76 matches
-
și circulă clandestin, poate chiar în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că mesajul său este de la început, din faza primei lecturi a cenzurii, unul explicit sau prea transparent opoziționist la regimul politic în exercițiu. De cele mai multe ori, textele disidente sau opoziționiste nici nu ajungeau la cenzură, pentru că autorul însuși le știa prea bine miza, le păstra în sertar în speranța unor vremuri mai permisive sau le punea într-o circulație restrânsă, între prieteni și oameni de încredere (gest care, descoperit de
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
a anilor '60, Regman își poate publica, în sfîrșit, "articolele vitriolante și iconoclaste", iar autoarea }ării fetelor, dîndu-și probabil seama că o colaborare a la longue cu regimul comunist n-ar putea fi rentabilă, își modulează vocea "pe linie vag opoziționistă". Oricum, cele două condeie ilustrează două lumi radical deosebite. Și totuși o ciudată întîmplare le apropie într-un chip inopinat: "Printr-o mecanică celestă al cărei resort ne scapă, Maria Banuș și Cornel Regman au trecut în aceeași zi pragul
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
satului răspunde la chestionare, mutul îi umple rubricile, iar orbul face lumină în privința Constituției. Fruntașii politichiei dâmbovițene în curs au trăsături asemănătoare, integrîndu-se într-un joc al cărui final nu se întrevede. Ion Iliescu, ieșind din "strîmta lui bolgie de opoziționist", în 1998, se înveșmîntă rapid într-o cămașă de vară cu mîneci scurte și, "după o nesfîrșită călătorie cu automobilul, pe caniculă, coboară între electorii săi", în număr foarte variabil, care s-au adunat "să-i soarbă cuvintele", cu aerul
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd prin școală lui Rastignac, deveni, odată cu rigiditatea cilindrului, cu linia sobra a redingotei, un cinic și un calculat. Treptat, apoi, opoziționist din fire, sătul și de burghezie, începu s-o urască, s-o atace, să se poarte iar extravagant, desi altfel: "Epatons le bourgeois!" Iar cand burghezia se zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse aminte de vulg, si, schimbîndu-și deviza, executînd un
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
sfatul unui scriitor, chiar și în zilele noastre. Dar, unde-i Scriitorul?... în orice caz, nu la putere. Și e bine că nu-i. Când este, s-a văzut. Asta fiindcă cel mai bine lui îi șade în opoziție. Un opoziționist de pomină, un apucat, pe seama căruia lumea ar fi început să facă bancuri. Coada acestui topor, lustruită de serviciile speciale, deseori se întâmplă a fi însăși mulțimea ignorantă care nu înțelege și e gata să batjocorească excepția, jignitoare. Un tip
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce de sare
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
1941, așadar două zile după declanșarea războiului germano-sovietic când, după un lung ocol, s-a putut repatria. Devenit, între timp, adversar al regimului nazist, el îi informase pe sovietici despre iminența atacului german. Iar ulterior, când ralierea sa la cercurile opoziționiste a fost descoperită și de autorități, a fost arestat, judecat de un Volksgericht (Tribunal al poporului - n.n.), condamnat la moarte și, la 20 noiembrie 1944, executat în sinistra închisoare de la Plötzensee. ichifor Crainic justifica, însă, speranțele investite (ăsta-i cuvântul
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
s-a ajuns la această situație de criză. Nu în ultimul rînd, actuala putere de la București are de făcut diverse acrobații politice pentru a convinge NATO că pe vremea, nu foarte îndepărtată, cînd susținea regimul Miloșevici, făcea asta din motive opoziționiste, nu fiindcă ar fi avut ceva împotriva NATO. Astfel că mica mea temere e că, sub adăpostul anunțatelor măsuri împotriva terorismului, să nu ne trezim cu măsuri arbitrare, împotriva cui nu te aștepți, potrivit ideii că România e în stare
Urgențe mai noi și mai vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15822_a_17147]
-
În fond, se continua lupta politică dintre tabăra guvernamentală (conservatoare) și opoziție, noua temă lăsînd, surprinzător, în planul al doilea pe cea "veche". (În 5 și 7 septembrie, avuseseră loc alegeri locale, care îndeobște absorbeau toate energiile.) În Iași, periodicul opoziționist cel mai activ, "Evenimentul", organ al grupului liberal disident animat de George A. Scorțescu, condamnă vehement "atrocitățile din capitală"14. Pe 16 septembrie, studenții bucureșteni se întrunesc și decid o serie de măsuri -telegramă adresată regelui, trimiterea unei delegații rectorului
