123 matches
-
doi nefericiți străvezii cu ochi bulbucați și guri de la o ureche la alta. În mod normal căpeteniile ar fi izbucnit în râs. Ei însă nu cunoșteau conceptul. Erau doar solemni, așa cum sunt toți marii comandanți ai universului. Caricaturile începură să orăcăie despre măreața misiune pe care au primit-o dar un gest scurt al Amiralului îi scoase din priză. Ușierul le dădu un picior și cei doi zburară afară. Foarte fericiți fiindcă de regulă erau mâncați. - Deci! Mâine, la ceremonia de
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
întinse. Sorin își alese o bambină roz, iar Florin una galbenă, hotărâți să nu piardă din priviri cercurile fosforescente care aveau să le vestească momentul în care peștele mușca momeala. În tăcerea umedă, câteva broscuțe prinseră curaj și începură să orăcăie, distrându-i pe copii. După un timp, în locul în care apa se unea cu cerul, o geană de lumină pătrunse gonind treptat umbrele din jurul lor. Câteva rațe roșii alunecară dintre ierburile acvatice pornind în căutarea hranei. - Ar trebui să luăm
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
Gândește-te numai câte cuvinte rostesc Într-o zi cele circa șase miliarde de guri ce viețuiesc pe planetă, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt de esență feminină! Nu e ușor să asculți acest concert de voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu ochii bulbucați, ca o broască mare și verde, orăcăind. Am stat o vreme așa ca să-mi dau seama când va fi clipa când voi realiza că încep să nu mai exist și cred că am amorțit și m-a cuprins frigul și m-am uitat la sârma aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
A lor. Puținătate. Am ars strălucitori ca orice stea, mai strălucitori decât orice altă strălucire, molia mea la flacăra ei, m-am ars și m-am prăbușit. Arșița este crudă cu cel călduț. Cald. Broască, a spus și eu am orăcăit. Du-te, a spus, și eu m-am dus. De groaza țâțelor. Atunci. însă. înainte. Fiică a Fiului Răsare, iar eu credeam că mă iubea. în casa plăcerii eu am plătit cu bunătate. Ești atât de bun, spunea ea, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Acum poți s-o alimentezi cu tot felul de chestii, continuă ea. Poartă-te natural și firesc și fă ca totul să sune ca o știre-bombă și o să avem mai multe șanse să obținem publicitate pentru clienți. —Sună bine, am orăcăit eu. De-abia așteptam să ies din biroul ăla și să recitesc fiecare cuvânt scris de Abby. Cum de avea acces la toate astea? M-am gândit cu amărăciune la cum simțise, probabil, că nimerise peste o mină de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am permis să cer asociației să te cazeze pe tine și pe Philip În apartamentul pentru tineri căsătoriți. Măcar atâta lucru am putut să fac și eu pentru cuplul meu preferat! anunță Kelly, cu mândrie evidentă. —Vine și Philip? am orăcăit eu. De la sărutul lui Sammy, falsa mea relație cu Philip devenise și mai ciudată. —Păi, normal că vine! A fost În mare parte ideea lui! I-am povestit despre noul nostru client la evenimentul BlackBerry și și-a oferit serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui? Depindea de felul în care le ascultai. Mitsuhide ordonase să nu fie primit nimeni, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar peste saci, ia copilul din brațele omului, se-ntoarce cu el în ușa deschisă, îi face vânt de parc-ar fi vrut să-l azvârle, făcându-l chiar să orăcăie, pe urmă se-ntoarce la loc, lingând la el ca o cățea. opt M-am întors la viața socială pe o vreme încă frumoasă și liniștită, în sâmbăta când Bucureștiul își comemora o dată aniversară destul de colțuroasă, 544 de ani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
palide. De pildă, nu știam exact cum să mă târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
știam exact cum să mă târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt numit Luciosu, așa cum mie mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem noi și ne iubim ! Păi cine-i făcea lui baie în albioară ? ! Seara trăgeam mai devreme oblonu, puneam albioara în sală, și dă-i, și întoarce-l, p-o parte, p-alta, ce mai orăcăia ! De când ne știm noi, să fii dumneata sănătos ! Și io, și dumneata, și toată lumea ! Să nu mai fie nimenea bolnav, să nu mai intre nimenea în spital ! Așa... că te găsiși tu... altă grijă... Și ce dacă bombăn ? Nu m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi, mă, o dată... de la partea cu cîmpul... Deci... am văzut lumină pe cîmp, deși n-aș putea spune cu siguranță că acea lumină era lumină sau că acel cîmp era cîmp. După ce am coborît din tren, am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Li s-a părut chiar că un drumeag pornește spre dreapta. Toaibă a întins mâinile în lături, pentru a-i opri pe cei doi. Fraților, cred că e timpul să dăm semnalul. Ia să auzim broscoiul! Trestie a început să orăcăie... Oprește-te! Ori mi se pare mie ori de undeva din fața noastră se aude zgomot de motor de camion - l-a făcut atent Urecheatu. Nu-i de mirare, fiindcă nu departe de aici trebuie să fie șoseaua pe care tocmai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un anume loc pentru ei. De două ori pe săptămînă, Thaw își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spuse Lana. Bine, hai să vedem ce-o să se-ntâmple. — Ăău! Asta am vrut s-aud. Să vezi c-o s-apară to’ felu’ de mutre să vadă spectacolu’. * — Santa, trebe să-ți vorbesc, dragă. — Ce s-a-ntâmplat, Irene fetițo? orăcăi cu mult sentiment vocea de bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie își croi drum prin mulțimea de turiști osteniți și copii care orăcăiau spre locul unde-și lăsase mașina. — Ai bătut drumul până la Londra să iei rezultatele ca apoi să nu le deschizi. — Nu știam că n-o să deschid plicul până în momentul în care l-am primit. Era conștientă că avea să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]