250 matches
-
T Există o ordine cosmică și o putere divină 30. Argumentul teleologic poate fi transformat într-un argument deductiv cu trei premise și o concluzie: 1. Există o ordine cosmică. 2. Dacă există o ordine cosmică, există o putere cosmică ordonatoare. 3. Dacă există o putere cosmică divină, aceea putere este divină. 4. Prin urmare, există o putere cosmică ordonatoare divină 31. În cadrul argumentului teleologic nu este respinsă existența absolută a dezordinii, ci este exprimată prezența ordinii în întreg universul. Această
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cu trei premise și o concluzie: 1. Există o ordine cosmică. 2. Dacă există o ordine cosmică, există o putere cosmică ordonatoare. 3. Dacă există o putere cosmică divină, aceea putere este divină. 4. Prin urmare, există o putere cosmică ordonatoare divină 31. În cadrul argumentului teleologic nu este respinsă existența absolută a dezordinii, ci este exprimată prezența ordinii în întreg universul. Această ordine nu este perfectă sau absolută, dar este susținută ideea conform căreia un univers dezordonat ar implica mai multe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
occidentală presupune organizarea trecutului, tratarea sa critică, nu aruncarea sub preș, nu o abordare a trecutului lipsită de responsabilitate. Corin Braga: Într-adevăr, nu vorbim acum de memorie În sensul de experiență istorică directă, ci de memorie culturală, de panoramă ordonatoare a ceea ce a fost. Câștigarea unei asemenea perspective ne-ar putea ajuta și pe noi, cei cu experiența istorică a comunismului, să ieșim din hățișul trăitului. Iar dacă noi nu vom mai reuși să-l descâlcim, să luăm distanța necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de acțiune. Ideologicul motivează ideatic interese și poziții, susține și promovează priorități ale devenirii, încearcă să legitimeze forțe și acțiuni sociale, combate și distruge poziții și argumente ale adversarilor politici. Motivând pozițiile și interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte politice, deseori, neproductive și periculoase
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
297 Este interesantă maniera prin care Eliot justifică necesitatea adoptării modelelor prin asocierea cu noțiunea de libertate, în general cele două aspecte excluzându-se. Este vorba însă aici de un fel de libertate controlată prin asigurarea unui set de principii ordonatoare care nu îngrădesc, ci dau liniștea armoniei și echilibrului. Afirmația aceasta prin toate semnificațiile sale consemnează, până la urmă, crezul lui T. S. Eliot un artist care și-a revendicat libertatea creatoare prin raportare la tradiție, impunând o viziune care, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu reduce literatura și operele cercetate la statutul de material ilustrativ. P. practică un raționalism hermeneutic nutrit de surse filosofice (Jean-Paul Sartre, Albert Camus, Jean-François Lyotard) și se bazează pe ample contextualizări spirituale. Critica sa caută, pornind de la texte, viziunea ordonatoare, iar interpretarea devine, implicit, meditație asupra condiției umane, cum atestă, în această fază, îndeosebi eseul Dostoievski. Alcătuit din patru secvențe, eseul este o explorare în tot atâtea trepte a universului unuia dintre scriitorii fundamentali ai umanității, a cărui operă constituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
funcționând ca niște "atractori stranii", aflați în continuă mișcare. Să reamintesc că în științele morfogenetice, de al căror aparat conceptual mă folosesc aici, atractorii stranii sunt structuri bine-ordonate care, la periferia câmpului lor de existență, exercită o influență de contagiune ordonatoare asupra zonelor dezordonate. Pentru un relevant autor, Ferdinand de Saussure (1916/1998; cf. Graur et al., 1972, pp. 211-220), părinte al lingvisticii moderne și al structuralismului lingvistic, limba (fr. "langue") nu se confundă cu limbajul (fr. "langage"): ea nu este
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de la Hristos și până la epoca modernă, cultura Europei este aproape exclusiv creștină, ne face să înțelegem stimulentul factorului religios asupra ei. Dar religia fiind dogmă, cult și disciplină totalitară cu o finalitate supraterestră, din caracterul acesta al ei decurge puterea ordonatoare și restrictivă asupra formelor și conținutului culturii. Dogma se răsfrânge în cultul care o sensibilizează și faptul acesta are repercusiuni de selectare și stilizare asupra formelor culturii. Cultura egipteană se înfățișează ca un fenomen unitar și organic în care artele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în geneza ei, ca fapt subiectiv, Bremond demonstrează cu mare lux de amănunte și exemple că ea nu e de natură logică, ci de natură mistică. Chiar dacă în momentul al doilea, care urmează inspirației, adică în realizarea operei, intervine inteligența ordonatoare, esența și farmecul poesiei