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
veritabilă incarnare a atitudinii anti. Propunînd, pînă la un punct, o paralelă a autorului Cuvintelor potrivite cu Louis Ferdinand Caline, Nicolae Balotă scrie: "Anticlericalism, antimilitarism, antiburghezie, anticonformism, pe lîngă multe alte antipatii ale lor, fac din ei modele exemplare ale opoziționistului. Și, totuși, nu erau oameni ai resentimentului, în sensul nietzscheian al cuvîntului. Nu urau din bovarism ceea ce ar fi dorit să devină, să facă ei înșiși, dacă ar fi putut. Urau cu spontaneitatea naivă a sufletelor simple". Observație nu chiar
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în Istoria critică a literaturii române) că avem de-a face cu o poezie politică. După Manolescu, de altfel, destui dintre liderii generației optzeci (Mariana Marin, Florin Iaru, Alexandru Mușina și nu doar ei) s-au ilustrat prin această bosă opoziționistă. Cât o privește pe Elena Ștefoi, o mulțime de versuri din Linia de plutire și din următoarele cărți (Repetiție zilnică , Schițe și povestiri și, după revoluție, Câteva amănunte sau Alinierea la start) se pot citi mai degrabă așa: „Câte-un
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
și serbările încoronării. Cestiunea Dunării. C.A. Rosetti, ministru de Interne. Banchetul lui C.A. Rosetti. Scandalul Callimachi-Catargi. Un duel sui-generis.] [politice] Ion Brătianu era un maestru în arta de a dezorganiza opoziția. Ori de câte ori vedea că se organizează un centru opoziționist, îl cucerea, ori de câte ori un om de valoare se manifesta împotriva guvernului, îl lua în minister. Astfel a procedat cu Nicolae Ionescu în 1876, astfel cu Gheorghe Iernescu, astfel cu Vasile Boerescu și Dimitrie Ghica; tot la fel va proceda mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
vorbele: „Hoții la pușcărie, oamenii de treabă la lucru.“ Dumitru Brătianu n-a stat la lucru decât un mic număr de săptămâni. în urma scrisoarei lui Dumitru Brătianu intră în scenă prințul George Bibescu care, sub titlul Reforma, cere tutulor nuanțelor opoziționiste să și dea mâna pentru ca, sub un singur șef, să plece la luptă pentru răsturnarea guvernului și reformarea moravurilor politice. Candidatura prințului Bibescu la șefia întregii opoziții era astfel pusă, dar apelul n-a avut alte urmări, deocamdată. Prințul erea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
răspunde în mod evaziv, dar convingerea sa este pentru amendament. Atunci C.A. Rosetti, simțind că Adunarea va vota amendamentul Senatului, demisionează din Cameră ca o protestare. Acest eveniment ne aruncase și pe noi, studenții cu idei radicale, în tabăra opoziționistă. Pentru ziua închiderii Camerelor, care trebuia să vină peste câteva zile - la 6 iunie -, se plănuiește o manifestație în contra lui Ion Brătianu. Era o zi de duminică, plină de soare. Un număr de câteva sute de studenți ne adunăm la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a mai fost atât de convins de idee. Pe pereți erau lipite afișe galbene, ce îndemnau la sfidarea tiraniilor demult apuse. Pumnul încleștat al solidarității era afișat peste tot. Moonshy se deosebea de ceilalți doar prin obsesia aleasă. El era Opoziționistul. Asta îl făcea capabil să pună la îndoială edificiul instabil pe care se sprijinea sănătatea mintală a celor din K. Punea la îndoială, dar era părtaș la toate; așa că atunci când Vultur-în-Zbor a ridicat problema crucială a originilor - și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Levițki. Mobilizarea 1877... Într-un început de primăvară... ...Vrem neatârnarea! ...Vrem neatârnarea!... striga mulțimea într-un glas. Casa Sturdza<footnote Casa Sturdza, situată în apropierea bisericii Sf. Spiridon, ctitorie a familiei Sturzeștilor. Casa lui Alecu Sturdza Bârlădeanul, candidat al mișcării opoziționiste a boierilor din Ținutul Tutova și Fălciu, din anul 1847, împotriva Domnitorului Mihail Sturdza, cu ocazia alegerilor pentru Obșteasca Adunare. În casa lui se întruneau nemulțumiții de regimul abuziv al Domnitorului. În această casă a fost găzduit Domnul Moldovei Grigore
