1,304 matches
-
Al. Rosetti nu știa ce e comunismul, de vreme ce rude ale sale apropiate se aflau aruncate în închisoare, iar fiul său, Gh. Rosetti, va profita de prima ocazie pentru a se salva în străinătate.) Toți acești oameni au făcut un calcul oportunist, bine inspirat pentru situația lor personală de moment, dar cu scadență fatală pe termen mai lung, și care a constituit pentru cîte un intelectual mai tînăr, cum eram eu pe atunci, un lamentabil subiect de scandal�. Salutăm privirea limpede a
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
să te îndignezi pentru că ți se cere s-o faci, pentru că e la modă indignarea, pentru că «dă bine» să te manifești intransigent. Unul dintre numele spiritului conformist este, astăzi, «corectitudinea politică». E un tip de comportament adoptat de numeroși gânditori oportuniști, dispuși să afișeze, la tot pasul, o combativitate de circumstanță și să arunce anatema în toate direcțiile, montând perfide procese de intenție", se arată în textul scrisorii deschise. Semnatarii scrisorii atrag atenția Consiliului Național al Audiovizualului, pornind de la "această formă
Christian Mititelu, CNA: În scrisoarea intelectualilor, în apărarea Eugeniei Vodă, se face o confuzie () [Corola-journal/Journalistic/27448_a_28773]
-
grădiniță de profil. Nu stia la trei anișori nici o vorbulița în limba lui Goethe, deoarece tot eu am fost cea care m-am opus să-i spun copilului meu „te iubesc” în altă limbă. Mi s-a părut imoral și oportunist, parvenit și fără șansă de a mă mai putea reabilită în relația cu ea. Nu puteam să o privesc în ochi și să îi vorbesc în altă limbă, aveam sentimentul că o mințeam, oricât de bună aș fi fost la
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
masa prezidiului - subliniază Ștefan Andrei - frapează chipul lui Nicolae Titulescu. Pictura murală reprezenta ,,un omagiu adus lui Titulescu pentru poziția fermă pe care a adoptat-o în legătură cu invadarea Etiopiei - Abisinia de atunci - și mai ales revolta lui, când, din motive oportuniste, au fost ridicate sancțiunile aplicate Italiei”. Ștefan Andrei a oferit o serie de detalii lămuritoare: S-a discutat mult despre această problemă. La Liga Națiunilor, Titulescu s-a adresat chestorului care asigura ordinea, în condițiile în care, la apariția Negusului
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
versificație zglobie, am putea astăzi cita la nesfârșit versuri ce hrănesc curiozitatea stranie a celui ce se lasă în voia farmecului desuet al proletcultismului, receptat la modul parodic. Nu putem furniza un rezumat mai bun pentru strădania ideologică a poeziei oportuniste decât afirmația apodictică, difuzată printr-o reverberație, a lui George Lesnea dintr-un poem recitat la toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreagă
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
După 1960 vin poeții generației '60 și balanța estetică se schimbă în favoarea altui mod de a scrie poezie, deși partidul, conducătorii, evenimentele istorice vor fi omagiate în continuare într-o literatură privită de critica nouă cu total scepticism. Dar poezia oportunistă persistă în anii '80 prin Ion Crânguleanu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Nicolae Dragoș etc. Pentru proză și pentru dramaturgie era ceva mai greu de îndeplinit programul partidului comunist. Lupta de clasă și caracterul partinic al literaturii rămân valabile, dar
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
de Titus Popovici. Tot Titus Popovici dă în 1958 Setea, unul dintre cele mai interesante romane axate pe atmosfera vieții rurale, cu portrete memorabile de țărani și pictură de epocă, în contextul reformei agrare din 1945. Marile teme ale prozei oportuniste sunt colectivizarea și industrializarea socialistă - victorii ale comunismului în cele două domenii ale vieții sociale ai cărei actori sunt țăranii și muncitorii. Dar nu numai ei: activiștii de partid dețin rolul principal, al "înțelepților", deținătorii adevărurilor și ai soluțiilor de
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Toate pânzele sus! (1954) de Radu Tudoran, Moromeții (I, 1955) de Marin Preda, Groapa (1957) de Eugen Barbu, Glasul (1957) de Iulian Vesper. Cam atât rămâne viabil din romanul primilor cincisprezece ani de comunism. În deceniile șapte și opt, romanele oportuniste sunt semnate de: Paul Anghel, Al. Simion, Radu Theodoru, Petru Vintilă, Ștefan Luca, Nicolae }ic, Corneliu Leu, Platon Pardău etc., dar această literatură, din ce în ce mai puțin creditată, este eclipsată de o proză modernă, a cazurilor psihologice, a miturilor, a speculațiilor livrești
