285 matches
-
concepția deputăției, supunerea se mărginea la autonomie. De altfel, acesta era atunci țelul imediat al luptei românilor și o abatere de la el se confunda cu o inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un „corp străin”. La Petersburg, în orațiile adresate țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate din textele Plugușorului sau ale Orațiilor de nuntă, cele cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Prin asemenea construcții simbolice, În care masculinitatea și feminitatea apar polarizate (pe axele unor arhetipuri mitologice și roluri funcționale care variază de la o cultură la alta), sunt instituite, confirmate și asimilate idealurile sociale de gen și vârstă. Spre exemplu, În orațiile de nuntă, căsătoria este prezentată În două coduri: În cel eroic, ea apare ca o vânătoare În care mirele urmărește și prinde o căprioară (metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
După M. Pop (1976, p. 139), ele sunt compuse din trei unități ceremoniale: logodna, nunta și obiceiurile de după nuntă. Aceste rituri implicau, În grade diferite de participare, Întreaga colectivitate rurală. Ele activau forme culturale complexe: rituri, dansuri, creații literare folclorice (orații, balade, doine, strigături etc.), obiecte cu semnificații simbolice (colacul, plosca, inelul, bățul starostelui, bradul Împodobit etc.), manifestări de teatru popular sau de dramatizare a comunicării normelor tradiționale de viață. Ceremonia nunții era gestionată de specialiști rituali (preotul, starostele, colăcerul, brădarul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
călare și lua bradul pentru a-l duce la casa miresei: conform unor credințe, el trebuia să facă acest drum fără opriri și fără să fie văzut de prea multă lume. Ajuns la casa miresei, el rostea anumite urări tradiționale (orații) și ceda bradul tatălui miresei: acesta Îl prindea Într-un băț Înalt și apoi Îl așeza În partea de răsărit a casei. În orația sa, brădarul prezenta călătoria plină de primejdii pe care a făcut-o pentru a aduce bradul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să fie văzut de prea multă lume. Ajuns la casa miresei, el rostea anumite urări tradiționale (orații) și ceda bradul tatălui miresei: acesta Îl prindea Într-un băț Înalt și apoi Îl așeza În partea de răsărit a casei. În orația sa, brădarul prezenta călătoria plină de primejdii pe care a făcut-o pentru a aduce bradul ritual și accentua, prin comparații mitice, calitățile și bogăția mirelui. Cei prezenți petreceau până la prânz, când brădarul pleca spre casa mirelui ducând o salbă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a dragostei familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul elementelor naturii - de aici și rugămintea adresată vântului de a-i aduce semnele afecțiunii veșnice a fraților, surorilor și părinților. Acest cântec contrastează cu orațiile care preamăresc evenimentul nunții, calitățile mirelui, belșugul sărbătorii și fericirea noii familii: prin sinceritatea lui, contrastează cu ansamblul excesiv ceremonializat și alegorizat al nunții. Aproape tragic În lirismul său, el funcționează ca un mod ritualizat de exprimare a unor spaime
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ciomege, flăcăii mirelui băteau zgomotos În poartă și pocneau din bice. De peste gard erau Întrebați ce vor și, după un schimb de replici versificate care sugerau agresivitatea cuceritorilor, porțile erau deschise și alaiul intra somptuos În curte. Colăcerul (vornicul) rostea orația tradițională, povestind căutările „tânărului Împărat”, care, plecat la vânătoare, a găsit o urmă. Neștiind ce fel de urmă este, a Întrebat flăcăii din jurul său. Cei din ceată au „ghicit-o” ca fiind de căprioară sau zână sau floare crăiască sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rod, tânărul Împărat a trimis ceata de flăcăi să o găsească. Aceștia au luat urma și au descoperit că făptura s-a ascuns În respectiva curte. Cei prezenți În curte sunt invitați să dea fata și să participe la petrecere. Orația de nuntă construiește, În jurul unor imagini-standard ale actorilor principali ai nunții (imagini consonante cu cele din lumea basmului), un vârtej de detalii pitorești, hiperbolice și deseori pline de haz, care mută nunta Într-un plan al figurilor și acțiunilor fabuloase
