158 matches
-
pământul care produce emanațiile și soarele, care transmite pământului Întreaga sa capacitate de combinație (krasis) și de transformare, sunt divinități potrivit unei credințe moștenite de la cei vechi 2. Termenii folosiți aici Își găsesc o explicație - spune Pierre Boyancé3 - În Imnurile orfice către Apollo și către Helios, În care anotimpurile și viața tuturor făpturilor sunt determinate de „combinația muzicală” produsă de Soarele-Apollo. În același articol, P. Boyancé apropie aceste cuvinte ale lui Lamprias de o pagină din De Pythiae Oraculis, unde străinul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Scrisori de dragoste (1971), imaginile devin suprarealiste, voit grotești, sugerând un nonconformism estetic, prezent în multe poeme. În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică și prolixă valori, mituri, simboluri etnice românești. Cu timpul, tema erotică devine centrală în poezia și proza lui D., dovadă și titlurile unor volume de versuri printre care și Darul de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
vii/ în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia de canari, Craiova, 1970; Scrisori de dragoste, București, 1971; Dulcea pierdere, București, 1974; Imnuri orfice, București, 1975; Pavăză de crini, București, 1976; Darul de a iubi, București, 1978; Această iubire, București, 1979; Veneția, București, 1980; Viață personală, Craiova, 1981; Să nu uiți, să nu mori, Craiova, 1982; Izgonirea neguțătorilor, București, 1983; Muzeul de ceară, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
să fie străin În descrierea personajului său de morfologia veacului romantic, de resurgențele marilor mituri europene. Trebuie amintit că epoca este plină de valorificarea constelațiilor intimiste, de prelucrarea tematică a marilor mituri apolinice sau dioniziace, de reluarea imagistică a complexelor orfice, oedipiene, menadeene, faustice, demetrice. Dar o estetică comportamentală, behavioristică care să ne deslușească o concepție de viață, un modus interpretativus pare să răzbată din versurile poemei. Un așa personaj centrat pe o filozofie nihilistă a plăcerii, un anti erou romantic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
interioară și cea din afară, invadate de mistere fascinante. Apare motivul „poetului orb”, care scotocește insistent în sine, în același timp meditația extinzându-se la scara timpului cosmic, a spiritului, a Marelui Sens ce preexistă lumii. Este reconstituită tradiția imnurilor orfice (sunt invocați Musaios și Oiagros), regresiunea spre vremurile arhaice ale inițiaților continuând în Zamolxis (1988). Aici rapsodul se află în postura preotului ce oficiază în templul cuvântului și preia suferințele celorlalți. Școala de poezie (1989) e un elogiu adus cărții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
titanilor, în Creta ale lui Zeus, la Argos și Nauplia ale Herei, misterele lui Sagra și Halimonte, în Cipru ale Afroditei, misterele lui Dionysos în Creta, Beoția, Delphi și Atena, ale lui Demeter și ale Persephonei, misterele frigiene și cele orfice. Toate acestea respectau ritualul străvechi, cel căruia și azi îi apreciază valoarea bisericile lumii și misterele francmasoneriei și rosicruciene. 6. Simboluri, ceremonial și sacru Relațiile simbolurilor cu sacrul Einstein spunea că în legile naturii se descoperă o judecată atât de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spargerea unui ou și chiar universul este prezentat ca un ou. Budiștii vorbesc despre o transcendență a unei existențe obișnuite, despre realizarea unui nou mod de viață prin spargerea cojii oului. Simbolul oului se mai poate întâlni și în miturile orfice grecești sau chineze. Oul este minunea ce conține semințele creației. Renașterea, reîncarnarea sunt simboluri ascunse în ou. Și să revenim la mitul african în care unul dintre gemenii din ou se reîntoarce spre a reînvia pe celălalt, semănând cu Osiris
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poartă de trecere inițiatică. Cea mai apropiată ca valoare hermeneutică de fântâna spațiului și timpului din clopot, uneori chiar limba clopotului, al cărui capăt e căutat ca final de drum al spiralei de către carul mnemonic, e fântâna memoriei din tradițiile orfice, aflată la poarta infernului. Când vei coborî în lăcașul lui Hades, vei vedea în stânga porții, lângă un chiparos alb, o fântână. Este fântâna uitării. Să nu bei din apa ei. Du-te mai departe. Vei da peste o apă limpede
