’ la „Tic-Tac“. Undeva, în fundul berăriei, la „Gambrinus“, va fi altă masă a mea. Privesc acum într-acolo, nu știu că peste ani mă voi oploși în zona aceea, lângă soba înaltă, aproape de draperiile celor două ușițe ducând spre toalete. Îmi va fi frig, peste ani, la masa mea de lângă ușă. Voi simți curentul cum mă învăluie chiar în miezul zilelor toride de vară. Voi simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri despre religie și muncă În universul creat și increat. Acum câtva timp, masterandul fusese angajat ca preparator la Informatică, dar, după o periodă de probă de șase săptămâni, În urma unor intrigi și meschinării, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la Înfățișarea sa obișnuită. Totul Însă depindea de ea și de puterea de atracție a lunii, care, smulgându-i părul din rădăcină și Întinzându-l fir cu fir În spațiul cosmic, ar fi putut-o deposeda de răul ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete și oameni-unghii, grupați câte cinci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări din nou chipul Oliviei, dinlăuntrul căruia, În loc de melci, se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de zaruri. Umerii lui Lawrence tresăriră. Ceea ce bănuia de mult se concretiza acum sub ochii lui. Înăuntrul zarurilor se oploșiseră ființe necurate, semănând cu niște limacși scârbavnici, sosiți de pe altă planetă, ce se rotea undeva Într-un hău necunoscut aflat În subconștientul fiecărui om, bântuit de inginerul Satanovski... Cărțile de joc fuseseră, tot Într-o clipă de derută a asistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rețetă tradițională grecească prin Învechirea distilatului de vin În butoaie de stejar sub stricta supraveghere a specialiștilor greci...”. Grecii Îl duseseră de nas și pe Cuza, care, fără să-și dea seama, se dăduse pe mâna lor. La București se oploșise Întreg Fanarul. Fraza era destul de Întortocheată și cam trasă de păr. La Corso astfel de reclame ar fi stârnit multe comentarii. Unii, luând-o pe arătură, ar fi vorbit despre specialiștii noștri În domeniu, despre butoaiele și doagele noastre sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite tristețea care Îi apasă fără voia lui sufletul, se duce vizavi de gară, unde Își omoară timpul la un pahar de bere sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capul țigării) și într-adevăr între degetele mele țigara s-a întors scurtată serios. Și de ce zici că-i poponar nea Țârțâc? Doar are-acolo o grămadă de copii, zic. - Nu-s ai lui, toate fetele alea-s ca mine, oploșite pe-acolo, unde l-am găsit pe el singurul bărbat. Zenaida, ce chestie, se născuse chiar în Turcia, nu mai știe cu câți ani în urmă (am atâția ani câți îmi dai, hihihi!), numele l-a primit aici la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
câștigându-ți traiul prin oficiile, dormitoarele și sălile de clasă ale Școlii Speciale nr. 2. Nu ți-o fi fost însă îndeajuns de familiară atmosfera cu damfuri iuți de ospiciu a familiei, de vreme ce de doi ani reveniseși și mai mult, oploșindu-te pe lângă surioara ta geamănă, Elenuța... Crescuseră împreună la leagănul-orfelinat și păstraseră o legătură strânsă și cât stătuseră în școli speciale separate, de fete și băieți, și încă puțin după aceea, până ce Elenuța se mărită. Odată măritată, ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și și-l desfăcea oferindu-i-l între două degete, arătând un semn al victoriei întors pe dos. 22. Aruncă o privire peste titluri. E de opoziție, deh, privirea, îngreunată de deznădejde. Cât ne-om mai lupta cu demonii deznădejdii oploșiți în oasele noastre? Toată viața... Altceva mai bun n-am avea de făcut... E din alea cu Revoluția furată și lovitura de stat, cu jos Iliescu și jos feseneul. Combate restaurația comunistă... Întreabă-te a cui e, de fapt, deznădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
teorie și sufeream că nu o aveam. Acum era de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce se despărți de Miron Iuga și mulțumi înduioșat lui Grigore, tânărul Herdelea dădu mâna și cu Petre: ― Rămâi sănătos și s-auzim de bine! ― Dumnezeu să vă ajute, conașule! răspunse flăcăul cu glas fierbinte. Auzind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un loc-cheie al secretelor politice ? M-am gândit deodată, à propos de amicul nostru, că acele mici întrebări stupide ce se înverșuna să le puie în toate ocaziunile mondene se poate să nu fi fost deloc gratuite ! Posibil să fi oploșit pe lângă noi un mouchard, ca s-o spun de-a dreptul ! Pentru cine exact spionează (dacă nu-mi încarc cumva sufletul cu bănuieli nedrepte, hrănite de resentimentele mele) ? Totul pentru mine plutește în vag și se rezumă la presupuneri. Pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o mare agitație în acele zile ! Poliție nu era, armată nu, peste tot o bucurie, se terminase războiul !... Oamenii, de dimineață, ieșeau pe străzi, fluturau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-ar putea vedea călugărul m-a ținut în loc. Am așteptat ca cele două femei să dispară după un cot al cărării. Nu aveam motive să mă grăbesc, de aceea călcam în dorul lelii... Ajuns pe malul iazului, m-am oploșit în dosul unei tufe de lozii, loc unde soarele avea să-mi stea de veghe tot timpul cât aveam să rămân acolo. Am sfârșit - ultima parte din volumul al zecelea din minunata operă a academicianului istoric Ioan Caproșu “Documente privitoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
coale, reparțite pe 365 zile [ale] anului, vine o coală și ceva pe zi, muncă ce o poate face un om singur în tot bunul * și fără ca să se-ngreuieze prea tare. Într-adevăr, dacă acești oameni nu s-ar oploși prin primării, poate că s-ar apuca de alte meserii mai productive și ar lua locul orândarilor jidani prin sate. [D. ANTIPA] [Iași, decembrie 1875] [Adresa nr. 293, către prefectul de Vaslui ] Subsemnatul, reamintindu-vă adresa sa N-o 243
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
câtă Sfințenie este în Sfânta Biserică...” Lumânarea aprinsă din sfeșnicul de pe măsuță pâlpâie cuminte... M-am oprit din citit cu sufletul încărcat de acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie și doream parcă să nu se mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de obicei, mai puțin inteligenți, mai nesănătoși, mai lipsiți de energie decît noi ceilalți. Sînt o șleahtă de proști, murdari și trîndavi, spuse Pettigrew. — îi cunosc, am crescut printre ei. Vouă, liberalilor din clasa de mijloc, vă place să-i oploșiți, dar eu nici măcar nu i-aș lăsa să se înmulțească. Avem nevoie de un dispozitiv de radiații sub barierele de la stadioane. Fiecare bărbat care trece pe-acolo primește o salvă de 900 raze roentgen în testicule. Nu i-ar durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]