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
construiește, În jurul unor imagini-standard ale actorilor principali ai nunții (imagini consonante cu cele din lumea basmului), un vârtej de detalii pitorești, hiperbolice și deseori pline de haz, care mută nunta Într-un plan al figurilor și acțiunilor fabuloase. După Încheierea orației, bradul este coborât din prăjina unde fusese cățărat și este jucat de flăcăi. Mireasa primește salba adusă de ceata mirelui și, astfel Împodobită, se Îndreaptă spre părinți pentru „iertăciune”. Tânăra pereche Îngenunchează În fața părinților miresei, iar lăutarii interpretează cântecele tradiționale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Arthur și Albert Schott, Walachische Märchen, Stuttgart, Tübingen, 1845; Emeric Basiliu Stănescu Arădanul, Povești culese și corese, I, Timișoara, 1860; Petre Ispirescu, Legende și basmele românilor. Ghicitori și proverburi, introd. B. P. Hasdeu, I-II, București, 1872-1876; I. C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, introd. B. P. Hasdeu, București, 1867; D. Stăncescu, Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; I. G. Sbiera, Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; I. Pop-Reteganul, Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
unic - sumă a tuturor vieților și a moștenirii etnice -, alcătuiesc solul spiritual din care își trage substanța conștiința poetică. Folclorul, prezent și în prelucrări, este difuz în poezia lui C., sub forma unor modalități și motive din cântece, descântece, balade, orații, basme. Tradiția religioasă păstrează înțelesul țărănesc, de credință într-o putere ce creează, conține și ocrotește viața, dându-i un sens ascendent, ca aspirație a pământului spre cer, a întunericului spre lumină. Personajul liric însuși se conturează ca un element
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
o chemare imperioasă, năvalnică, o supunere în fața unei legi inexorabile. Protagoniștii sunt făpturi ale naturii, dar intens poetizate, ca și decorul puternic luminat, fierbinte, foarte viu. Odată săvârșită uniunea între tineri, totul se armonizează, tensiunile dispar, începe un basm cu orații de nuntă, cu petreceri fabuloase (înrudite cu cele eminesciene și coșbuciene), după care se intră într-un crug al împlinirii totale, îmbelșugate. Când marile elanuri vitale se mai atenuează, sunt sesizate și alte valori ale existenței. Lumina nu mai e
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
Nu numai sfinților le e frică de Iuda, dar chiar și lui Dumnezeu : Dumnezeu s-a spăimântat, Peste lume s-a uitat (6, p. 113). Motivul spaima lui Dumnezeu nu apare numai în colinda în discuție, ci și în unele orații de nuntă cu subiect similar. Dumnezeu se înspăimântă de iadul întemeiat de diavoli și îl trimite pe Sf. Ilie cu fulgerul să-i „prăpădească” : Dedesubt pe sub pământ, Un iad mare și rotat, De diavoli întemeiat, De care singur [Dumnezeu] m-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mărimi. De asemenea, este valorație și intensitatea tonurilor determinată de mărirea sau micșorarea obiectelor reprezentate față de mărimea lor reală. Atunci când supradimensionăm elementele și intensificăm tonurile obținem senzația de real și pregnant. Dacă la supradimensionare diluăm culorile, se pierde forța val orației. Obiectele închise par mai mici decât cele deschise. Claritatea întregului și detaliilor acestuia înseamnă valorație. Inversarea tonurilor prin negativul lor, dă efect de valorație. Apariția elementelor de opoziție, lumină, umbră, dau valorație chiar când aparent sunt puse artificial. Pregnanța formei
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