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
găsită, la marginea imperiilor, pe tărâmul nimănui dintre porțile raiului și ale infernului, aici ne strecurăm dorința de a realiza întoarcerea la viață. Orfeu a sperat cu o nedisimulată bucurie împlinirea viselor, străbătând spațiile ascinse înțelegerii profanilor, de unde și misterele orfice pentru inițierea celor ce nu-i înțelegeau tainele, suferința îmbrăcată în clipe de extaz și bucurie. Am petrecut acele 40 de zile biblice, alături de Ilie, Ioan, Moise, Isus ori de Sindartha [....]. Nu era nici infernul dar nici raiul, nu era
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plutește însa cântând și devine un cap oracular autonom (figura 3). Lira a fost salvată de Muze și transformată în constelație. Herodot și Diodor din Sicilia considerau că Orfeu s-a inițiat în Egipt, de unde a importat în Hellada Misterele Orfice și concepția despre Infern (Tartaros ca pedeapsă postumă pentru cei răi și Campiile Elisee ca răsplată pentru cei buni). Doctrina dezvoltată de presupușii urmași ai lui Orfeu propunea o mitologie modificată față de cea oficială (orfism). Cu timpul opiniile grecilor s-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
etimologie e hazardată, se crede că la origine ar fi fost o divinitate a întunericului sau, dimpotrivă, un eliberator de sub stăpânirea întunericului(sau a ignoranței) prin puterea cântecului său, susținătorii ipotezei referindu-se și la celebrarea în timpul nopții a Misterelor Orfice. Unii cercetători între care J. E. Harrison consideră că Orfeu ar fi fost un reformator religios cretan care a introdus doctrina extazului fără intoxicarea cu stupefiante practicată de traci. Cercetătorii pragmatici l-au privit ca erou civilizator, care i-a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dăinuie. Orfeu nu e un poet, e Poetul însuși. Mitul nu va fi umbrit niciodată de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator, inițiator în misterele orfice. În semnificațiile originare ale mitului se disting două mari direcții, una religioasă, debutând cu orfismul și continuată în creștinism, în care cântărețul devine alegorie a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând încrederea în capacitatea creației de a înfrunta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se iau Erniile ( Furiile) după tine”. Și deochiul pare a izvorî tot din mitul marelui profetboala sau moartea provocată de privirea cuiva (privirea are greutate, este materială: ea poate ucide). În perioada de înflorire a orfismului au circulat intens texte orfice, care erau scrise după cum mărturisea Euripide în piesa Alcesta, pe tăblițe de lemn. Se spune că într-un sanctuar al lui Dionisos din Tracia au fost găsite tăblițe privind „vindecarea trupului și a sufletului”. De multe ori Orfeu este citat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
seninătatea cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce are loc între cioban și Moarte face trimitere la întâlnirea dintre Orfeu (simbolul ființei marcate de păcatul originar) și Eurydice, zeița Infernului, în ambele cazuri participând elemente orfice. Orficii priveau actul morții ca o eliberare a sufletului dintr-o “temniță”, o ușurare în favoarea fericirii căutată după moarte, și aceasta cu condiția de a-și fi îndeplinit sarcinile pe pământ. Moarteanuntă din balada Miorița este prezentă și în tradiția
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu păstorul care își “privește” moartea, resemnându-se. Astfel, Destinul urmează a fi îndeplinit. „Ca un ied de lapte ajuns-ai. Bucură-te, deci, Bucură-te! La drepta străbate pajiștea sfântă Din dumbrava Persefonei.” E moartea-fericire, ultimul stadiu al metempsihozei orfice, stadiu în care omul se preschimbă în zeu. Iedul de lapte, abia născut, stabilește cadrul pastoral, iar străbaterea pajiștii sfinte la dreapta, simbolizează drumul „cel bun”, alegerea favorabilă. În ceea ce privește comunicarea oii năzdrăvane cu păstorul, se poate întrevedea un oarecare har
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
