180 matches
-
și anume cel de ""inventator" - cel ce interpretează pentru consumator înțelesul fragmentelor colecționate în forma textului sau a adresei"752. Dacă abordarea retorică a comunicării mediate trebuie să țină seama de caracterul "fragmentar, lipsit de conexiuni, chiar contradictoriu sau, provizoriu, opozițional"753 al formelor sale de prezentare, sarcina criticului retoric devine aceea de a "construi adrese din țesătura experienței mediate, înainte de a emite aprecieri cu privire la ce ne spun adresele respective despre viața socială"754. Cu alte cuvinte, criticul are mandatul de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german și slavă, În peisajul etnogeografic european. Tipul central este măsurat și prudent, fiind prin aceste calități un tip echilibrat
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în mod sigur coordonarea situațiilor narative și relațiile lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al doilea rînd prin perspectiva internă, pe de-o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în mod sigur coordonarea situațiilor narative și relațiile lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al doilea rînd prin perspectiva internă, pe de-o parte, și prin non-identitatea spațiilor
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
muncă de reorganizare și de specializare a aparatului îi permite partidului să înfrunte șocurile și mai ales să limiteze la maximum posibilitățile de disidențe colective, întărind astfel definiția Unității și interzicând de facto orice posibilitate de a crea un grup opozițional, dacă nu chiar disident* - de exemplu, troțkist*. La urma urmelor, acest tip de organizare, care a constituit, decenii la rând, forța partidelor-state și a partidelor de opoziție comuniste, și-a arătat limitele începând din anii 1980, când s-a confruntat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dificultăți În concentrarea atenției În sarcinile de lucru sau la joacă; c) deseori nu ascultă/nu este atent când i se vorbește direct; d) deseori nu urmează instrucțiunile și nu reușește să termine temele școlare (dar nu datorită unui comportament opozițional sau a incapacității de a Înțelege instrucțiunile); e) are deseori dificultăți În organizarea sarcinilor și activităților; f) deseori evită, refuză sau manifestă neplăcere În angajarea În sarcini de lucru care presupun un efort mental susținut (cum ar fi temele În
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela PETRESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2181]
-
social), care este uzaj comun și curent al unei comunități lingvistice. Dimpotrivă, sistemul cuprinde tot ceea ce este funcțional (distinctiv) în mod obiectiv. Norma corespunde în linii mari limbii ca "instituție socială"; sistemul este limba ca ansamblu de funcții distinctive (structuri opoziționale). Drept corolar, norma este un ansamblu formalizat de realizări tradiționale; ea cuprinde ceea ce "include" deja, ceea ce se găsește realizat într-o tradiție lingvistică; sistemul, din contră, e un ansamblu de posibilități de realizare: el cuprinde deopotrivă ceea ce n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pentru olărit. De la acesta se trece la Rîndunica-de-noapte, pentru că, în unele mituri, lutul este efectul, iar pasărea respectivă este cauza. Abia formată, imaginea Rîndunicii-de-noapte se inversează în cea a Leneșului, care, prin mai multe trăsături, formează cu ea un cuplu opozițional. Similaritatea dintre genul de viață al Leneșului și cel al altor animale incită atunci la subsumarea tuturor conceptului de faună arboricolă, care conduce la poporul piticilor fără anus, reprezentare figurată a acestei faune : de aici se ajunge la piticii fără
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care le poate lua privitorul în raport cu imaginile și artefactele culturale, respectiv o lectură dominant-hegemonică, în care privitorul nu chestionează poziția hegemonică a mesajului dominant, o lectură negociată, în care apare nevoia negocierii unei interpretări a semnificațiilor dominante, și o lectură opozițională, care se manifestă prin dezacord, ori chiar respingere a poziției ideologice încastrată în mesaj 107. Analizând condiția centralității ochiului în cultura occidentală, un alt teoretician al culturii vizuale, Chris Jenks 108, susține că orice încercare de a stabili o teorie