și deci a culturii, a unui concept prototipal de civilizație. De aceea, poezia lui Dan Verona e, ca și a lui Hölderlin, obsedată de nostalgia unei Grecii ideale. Tot de aceea pentru Dan Verona actul suprem de virtute virilă e orația lirică, învingătoare a morții. Lirismul său, cu accente solemne și totodată firești, cu un timbru de o clamoroasă tinerețe și cu o fericită și fermă decizie în alegerea și orânduirea cuvintelor, în curgerea lor savant scandată, năzuiește să umple universul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și simțire, de credinți și datini gospodărești, în care se oglindește sufletul și viața neamului nostru”. Mai bine structurată decât „Șezătoarea” de la Fălticeni, revista sistematizează diversele creații populare în rubrici precum „Povești”, „Povestiri și legende”, „Botanică populară”, „Datine și credințe”, „Orații”, „Colinde”, „Plugușoare”, „Cântece de stea”, „Cântece bătrânești”, „Vorbe adânci”, „O seamă de cuvinte” ș.a. Domină textele din sudul Moldovei, din Oltenia și Muntenia, rubrica cea mai bine alimentată fiind cea dedicată cântecelor. Rubrica de recenzii și cea de polemici sunt
ION CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287574_a_288903]
-
e inundat, nu rareori, de lirism, istorisirea integrează frecvent descripții, în special tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă. În primele două volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu), reportaje cu caracter poematic (Cimitirul de pe deal, La Sihla, pe Jijina). Tot astfel, în Caligraful Terțiu (1929). Celelalte culegeri conțin texte aparținătoare, mai toate, prozei poetice și publicisticii realizate la nivel de
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
oratorică în literatura română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii arte oratorice românești, precum Cazaniile lui Coresi, Carte de învățătură a lui Varlaam, orațiile de nuntă, cuvântările protocolare, encomiastice, panegiricele, Didahiile lui Antim Ivireanul ș.a. Ideea pe care o demonstrează sinteza Vocația europeană a literaturii române vechi este aceea că literatura noastră din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, alcătuită îndeosebi din scrieri
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
românesc G. nu a mai publicat decât o culegere precară (și ca dimensiuni, și ca interes), Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, realizată „în vara anului 1918”, în județele Chișinău, Tighina și Akerman. Volumul cuprinde cântece lirice, haiducești, colinde, orații de nuntă, bocete, pilde. Pasiunea începuturilor se mai întrevede în anii maturității în decantarea sensurilor și a etimologiei unor expresii populare sau în formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și vechimii diverselor balade istorice. Independent însă de aceste abordări
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
și de un indice. Clasificarea alfabetică după litera de început a celui mai important cuvânt este, de asemenea, arbitrară. Apariția colecției a stimulat formularea, de către G. Dem. Teodorescu, a principiilor de culegere și publicare a proverbelor. Se pare că broșurile Orații ținute la nunțile țărănești (1878) și Basme[le] românilor (1879) îi aparțin tot lui H. Intenționa să publice, în limba germană, un corpus al basmelor românești (a tradus unele texte din Petre Ispirescu și I.G. Sbiera) și un catalog al
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
Intenționa să publice, în limba germană, un corpus al basmelor românești (a tradus unele texte din Petre Ispirescu și I.G. Sbiera) și un catalog al narațiunilor populare, publicat parțial în „Transilvania” (1878). Alte texte rămase în manuscris (cântece, colinde, anecdote, orații) sunt extrase din publicații, și nu culese de el. Tot lui H. i se mai atribuie și o traducere din limba germană: Pățaniile multcercatei Griselde (1876). Culegeri: Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, Brașov, f.a.; Cântece
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele contrapunctate de amintirea tărâmurilor carpatice), priveliștile autohtone dețin ponderea covârșitoare. Un întreg volum, Unde apele vorbesc cu pământul (1961), se întocmește din stampe de Deltă dunăreană, nu fără a include și orații în stil whitmanian, adus la diapazon românesc prin nuanțări ce sună puțin a Geo Bogza. Celelalte volume și cicluri - Pe înaltele reliefuri (1967), Turn cu ceas (1971), Septentrion (1980) - sunt alcătuite prin însumarea de pasteluri sau poezii cu elemente de
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]