173 matches
-
învățaților medievali: 205 ediții incunabule ale Sfîntului Albert cel Mare, 187 ale Sfîntului Bonaventura, 187 ale Sfîntului Augustin, 174 ale Sfîntului Bernard, 136 ale Sfîntului Anton din Florența etc. În același timp, apare o întreagă literatură destinată alimentării smereniei credincioșilor: opuscule de pietate, lucrări despre viețile sfinților, separate sau în antologii (140 de ediții incunabule ale Legendei de aur), cărți de rugăciuni (800 de ediții între 1485 și 1530). Să mai amintim că în multe orașe presele își încep activitatea prin
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de carte. Tipografia le-a permis totuși să aibă cărți mai numeroase, iar bibliotecile au devenit mai ample și mai variate. Dar popularizarea cărții antrenează o lărgire a publicului său. Cartea pătrunde în rîndurile burgheziei negustorești, la care se găsesc opuscule de pietate, romane cavalerești, cronici, texte de medicină populară. Chiar și artizanii acced la carte, din motive practice; bijutierii, sticlarii, ilustratorii, pictorii, vînzătorii ambulanți, tîmplarii, zidarii, armurierii aveau lucrări de pourtraicture culegeri de modele, dar și lucrări ilustrate care aveau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
poezii și proză în „Duminica (literară)”, „Școlarii”, „România de mâine”, „Săptămâna războiului”, „Luceafărul literar și critic” și în alte câteva zeci de publicații. La „Săptămâna” (Târgu Neamț, 1934-1935) scrie număr de număr articole politice. În 1915, când îi apare primul opuscul de versuri, E ceasul din urmă (semnat Marie de Remmy), edita și conducea la Brăila revista literară „Zări senine”. A mai făcut parte din comitetele de redacție ale periodicelor „Zori de zi”, „Petrodava”, „Apostolul”, „Glasul poporului”, semnând și cu pseudonimele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Isaccea (1903-1904), Târgu Ocna (1904), Monastir, în Macedonia (1905-1906), Giurgiu (1907-1908), din nou la Târgu Ocna, ca învățătoare provizorie (1908); mai târziu, în 1933, era institutoare în București. Debutează cu schițe în 1892 la „Adevărul”, iar editorial în 1895 cu opusculul Nou!. A mai colaborat cu proză scurtă, articole feministe, cronici, recenzii și traduceri din literatura franceză la „Liga ortodoxă”, „Lumea ilustrată”, „Pressa”, cu schițe (Inconștienții, Ițic sacagiul) și nuvele (În așteptare, Dincolo de mormânt), indicate ca fragmente din romanul inedit Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de aur, însă cu o deschidere semantică mult mai largă, atacând și tema evoluției personajului central, bine închegat (nu cantonat în stadiul de caricatură, ca la Seneca). Prin corespondența stil-titlu se explică și preferința istoricilor literari care i-au atribuit opusculului titlul de Apokolokyntosis, însemnând, în limba greacă, prefacere în dovleac, deși manuscrisele nu îl atesă, conținând o denumire de genul Apoteoza divinului Claudiu descrisă de Annaeus Seneca, formulată însă diferit. Istoriograful Dio Cassius (secolul al III-lea e.n.) este cel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
însăși satira menippee ca întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe care Petronius se crede că îl știa, întrucât producția sa literară apare la câțiva ani după redactarea și punerea în circulație a opusculului senecan), nicicând o bipartiție similară, care i-ar fi diminuat puterea de persuasiune. Or, a-i dubla tematic registrele poate însemna și asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de drept-științe sociale din Universitatea "Alma Mater", Sibiu, licențiat în filosofie (Cluj-Napoca), doctor în sociologie. A publicat: Politologie (1996), Pedagogie generală (1998), Introducere în pedagogia militară (1999), Didactica. Soluții noi la probleme controversate (2000), Sociologia educației, Editura Institutul European, Iași, 2004, Opuscule filosofice (2009), cursuri universitare și peste 70 de studii în reviste de prestigiu din țară și străinătate. Dumitru Popovici, Deschideri spre o istorie a sociologiei (c) 2010 Institutul European, Iași INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
religioase * Utopia Învățăturile. Cea mai cunoscută lucrare a lui Morus este Utopia (termen grecesc care tradus înseamnă loc bun și nicăieri). Între anii 1516-2008 a văzut lumina tiparului în 736 ediții în 28 de limbi. Este o scriere scurtă, un opuscul, "mică lucrare fără importanță" după cum o caracteriza însuși autorul său. Lucrarea este construită după modelul lui Platon, adică un dialog între un personaj și un călător, Raphael. Morus descrie prin intermediul acestuia organizarea și activitățile din Utopia. Între ideile care au