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o multiplicare a tipurilor de critică care au percutat la schimbările accentuate din viața socială, politică, economică ori tehnologică, cauzate de necesitatea regândirii raporturilor de comuniune și de producție a existenței. Astfel, asocierea unor critici cu descrierea, legitimarea ori comentarea opozițională a unor curente artistice a generat mai multe tipuri de critică, de relevanță post-estetică, care au conturat înțelegerea actuală a artei ca un fenomen inter-discursiv și de intermediere ce s-a manifestat transversal, ca rezultat al auto-reflexivității. Printre tendințele critice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în acest eseu, precum opoziția dintre "prezentabilitate" (presentness) și "prezență" (presence) ori dintre "instantaneitate" (instantaneousness) și "durată" (duration) ori dintre "abstracție" (abstraction) și "obiectualitate" (objecthood). Constatând că, datorită gândirii deconstructiviste, avem astăzi parte de o asumare a suspiciunii față de gândirea opozițională în variatele sale forme, criticul american aduce în vedere faptul că însăși minimaliștii și-au definit arta prin opoziție directă cu pictura și sculptura abstractă care i-a precedat. Recunoscând influența pe care a avut-o Greenberg asupra sa în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teritoriului fie din punctul de vedere al unei conștiințe sociale a sferei publice. Dacă majoritatea proiectelor de artă în spațiul public sunt receptate în cadrul transformativ al "sferei sociale burgheze", proiectele de artă critică propuse în spațiul public acționează din perspectiva opozițională a unei "contra-sfere publice". Într-un articol despre articularea critică a artei în spațiul public, prin confruntarea cu transformarea culturală industrială a sferei publice burgheze, Philip Glahn pune problema unei reexaminări a transformării cadrului inteligibilității, experienței și acceptării culturale 244
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
experienței sociale. În condițiile în care sfera publică dominantă, reprezentată de instituții, practici și agenții, ar organiza experiența socială sub forma aparentă a accesibilității universale promovată de sfera publică burgheză, ar fi necesară mobilizarea asupra formării unei "contra"-sfere publice opoziționale atât pe baza înțelegerii sferei publice ca loc al contestării discursive, cât și a includerii experiențelor materiale care au fost excluse în timp. În viziunea lui Philip Glahn strategia "povestirii", producerea contranarațiunilor și inserarea lor în canonul acceptat al relatărilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contemporane a realității. Ca atare, participarea publicului și reaproprierea creativă a experiențelor materiale în opoziție cu istoriile idealizate ale industriei "adevărului cultural" universal au contribuit la producerea practicilor media alternative, care au făcut posibile aparițiile acelor contra-sfere publice cu caracter opozițional și contestatar. În raport cu aparatul mediatic de reproducere ideologică, care mai curând facilitează recunoașterea lucrurilor deja știute decât produce cunoaștere, arta publică critică dezarticulează narațiunile tradiționale adresându-se unei pluralități de sfere publice și creându-și noi publicuri prin formarea unor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
perioada clasică, însă, pe lângă această religie oficială, civică, a sacrificiului, sunt prezente cel puțin încă trei tipuri de fenomene religioase: misterele de la Eleusis, recunoscute oficial, chiar în prelungirea religiei dominante; dionysismul, de asemenea acceptat, deși pe alocuri el se plasează opozițional față de religia oficială (Dionys fiind un"celălalt" și printre zei, singurul cu atributul magiei, zeu dublu, "cel mai cumplit și cel mai blând" totodată, cum îl prezintă Euripide, cel care revelează bucuria cotidianului, sărbătoarea și realitatea iluziei prin teatru, dar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
distincția dintre forță și putere (autoritate), precum și rezidența, Asgard sau Olimp fiind asemuite castelelor medievale ori sediilor moderne din zgârie-norii impunători.761 În fine, universul comics împrumută direct din mitologie și fascinația pentru magie, dar într-o dualitate doar aparent opozițională dintre magie știință, reverența manifestată față de știință fiind doar alibi pentru structuri magice, rezultând într-o veritabilă magie a științei (populată de roboți, rachete, mutanți, călătorii în timp, stații orbitale și alte artefacte fantasmatice ale imaginației pseudoștiințifice).762 Jean-Bruno Renard
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a sexualității pentru publicul adolescent masculin", servind astfel fantasmele erotice ale adolescenței.793 Trupul lui Wonder Woman (un body-project pentru tinerele fete) este "simbol al spațiului public tradițional masculin și al celui privat tradițional feminin al sexualității", teren de întâlniri opoziționale ale discursurilor națiunii și genului, ale publicului și privatului, ale dominației și puterii, "sit istoric" în care intră în coliziune toate aceste sfere, puse în acord în cele din urmă prin "afirmarea superiorității masculinului asupra femininului prin înlănțuire erotică [bondage
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