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
această literatură, din ce în ce mai puțin creditată, este eclipsată de o proză modernă, a cazurilor psihologice, a miturilor, a speculațiilor livrești, sustrasă în mare măsură circumstanțelor, în romane ale unor autori din generația '60. După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu), apoi de cea subversivă (în felul lui Marin Preda). În dramaturgie, tezismul este la fel de devastator ca și în poezie. Nimic nu se salvează din teatrul primelor două decenii. Poate că numai
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
decenii. Abia Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu și alții, după 1960-1965, vor aduce un suflu nou, demn de luat în seamă la un nivel valoric apreciabil. Proletcultismul și realismul socialist pot fi considerate numele oficiale, recunoscute și afișate, ale literaturii oportuniste.
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
cum dorim să stabilim și să definim o tipologie valabilă pentru orice dictatură, indiferent de coloratura ei, ar fi mai bine să denumim fenomenul colaborării cu puterea de orice fel, de stânga sau de dreapta. Astfel încât prin noțiunea de literatură oportunistă, având un caracter mai general, desemnăm atât o literatură pro-comunistă (în Uniunea Sovietică a lui Lenin, Stalin și a succesorilor), cât și una pro-nazistă (în Germania lui Hitler) sau pro-fascistă (în Italia lui Mussolini). Sintagme sinonime ar putea fi: literatură
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
categorică între comanda socială, ca principiu sociologic al oricărei epoci literare (principiu ascultat sau nu de către scriitorul liber), și comanda ideologică, impusă prin exigențele indiscutabile și insurmontabile ale partidului unic. Ne vom referi în continuare la cazul special al literaturii oportuniste în comunism. Oportunismul înglobează trei aspecte: politic, moral și estetic. Din punct de vedere politic, literatura oportunistă trebuie să exprime o adeziune clară, indubitabilă, manifestă, față de puterea zilei. Este deci, prin excelență, afirmativă față de prezent (pro-comunistă) și negativă față de trecut
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
liber), și comanda ideologică, impusă prin exigențele indiscutabile și insurmontabile ale partidului unic. Ne vom referi în continuare la cazul special al literaturii oportuniste în comunism. Oportunismul înglobează trei aspecte: politic, moral și estetic. Din punct de vedere politic, literatura oportunistă trebuie să exprime o adeziune clară, indubitabilă, manifestă, față de puterea zilei. Este deci, prin excelență, afirmativă față de prezent (pro-comunistă) și negativă față de trecut (antiburgheză), consimțind să fie un instrument politic docil în mâinile partidului comunist. Sensurile acestei lupte politice, implicarea
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
unui partid, substitut al unei clase, iar prin aceasta al unui spirit colectiv și colectivist. Ca și individualismul în plan social, gratuitatea maioresciană a artei este o erezie în planul fals estetic al acestei opțiuni fără alternativă. Pentru scriitorii literaturii oportuniste nu există decât arta cu tendință, la modul gherist cel mai sociologizant și mai vulgar. Dacă regimul e al muncitorilor și al țăranilor, și literatura trebuie să fie a muncitorilor și a țăranilor - ceea ce înseamnă, într-o primă traducere directă
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
de vedere politic și estetic poate părea diferit, pentru că se schimbă conjuncturile și formele de adaptare. Dacă am pune alături ce cer artelor Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, am vedea că exigențele ideologice nu sunt foarte diferite, după cum nici literatura oportunistă nu are prea multe modalități de răspuns. Se îmbogățesc formele de exprimare a unora și acelorași clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a vieții noi. Optimismul obligatoriu răzbate în lozinci versificate
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
