131 matches
-
ciocan - cocean ciocoti (a) - a ciripi cir - terci, zeamă ciucălău - cocean ciuchi - șuviță de păr, buclă ciucură - plin ciumă - persoană urîtă și rea ciupăi (a) - a îmbăia copilul ciutură - găleată de scos apa din fîntînă cîntători - zori cîrcîi (a) - a orăcăi cîrcîiac - scolopendră cîrlan - miel înțărcat cîrstnic - unealtă de pescuit cîrtiță - bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între posturi clombă - creangă coardă - grindă cocăi (a) - a moțăi cociorvă - unealtă de scos jarul din vatră coinăcelele-cotoiului - buruiană colastră - coraslă, primul lapte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Când am ajuns la baltă, m-a întâmpinat o liniște deplină. Am aruncat undițele. Încet, încet, discul roșu al soarelui s-a ivit la marginea zării și totul s-a însuflețit. Au început să cânte păsările, să țârâie greierii, să orăcăie broscuțele. Spre apă se înclinau grațios sălcii pletoase, iar pe lacul neted se bucurau de lumina dimineții nuferi albi și galbeni. Se grăbeau să le admire frumusețea fluturi și albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
părul strâns. Și câte povești am fi putut spune dacă visul cu nocturna batraciană ar fi fost atestat și înregistrat la Registrul Imaginarului Cajvantez sau măcar în Instrucțiunile de Amarare ale Marinei Avizoare. Faute de..., vom reveni acolo unde broaștele orăcăie, adică în Lexiconul pizzolinezian. Eleșteuri, tăuri cu pește carevasăzică, avem două al mătușii Palaghia Negrușeri+al Badii George Bucșa în Pârâul Botoșanei, căruia tot unde heraclitorisiene îi curgeau, unde ne și scăldam, sau învățam înotatul, înainte de colhoizare, bălțile de topit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
privirea în ceață. Mă simt ca după un maraton. Nu, ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au fost o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea să țipe ... Habar n-am avut că asta înseamnă să ai un copil. Credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să se ia cu joaca, apoi, atrasă de mirajul necunoscutului, al primelor descoperiri din viața ei de copil, s-o apuce de-a lungul uliței, mergând în neștire și uitând de bebeluș. Ce s-ar fi întâmplat? Nou-născutul ar fi orăcăit până la epuizare și, la întoarcerea de la muncă, în locul unui copil viu, mama ar fi găsit cadavrul celui pe care îl purtase nouă luni în pântece și care devenise cel mai iubit membru al familiei noastre. Doamne, ce tragedie! Ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lac de nădușeală. Nu-și dădeau seama cât timp trecuse. Și-au șters cu palma sudoarea de pe față și s-au ridicat. Au coborât printre arbori, spre plajă, voiau să facă o baie, să se răcorească. Soarele ajunsese la asfințit, orăcăia o broască. Și-au lepădat din câteva mișcări hainele de pe ei și au intrat în apă. Deodată, Mircea a strigat speriat, arătând cu mâna întinsă ceva în dreapta lor: -Biță, uite, bă, ce e-acolo! Biță a întors capul și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bojdeuca lui moș Creangă, căci bojdeucă își botezase el locuința lui și de vară și de iarnă și de veselie și de durere. Cobori apoi mai multe scări între două rânduri de copaci verzi și umbroși. În ogradă găini, rațe orăcăiesc în toate părțile; câinii și mâțele îți iesă înainte; în vale case și grădini; în depărtare dealul Ciricului. Acasă-i moș Creangă? Întrebam noi. Acasă, îți răspundea zâmbind o fetiță sprintenă ca un prichindel și răsărită ca o cucută. Poftiți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Cazimir a semnat el, spune Stanciu, dar avea o țâfnă cât Ceahlăul, pentru "credința nestatornică" a lui Vodă Ștefan. S-a dat înspre îngâmfatul de Mateiaș! " Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă l-ar fi apucat măseaua. S-a iscat o dihonie între Slăviții Palatini, se hărtănesc ca dulăii care au apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cruce. Jurați!! Cu dreapta pe sabie, într-un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat definitiv la noi. Aurel și Vasile luau de pe prund câte o lespede și-o aruncau pe suprafața lină a apei să vadă de câte ori reușeau să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca să se ducă la fund și-și duse la îndeplinire gândul, speriind toate broaștele ce pluteau la suprafața apei; dar feliile de pepene au ieșit la suprafață și pluteau una lângă alta, ba pe ele s-au urcat broscuțe care orăcăiau, de parcă ar fi vrut să-i facă în ciudă lui Lențâca. Spaima mare era că fapta ei va fi dată în vileag de feliile de pepene ce pluteau pe iaz, ca o dovadă de netăgăduit că ea, Lențâca, pe care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