scrise rămâne dincolo de orice analiză critică și nu se poate gusta decât printr-o intuiție înrudită cu cea care a creat-o. Farmecul neanalizabil al unei poezii rezultă din elementul emoțional impregnat în strofele ei în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spunem de la bun început că, pentru ca o operă absurdă să ne cu putință, trebuie ca gândirea, sub forma sa cea mai lucidă, să-și aibă partea ei. Dar, în același timp, ea nu trebuie să se manifeste decât ca inteligență ordonatoare. Acest paradox se explică conform absurdului. Opera de artă se naște atunci cind inteligența renunță să mai emită raționamente asupra concretului. Ea înseamnă triumful cărnii. E provocată de gândirea lucidă, care însă, chiar în acest act, se abandonează pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cădem de acord asupra ei. Se ivesc din nou, și real, pe bună dreptate, rezerve, temeri despre cât de coerent va părea totul, nu din perspectiva noastră, ci din cea a elevilor. Cum vom reuși să transmitem mesajul, ideea centrală, ordonatoare a întregului demers. Mărturisesc că și eu am aceste întrebări și nici pe departe nu am răspunsuri convenabile la ele. Cred totuși că acest lucru se va putea realiza și prin felul în care vom prezenta aceste conținuturi, prin prestația
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unei unice paradigme, o constată pentru modernism: "Desacralizarea lumii antrenează și descentrarea ei: atât în dimensiune temporală (dispare timpul sacru), cât și în cea spațială (dispare, se ocultează, sau se deplasează spațiul sacru). Nu mai există puncte de referință absolute, ordonatoare. Sistemul de referință e deplasat, cum am mai spus, din afara omului înlăuntrul său: omul devine centrul spațial, iar trăirile sale, clipa, devin centrul temporal. O sarcină mult prea dificilă pentru omul concret"11. Cu toate acestea, cei mai mulți teoreticieni ai postmodernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Tămaș, cele două religii seculare, comunismul și nazismul, "profitând de vidul lăsat în urmă de smulgerea brutală a speranței eshatologice din inimile oamenilor, aveau să-i arunce pe aceștia în aventura dezastruoasă a căutării unui Graal lipsit de unica esență ordonatoare a existenței umane"232. Intelectualii care au început să înțeleagă consecințele secularismului modern și postmodern, militează, în spirit transmodern, pentru desecularizare. Secularizarea este cel mai puternic argument al fundamentalismului islamic în contra unui Occident "lipsit de Dumnezeu"233. În vreme ce creștinul occidental
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu ezitări, mârâit precum o haită de maidanezi bătuți. Ar fi vrut s-o întrebe ce căuta vulgara podoabă la mâna ei învățată de el cu bijuterii fine, dacă tactul nu l-ar fi împiedicat. Odată ce mâna își termină incursiunea ordonatoare prin păr, obiectul în formă de cerc întrerupt dispăru iarăși sub mâneca bluzei de training; nu însă și din mintea lui, incitată acum sălbatic la speculații care mai de care mai aberante. Ian știa să primească un dar destinal bărbătește
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
figurative trei niveluri: 1. nivelul semnelor - nivelul identificării semnelor elementare, care ne trimite la fragmente dezmembrate ale experienței noastre și care materializează selecția intențională a elementelor simple de reconstrucție a vizibilului în opera platică. 2. Nivelul structurilor - nivelul intelecției principiilor ordonatoare a configurațiilor materiale și mentale, care dau un înțeles operelor considerate; sau: structurile care determină dispoziția acestor elemente ale primului nivel în interiorul câmpului figurativ și în spiritul provocat de imaginea vizuală - din care rezultă semnificațiile. 3. Nivelul " Ordinii", rațiunea care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
prin care natura umană își aduce ființa în focul alchimic. Cosmosul e supus regulilor Marelui Arhitect al Universului, fiind sistemul ierarhic ordonat de acesta, divizat în părți arhetipale asemănătoare semnelor zodiacale, elementelor și punctelor cardinale. Ca rezultat al acestei acțiuni ordonatoare asupra forțelor primitive, întregul univers coincide cu minunatul cosmos din care facem parte. Simbol al sacralității, cosmosul alchimic este identic celui creștin, hermetic, iudaic sau descris de Platon. Oul, viața și moartea, binele și răul, înțelepciunea și virtutea, iată cum Dumnezeu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o descrie poetul lividă și spectrală, poate fi cea care conduce spre regatul morților și nu avem cum să o uităm pe Lilith, luna neagră. Această bipolaritate este exprimată când de fecioara Diana luna în ascendență, încarnând funcția celestă și ordonatoare, când de Ishtar a Mesopotamiei, ca lună plină principiu pozitiv al fecundității, când de Jana păzitoarea porților ce duc spre cer sau infern sau, cum aminteam Hecata Trivia, amanta infernului, subterană și acvatică, principiul negativ al craiului nou. Creștinismul alătură