mă adapt?.../ Oare mai sunt apt?..." A. Toma s-a adaptat atât de bine conjuncturilor încât poezia lui nu poate fi scoasă din context, rămânând definitiv în robia lui, ca un scrib fără o minimă independență. Retorica și simbolistica poeziei oportuniste se clădesc în jurul unor motive de sorginte biblică, motive a căror origine rămâne ascunsă, cum e de pildă metafora luminii. Întunericul e al epocii burgheze, "obscurantiste". Lumina emană din istoria noastră, din geografia noastră, din documentele de partid, de pe fețele
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l, cu ani mai târziu, am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele următoare, și venea din evaziunea în narcisism! Parcă pentru a mă degaja de umbra "protectoare" a personajului sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
a navigator de ocazie. De aceea, cum ți-a fost spiritul într-un text așa trebuie să fie și în continuare: cu aceleași preferințe, cu aceleași repulsii, cu aceleași umori. Dacă le schimbi, te acoperi de umbra suspicioasă a fluctuațiilor oportuniste. Regula pare să fie sacră: cea dintîi condiție pe care trebuie s-o îndeplinească un autor este să fie egal cu sine. Ochiul public îți cere consecvență interioară, iar nu evoluție spirituală: înțepenire într-o efigie, nu succesiune a mai
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
avea dreptul la singurătate și la reflecție, la opțiune personală. Alternativa obligatorie era masificarea euforică în lupta pentru biruința comunismului și pentru viitorul luminos. Literatura era confiscată ideologic și obligată să propage lozincile oficiale. Cel puțin un deceniu (1948-1958), literatura oportunistă, propagandistică, total obedientă față de Partidul Muncitoresc Român, era singura posibilă, singura publicabilă. A gândi și a comunica ceva pe cont propriu, aparte de colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
să poată fi acceptat într-un univers concentraționar. Dar, când dictatura obosește sau se simte sigură pe ea, pot exista soluții de evitare a pactului, altădată obligatoriu. În primii ani de după 1948 în România nu se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
concentraționar. Dar, când dictatura obosește sau se simte sigură pe ea, pot exista soluții de evitare a pactului, altădată obligatoriu. În primii ani de după 1948 în România nu se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților estetice ale literaturii evazioniste vine după aceea și se intensifică după 1965. Tabloul modalităților estetice se amplifică până la a crea o întreagă literatură alternativă la literatura oportunistă, propagandistică, promovată oficial. De aici se va constitui canonul estetic, susținut de criticii generației ´60 și construit în jurul celor mai importante valori ale aceleiași generații, cu extensiuni spre scriitorii recuperați (și necompromiși) din generațiile anterioare, ca și din generațiile ulterioare
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul ei pur estetic, devine o alternativă nu doar la literatura oportunistă, ci chiar la puterea comunistă și limbajul ei exclusiv și exclusivist politic.
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
de factori ce i-ar putea știrbi autenticitatea. În orice caz, "părintele Nicolae" n-a procedat asemenea unor femei care, voind a deveni blonde, își vopsesc părul! Într-un context înțesat cu atîtea demagogii patriotarde, cu atîtea contorsiuni ale adaptării oportuniste, credem că opțiunea sa poate fi considerată o ofrandă spontană adusă meleagului românesc, însoțită de un puternic crez de dreapta. Aura sacrală ca și suferințele care au marcat destinul celui ce-a scris Jurnalul fericirii îi sporesc semnificația. Aprecierea lui
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
peste umăr Vasile Blaga vreo scrisoare. Vă plac servilismele atât de tare încât nu credeți că există oameni care să le reziste!?! Împotriva mea, totul este construit la o scară uriașă a celor mai groaznice tușe de personalitate. Arogant și oportunist, fripturist și îndrăgostit de funcții. Dar nu uitați că sunt și "îndrăgostit de vita Kobe și unguente pe care mi le-am cumpărat pe banii Guvernului, cât să îmi ajungă pentru două vieți". Am ajuns să fiu criticat de la Palatul
MRU, apel către votanții lui Băsescu: Uniți Dreapta by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77534_a_78859]