abundente. Agonia lui a durat vreo oră. Eram în curtea gazdei unde stăteam eu cu Svetlana, la una, Fenia, și femeia a venit la noi să ne spună să-l ducem de acolo, că-i speriem turiștii. Adevărul e că orăcăia destul de sinis tru. Dar n-a mai fost nevoie să-l ducem, pentru că la scurt timp nu a mai fost în stare nici să orăcăie. Stătea fără să se mai miște deloc, cu privirea fixă și picioarele - iarăși - foarte bine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să ne spună să-l ducem de acolo, că-i speriem turiștii. Adevărul e că orăcăia destul de sinis tru. Dar n-a mai fost nevoie să-l ducem, pentru că la scurt timp nu a mai fost în stare nici să orăcăie. Stătea fără să se mai miște deloc, cu privirea fixă și picioarele - iarăși - foarte bine întinse. După vreo oră însă, s-a ridicat și a început să dea din codiță. Bucurie mare, îmbrățișări, pupături. Desi gur, Mona a considerat că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
satului. Castelul de apă domina întreg ținutul, sustrăgându-i pământul și cerul, iar pentru toți cei din sat, pentru cei băgați la cerneală și abandonați, nu mai exista decât locșorul acela unic, minuscul, în care tocmai se găseau. De pretutindeni orăcăiau broaște, lărmuiau greieri, arătându-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poet local. Băuse câteva țuici în cartier, se așeză țâfnos lângă ea și o privi în ochi: Știi că sunt poet?... Da, zise Moartea. I se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri? întreabă el. De cuțit... Bine, zise el aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fețe simandicoase de la noi și din străinătate, transmițând celor de la televizor că sunt și dintre acei asupra cărora criza nu are nici un efect. Singurul care n-a fost impresionat de toată manifestarea, a fost chiar cel botezat, prințișorul, care a orăcăit tot timpul, punând răbdarea domnului Băsescu la grea încercare. Să încercăm să aflăm ce daruri au fost așteptate de fericiții părinți, trăiți în exil, strâmtorați și înstrăinați, care cred că România le e datoare cu ceva, măcar la fericitul eveniment
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
al unei locuințe, ritmul este alert, cu inserții viguros-caricaturale: Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă,/ Prin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă/ Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă;/ Hârâe-n colț colbăită noduros râșnița veche,/ În cotlon toarce motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară În șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau În apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic În apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să Întrebe broaștele. Oare Îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui? Depindea de felul În care le ascultai. Mitsuhide ordonase să nu fie primit nimeni, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vreau să fiu ajutat, înțeles, ascultat... ezitând / între ură și admirație, schimbând sila de sine / în dragoste - uite, când gândurile se împrăștie ca o / casă / din vis / tulbure poemul iese de sub bolovani trăgând după el / perdele / de lintiță și mătase, orăcăie./ Passons..." Timpul, ca temă poetică foarte răspândită în literatură, este și pentru Marius Oprea un generator de tensiune lirică. Și se poate ca întreaga nostalgie care își aruncă nuanțele fumurii asupra poeziei lui Oprea să pornească din acel sentiment sufocant
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către zero, că a noastră îi cea mai falnică și cea mai aproape de Dumnezeu. De broasca fabulistului ce să mai grăim! Pentru ea, soarele răsare și apune la extremitățile bălții în care orăcăie dînsa de dimineața pînă seara, cam cît visează Emil Brumaru la șoldurile astrologiței Tamara". Nu putem a nu ne aminti de Creangă. Cu atît mai vîrtos cu cît genialoidul humuleșan a fost interpretat de G. Călinescu prin prisma unei erudiții
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
ceilalți însemnați venind din Odessos, intrați în panteonul elenistic sub numele de Megastheos... * Umblu singur pe malul pustiu al lacului Sinoe. Calc pe nisipul plajei, alb-alb... Ca și cum ar fi așteptat sosirea mea și m-ar fi salutat, broaștele încep să orăcăie. Pe urmă, țânțarii, câte un greere, zborul cu țipete stridente ale pescărușilor, lăcustele țistuind... fel de fel de voci intră în corul general. Mă împiedec de ceva și mă opresc, gata să cad. Ca la un semnal, ce credeam eu
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are mască. Închid ochii. Îi deschid. Luna rîde. Închid ochii. Îi deschid. Luna plînge. Trenul meu țipă. Broaștele orăcăie prin ape. Începe potopul. "...Și-așa plecai eu... pe-al mării sterp întins."
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]