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
îndoială, de cultura creștină, dar nu atât de mult încât operele sale să ajungă să fie reluate sub forma unor extrase, modificate până la obținerea unui cursus ritmic. Așa a procedat Martin în Rânduiala vieții morale (Formula vitae honestae) și în opusculul Despre mânie (De ira); acesta reia chiar titlul unei faimoase opere a lui Seneca. Aceste tratate puteau să fie destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sunt unele opuscule în care el preia multe idei din Ioan Cassian cum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Martin în Rânduiala vieții morale (Formula vitae honestae) și în opusculul Despre mânie (De ira); acesta reia chiar titlul unei faimoase opere a lui Seneca. Aceste tratate puteau să fie destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sunt unele opuscule în care el preia multe idei din Ioan Cassian cum sunt considerațiile din Pentru respingerea mândriei deșarte (Pro repellenda iactantia), din Despre trufie (De superbia) sau Îndemnul la umilință (Exhortatio humilitatis): aceste scrieri, deși nu sunt foarte elaborate, încearcă totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marcian din Bettlem îi este atribuit un Discurs despre asceză și multe alte lucruri, transmis printre operele lui Nilus, iar sub numele lui au mai circulat și alte fragmente; unui Marcian i-a fost totodată atribuit în tradiția manuscrisă un opuscul Despre toate armele, închinat călugărilor, existent și în corpusul grec al lui Efrem, pe care Kirchmeyer îl consideră o operă posibilă a lui Marcian din Betleem. A. van Roey insistă însă asupra incompatibilității dintre tezele teologice din tratatele 4 și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
generozitatea, cinstea, nevoia de puritate, încrederea și certitudinea) sau sugerarea unor idei ușor de recunoscut și de acceptat (aparențele înșală, căsătoriile din interes au urmări nefaste, gura lumii e o forță nocivă, viața mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul nostru le-a inclus în Studiu despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame umoristice, un fragment din Platon, o serie de ode anacreontice, o oda de Safo: Nerăbdarea.425 În anul următor, 1816, a tălmăcit prima carte a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul intitulat Cu alte cuvinte... (1975) pun un accent special pe comicul de situație și pe jocul lingvistic. Odată cu această carte apare și un personaj - același în aproape toate schițele -, Ahile Bilă (uneori Ahilebilă, Ahile sau Ahile B.), cu numele decalchiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
El motivează această „sacră moștenire”, această „tradițiune istorică”, prin faptul că românii nu ar avea apetență pentru fanatism religios <endnote id="(6, pp. 22 ș.u.)"/>. Prin antisemitismul mai mult sau mai puțin mascat de care dă dovadă În acest opuscul, B.P. Hasdeu Își contrazice propria teză. Același tip de retorică l-a adoptat și Mihai Eminescu În 1878-1879, când, la Congresul de la Berlin, Marile Puteri făceau presiuni asupra autorităților române pentru emanciparea evreilor. Adept al discri- minării evreilor din rațiuni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care nu de puține ori îl aprindeam eu însumi, și la lumina becului electric prins în grinzile din „bagdadie”, redeveneam repede un mare om politic englez și făuream un discurs necruțător la adresa... Ungurilor asupritori ai Românilor ardeleni, sau redactam minuscule opuscule arheologice. Ar fi multe [22] de spus despre toate acestea și despre felul în care au trecut cei doi ani de bejenie, dar ar însemna să mă abat prea mult de la subiectul propus, așa că renunț. Încă din primăvara anului 1917
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
carierei tatălui său, concepută tendențios, ca biografie romanțată, explicând orgolios (dar nu și adevărat) genealogia și, în consecință, drepturile ereditare asupra principatului Moldovei. Își apără drepturile și ascendența și într-un memorial, publicat postum sub titlul Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor, opuscul scris ca răspuns la invitația de a fi consilier intim al țarului. Ca novator în probleme de educație și, în general, în domenii fundamentale ale vieții spirituale, C. a intrat în polemici deschise cu unii cărturari ruși conservatori. Urmare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