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a prozei, Augustin Buzura, Ion Caraion, Marin Sorescu, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Constantin Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu, Teodor Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc. Literatura disidentă are o atitudine deschis opoziționistă față de puterea comunistă, experiențele interne ale protestului, sfârșind în închisoare sau în exil: Paul Goma, Dorin Tudoran, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc. "Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu au scris, în exil, Istorii ale literaturii române, uneori, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exterior, dar și ceea ce ne-am obișnuit să numim, înainte de 1990, fenomenul literar underground, adică literatura generațiilor formate în cadrul cenaclurilor literare, care și-au găsit, rareori, drum către editurile epocii. Radical contestatară, acest tip de literatură are o atitudine deschis opoziționistă față de puterea comunistă. Experiențele interne ale protestului sfârșesc la închisoare sau în exil: Paul Goma, Dorin Tudoran, I. Negoițescu și, dacă sistemul nu s-ar fi prăbușit, e sigur că acolo ar fi sfârșit și Mircea Dinescu, Dan Petrescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în oraș, denunță schimbarea la față a corifeilor „opoziției democratice”, cei care timp de patru ani făcuseră temenele ocupanților nemți, încercând, în același timp, să apară drept „opoziționiști” și „rezistenți”. În episoadele de cadru rural se conturează figura lui Mitru Moț, țăran sărac, bântuit de toate nenorocirile, oropsit și umilit de neamul lui Cloambeș, persecutat de autorități, trimis pe front în locul altuia mai înstărit, dar neîncovoiat de loviturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
asigură încă o minimă autonomie, un fond literar în gestiune proprie și dreptul de a-și alege organele de conducere prin vot secret; de cealaltă, actuala conducere a Uniunii Scriitorilor, urmată de o bună parte a membrilor săi, minus fracțiunea opoziționistă, manevrată din umbră, care înțeleg să apere aceste poziții dobândite sub președinția lui Zaharia Stancu, supuse unui permanent proces de eroziune după faimoasele teze din iunie. Din păcate, actualul președinte, pseudo-diplomatul de carieră moartă G. Macovescu, nu este la înălțimea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale regimului Ceaușescu. După cum și acesta putea, la rândul său, asimila un anume naționalism noicist, recuperabil, în total sau în parte, în sensul său. Mai ales că, între timp, el fusese făcut și total inofensiv din punct de vedere practic opoziționist. 2. Ideologia politică de dreapta a fost în același timp și profund antioccidentală, anti europeană. Această atitudine convenea și mai mult regimului, cu cât ea era făcută publică în diferite împrejurări. Ea a fost chiar încurajată. Constantin Noica a denunțat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asupra vieții, influențată parțial de elenism-ebraismul timpului, care-și făcea drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sistemul de protecție socială a copilului din România, până în 1997. Se consideră că „schimbările comportamentale bruște, atât de frecvent manifestate de către copiii din sistemul de protecție se integrează perfect în DSM-IV, în diagnosticul de deficit de atenție, bipolaritate și tulburări opoziționiste sau de rezistența față de autoritate”(Rubin, Noonan, 2010). Așadar sistemul de protecție socială a copilului, bazat pe instituție ca serviciu rezidențial pentru copilul separat de părinți, poartă responsabilitatea unor grave tulburări a stării de sănătate fizică și neuroendocrină a copilului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Gheorghe Brătianu și Alexandru Averescu nu au fost acceptate de Maniu, care și-a motivat refuzul argumentând că, în acel moment, principala sa prioritate era realizarea unității național-țărăniștilor. În același timp, Gheorghe Brătianu a încearcat să atragă la frontul partidelor opoziționiste și pe Grigore Iunian și Corneliu Zelea-Codreanu. Încercarea s-a soldat, din nou, cu un eșec566. Ca reacție la eșecul încercărilor de a atrage alte partide la manifestările comune ale georgiștilor și averescanilor a sporit intensitatea colaborării dintre cele două
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
atestători ai teoriei lui Harvey pot fi considerați și descoperitorii circulației limfatice, pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]