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin Enea îmbrăcat în roșu atingerea pietrei filosofale reprezentată prin creanga de aur, nu cea sadoveniană dar nu foarte departe de aceasta. De multe ori copacul poate fi așezat nu în codrul haosului ci într-o grădină care reprezintă acțiunea ordonatoare a omului asupra naturii și a rațiunii asupra impulsurilor subconștientului. Dar aceasta este adeseori înconjurată de ziduri. Aceasta pentru că este un loc protejat, fiind păzit de ființe superioare, îngeri sau monștri. Nu este nici codrul, nici cetatea. E doar un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai sînt percepuți ca anonimi, ci devin cunoscuți ca purtători ai unor poziții sociale distincte; este un timp static, care acționează, printr-o combinație de consens și constrîngeri, la ordonarea acțiunilor umane. El desocializează și, în același timp, egalizează. Acțiunea ordonatoare a timpului constă în convertirea decalajelor aleatorii ale intrării în ritmul regulat al ieșirii. Noii-veniți și cei care părăsesc sistemul produc mișcări în organizație. Intrările și ieșirile din sistem creează un timp dinamic, și anume timpul viu, așteptat cu curiozitate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mediu și, în același timp, de a le modifica continuu. Prin conversație sînt eliminate anumite segmente ale realității și întărite altele, ea avînd funcția de a "lămuri prin vorbe", punînd în discuție diverse atribute ale lumii. Această lămurire este una ordonatoare, structurînd și creînd ierarhii. Limbajul capătă, implicit, un caracter de obiectivizare. Cuvintele nu numai că desemnează lucruri, dar devin ele însele lucruri. Etichetați ca "paraziți", "gunoaie", "păduchi", "trîntori", "scursori", deținuții se transformă în păduchi și gunoaie și sînt tratați ca
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
asupra a trei chestiuni arzătoare: țara (corcodușieră, din păcate), oamenii împărțiți barbar dar eficient în cetățeni (ieftini și înapoiați) și guvernanți (cărora le strigă de la obraz: Daține statul înapoi!” și ideile (mentalitățile). Țara, oamenii, ideile, toate sunt cuprinse în faldurile ordonatoare ale nevoii de etică. Ce fel de etică? O etică raționalistă în orice caz, cu toate nuanțele ei, de la utilitarism la deontologie, de la contractualism la etica drepturilor. O etică în care se pune problema mai multor tipuri de dreptate. Cum
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Golu, M.Zlate, B.Verza, "Psihologia copiluluiî”, Editura Didactica și Pedagogică, București, 1993, p.143. 72 Idem. op.citată, p.146. 49 ale gândirii la această vârstă pot fi menționate: capacitatea ei de a nu fi doar acumulatoare ci fi ordonatoare, sistematizatoare; copilul raționează nu doar asupra obiectelor ci și asupra relațiilor dintre ele; apar operațiile combinatorii, care dau posibilitatea de a raționa după doua sisteme de referința folosite concomitent: să rastoarne relația dintre real și posibil în sensul ca, daca
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
consocians. Ratio divini decoris nu apare în textul platonician, Macrobius sugerează, subliniind astfel, rațiunea ( ) divină, concepută fie ca fie ca a doua ipostază neoplatoniciană, ca principiu și cauză a frumuseții, a armoniei universale, aceasta din urmă fiind efectul funcției ei ordonatoare. Formularea macrobiană se distinge de cea a lui Platon care exprimă pe de-o parte necesitatea (), pe de alta posibilitatea ( / adj. verbal = visibile = vizibil); Platon alude la teoria dublei necesități logică și arbitrară (Legile 7, 818). Cea care interesează pentru
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Universal este echivalentă cu o uniune fără amestec (unio inconfusa; ; Porph. Symm. Zetemata), de vreme ce Sufletul își are sălașul în Lumea Inteligibilă, iar Corpul Universal rămâne corp, nefiind capabil să acceadă în Lumea Inteligibilului. Sufletul Universal creează Universul, acționând cu forță ordonatoare asupra lui, însă nu-i poate fi alterată esența, care este superioară, din cauza contactului cu materia amorfă. În ceea ce privește raportul suflet uman - trup, legăturile dintre cele două sunt realizate de Macrobius apelând, atât la noțiuni de metafizică, cât și la noțiuni
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
structurală. 1.5. Ideea autonomiei contrariilor este de găsit la Macrobius în relația Sufletul Universal - Corpul Universal, aceasta fiind echivalentă cu o uniune fără amestec (unio inconfusa), întrucât pe de o parte, Sufletul, deși creează Universul material, acționând cu forță ordonatoare asupra lui, nu-i poate fi alterată esența (simplă, incorporală) prin contactul cu materia amorfă, pe de altă parte Sufletul își are locul în Lumea Inteligibilă, unde Corpul nu este capabil să acceadă (I, 12, 11; I, 14, 15; I
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]