organizațiile aderente Biroului de la Londra pleacă pe frontul din Spania, formînd astfel o solidaritate combătută cu violență de către mișcarea comunistă internațională, dornică în ultimele luni ale anului 1936, apoi între 1937-1938, să suprime bineînțeles și fizic orice opoziție sau virtualitate opozițională, revoluționară față de stînga sa. Asasinarea lui Andrès Nin, a austriacului Kurt Landau care aderase la POUM, a anarhistului italian C. Berneri, a troțkistului german Rudolf Klement, precum și a multor altora, reprezintă una din compozantele, mult timp ascunsă, a politicii frontiste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
înalt, pe intelectualii de prim-plan, pe ziariști, dar și înaltele fețe bisericești. Enumerate în acest fel, aceste categorii par să acopere, mai mult sau mai puțin, noțiunea anglo-saxonă de Establishment. Totuși, persoanele ce trec drept reprezentanți ai unei „contraelite” opoziționale pot fi și ele asimilate „elitelor strategice”, dat fiind faptul că au, în felul lor, capacitatea de a influența procesele de luare a deciziilor fie și într-un mod negativ, prin potențialul de opoziție pe care-l constituie. Importanța relativă
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tranșeze disputa în următorii ani: Henry A. Giroux și Michael W. Apple. Lucrarea celui dintâi Theory and Resistance in Education: A Pedagogy for the Opposition (1983)60 este un adevărat manifest cu accente „revoluționare” pentru întemeierea unei noi pedagogii, pedagogia opozițională (oppositional pedagogy). Michael Apple a publicat, în același an, împreună cu Lois Weis, Ideology and Practice in Schooling (1983)61. Ei s-au mulțumit să constate că hegemonia culturii dominante nu e absolută și că însăși cultura ca atare este o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reținut configurația internă a tractului fonator care este asemănătoare cu sistemul de tuburi și dilatări prevăzute cu pistoane, în ideea realizată de E. Leipp. Coordonarea mișcărilor pistoanelor și a supapelor determină izolat, simultan sau în contratimp ocluzii, explozii, suflu, aspecte opoziționale care caracterizează sistemul fonemic al vorbirii rostite de om. Supapa principală în această coordonare o formează vălul palatin, organul esențial, care asigură închiderea și deschiderea ritmică între rezonatorii bucal și nasal. Lungimea și mobilitatea sa, trebuie să-i permită mișcări
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de la aceste reguli, nereușind să efectueze forma și articularea fonemelor adecvate pentru combinațiile cerute de un anume cuvânt, dereglând stabilitatea frecvențelor și a distribuției elementelor fonetice pentru limba dată, ceea ce determină un anumit grad de neinteligibilitate a mesajului transmis. Probabilitățile opoziționale distinctive se restrâng, ceea ce duce la dificultăți în decodare. De pildă subiectul M. A. în vârstă de 3 ani și 6 luni, cu despicătură posterioară completă, operată, restrânge aceste posibilități la vocale și consoana c, consoană specific velară și totuși
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
diagnostic clinic, reduce posibilitatea de articulare la vocale și consoana nazală „n”, alte consoane nefiindu-I accesibile deși operația a dat un văl funcțional. Subiectul O. S. în vârstă de 6 ani, cu despicătură unilaterală stângă completă, operată, reduce posibilitățile opoziționale distinctive la vocalele + h + n + m. Astfel cuvântul cană este pronunțat hană, pană = hană, băiat = hăiah etc. Insuficiența velară înainte de operație ca și cea de după operație nu permite formarea suflului exploziv în bilabialele p, b, acestea fiind înlocuite cu m
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cicatricile postoperatorii, a istmului faringian, a buzelor, a obrajilor și a limbii. Amintim doar câteva din aceste exerciții: umflarea și sugerea obrajilor, țuguierea și tensionarea laterală a buzelor, tracționarea buzei superioare în jos și în sus, mișcări ale limbii direcționate opozițional în gură și în afara gurii. Aceste mișcări sunt complimentare, două câte două, presupunând trecerea bruscă dintr-o mișcare în alta, efectuate cu amplitudine mare, ritmic și programat. Acest program de exerciții musculare se poate continua cu exerciții de deglutiție (ingerarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de la Serge Moscovici, conceptul are la bază antinomii ale gândirii, atât ale celei științifice, cât și ale gândirii comune. Exemple de themata ale gândirii comune sunt: noi/ei, liberate/opresiune, uman/inuman, frica/speranța. Se pot adăuga și alte cupluri opoziționale: sănătos/nesănătos, credibil/necredibil, dinamic/static etc. Aceste antinomii se pot transforma în themata "dacă în decursul anumitor evenimente sociale și istorice, de exemplu, politice, economice, religioase etc., ele devin problematice și ajung în centrul atenției societății ca sursă de
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]