pe promontoriu, București, 1961; Tainicul arhipelag, București, 1964; Pe limba lor, București, 1967; Carmen terrestre, București, 1968; Melos, Iași, 1970; Cartea mea de lut, București, 1971; Manuscrisul de la Marrakech, Iași, 1972; Poezii și poeme, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1974; Elipse orfice, București, 1976; Cosmograme, Iași, 1977; Arpegii moderne, Iași, 1980; Negru și verde, Iași, 1980; Țara albatroșilor, București, 1982; Lebede albe, Iași, 1983; Anabasis, București, 1985; Stalactite în alabastru, Iași, 1986; Pașii licornului, Iași, 1989. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Lebede negre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
San Callisto; pe sarcofagele, astăzi, din Muzeul Laterano; în fresca din catacomba Santi Pietro e Marcellino etc. Alte două "contaminări" sunt de asemenea interesante pentru discuția de față, de această dată între imaginile sacre din religia antică influențate de cultele orfice (despre care am pomenit anterior, la greci și la împărații romani) și imaginea christică: este vorba despre ipostaze care se vor regăsi în terminologia politică a "discursului" edilitar al lui Constantin I și în programul său de imagine − Christos−Helios
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii (eroii umanității), la nivele situate în imaginar între celest și teluric, dar și între teluric și sub-pământean. Aceste planuri transversale în ierarhia lumii, în care substanțele se amestecă (divinul și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus simboluri ale acvaticului și ale celestului în strofa a doua, preponderența imaginilor auditive mai întâi, contrastiv cu dominanta sinestezică a imaginilor din catrenul final, motivul instrumentelor muzi cale, substituit de motive orfice și cosmogonice. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În prima secvență, poetica tradițională este desemnată prin două metonimii, fluierul și cimpoiul. Acestea sugerează melodia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se caracterizează și prin "expresia intelectualizată" (T. Vianu), " Și în sine împăcata stăpânea eterna pace", virtuozități verbale ("La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spațiu erotic), idei indice (Mahabharata, Rig-Veda), idei religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului românesc (Dintre sute de catarge, Melancolie). În scrierile sale a fost influențat de marii romantici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere În reveria thanatică”, „termenii În care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și În sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă În legătură cu ceea ce același critic numește, În alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema Înălțare din viață În moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca Împlinire Întru revelație, numesc de fapt, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre vizibil și invizibil constituind, uneori, un semn al religiozității ce concentrează efortul spiritual al ființei. Giuseppe Zagarrio consideră că structura spirituală a poetului poate fi privită că pe o formă de panreligiozitate laico-mistică, compusă din diferite elemente: străvechi credințe orfice păgâno-creștine, reminiscențe medievale augustiniano-petrarchești și mai recente cuceriri ale rațiunii, pascaliene sau carteziene.364 Dorința lui Quasimodo de a cuprinde și de a dialogă cu invizibilul se reflectă, aminteam, în motivul recurent al fitomorfozei: Deschid iar brazda / ce a mea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
E. Papu) Prin cântec („..lumea muzicii atinge mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: înzestrată cu „virtuți orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita și atât de greu atinsa, într-un moment de har numai, coincidentia oppositorum" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Iar această armonie este posibilă numai în lumea superioară
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic și teluric, ca și incursiunile exotice, cu imagini din Orient (Rondelul din Baalbek, Rondelul apei din Islam), însă ponderea o dețin simbolurile din mitologie, personaje precum Neptun, Pan, Orfeu, Narcis. Rondelurile din ciclul Orfice se disting prin viziunea modernă pe care o proiectează asupra ipostazierii poetului și a condiției lui. Poemele din volumul Anamnesis (1986), pedalând pe discrete acorduri bacoviene, sunt construite în jurul unor rememorări și trăiri revolute. Între ele, ciclul Cronica nopților și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]