exemple de ekphrasis artistic pe care le datează nu începând cu Homer, ci cu secolul II e.n. În lista aceasta se înscriu Descrieri de opere de artă (text pierdut din secolul II, conținând exerciții de școală practicate din secolul I), opusculele lui Lucian din Samosata (secolul II), Descrierile lui Philostratus cel Bătrîn (începutul secolului III), Descrierile lui Philostratus cel Tînăr, Descrierile lui Callistratus și Daphnis și Cloe, Idem, p. 37. 20 "The relation of texts to pictures within these three categories
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
II), în care biografia releva în fapt evoluția ideilor, volumele T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II, 1943-1944) și T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943), însumând aproape două mii de pagini, reprezentau în momentul apariției cercetări fundamentale. Li se alătură opusculul P. P. Carp, critic literar și literat (1942) și Antologia ideologiei junimiste (1943). O lucrare de profil sociologic, dar și de filosofie a culturii este Istoria civilizației române moderne, în trei volume: Forțele revoluționare (1924), Forțele reacționare (1925), Legile formației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ar aparține creației moderne. Vivacitatea ideatică, limpezimea, eleganța frazării, constante ale Criticelor, au făcut impresie de la primii „pași”; în posesia unui limbaj nuanțat, de remarcabilă ținută literară, L. a năzuit însă toată viața să fie beletrist. Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat de dramaturgie, dăduse texte fără nerv, nejucate vreodată: De peste prag, dramă în trei acte (1906), Cine era?, comedie într-un act (compusă în 1910) și douăsprezece Scenete și fantezii (1911). Inexpresive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
TV), personajul nostru a scos de undeva (din buzunar cred, aș fi reținut dacă era vorba de o geantă scandaloasă pentru standingul academic), o carte de grosimea unei broșuri, nu mai mare și nici mai groasă decât urmau să fie opusculele intitulate " Din gândirea Geniului Genezei Naționale". Era vorba de micro-narațiunea construită pe baza unui savant contrapunct între eseuri și conexiuni diegetice abia schițate. Ne-a citit primul fragment ales, Despre sinucidere. L-am scris după dictare, contrariați de cele auzite
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
până în 1949. Activitatea didactică a fost dublată, încă din 1910, de susținerea a numeroase conferințe, în cadrul Universității Populare din capitală, apoi în mai toate localitățile importante din Transilvania. Devenite secundare, preocupările literare sunt concretizate în câteva plachete de versuri și opuscule de proză, S. fiind în primul rând autorul a numeroase lucrări de filosofie, filosofia dreptului, de psihologie-pedagogie și sociologie, apărute în periodice din țară și de peste hotare, ca și în volume sau broșuri, și participând la congrese internaționale, ca membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei individului obsedat de întrebări. Distilându-se permanent, „huma” se va metamorfoza în „lumină”, păstrând din ipostaza materială trei simboluri de maximă valoare și semnificație - „stelele, florile, cărțile”. Opusculul Sub nimbul familiar (1925) cuprinde câteva „schițe și priveliști lăuntrice” transpuse într-un fel de poeme în proză. Romanul Casa cu nalbă (1915-1916) (1926) urmărește schimbarea radicală pe care o suferă atitudinea unui tânăr artist și cugetător în contact cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
sârb Miloš Obrenović; Jan Kollar, cu o istorie slovacă și slavă; Jovan Rajić, cu o sinteză privind evoluția popoarelor slave din Sud-Est; Katona Istvăn și Pray György, cu istorii ale poporului maghiar. Vulgarizarea științei nu e cu nimic mai prejos: opuscule despre cai, apicultură, sericicultură, plante industriale, arbori fructiferi, cultura tabacului etc. În fine, progresele medicinei sunt și ele popularizate prin același intermediar. Adesea, cărțile vor fi difuzate gratuit prin Consiliul locumtenențial, imprimarea lor făcându-se prin contribuțiile financiare ale comunităților
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]