93 matches
-
de destindere, similitudini și disimilitudini. Accentul, spun autorii Introducerii la Partea I (fiecare dintre cele șase părți este precedată de o introducere substanțială, orientativ teoretică), cade asupra "jocului dintre trăsăturile regionale specifice, fără a le dizolva într-un melting pot. Organicismul este refuzat pe toate planurile. Cum este organizat, deci, imensul material? Într-un dialog al nodurilor temporale semnificative (crize care duc la schimbarea funcției literaturii), al istoriilor formelor literare, al topografiilor schimbătoare ale culturilor literare, al instituțiilor literare și, în
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
lui Călinescu le spun mai mult decât opera lui critică, Mircea Martin vede în aceasta puntea de convergență între diverse tendințe, centrifugale, coerența în fine atinsă a evoluției noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul elogiat de Nae Ionescu, apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în alte locuri, Cioran e respins mult mai drastic). Sau despre Lucian Blaga: "După cum la fel de falsă este
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică". "Factorul etnic" reprezentând "originalitatea noastră fundamentală" s-a menținut printr-o "tradiție culturală neîntreruptă", văzută eminescian: "ea nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii și nu este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
focalizînd un aspect, un personaj, un gest, un detaliu și urmărind într- un mod extravagant o structură. Pe această linie a poeziei, mai atentă la limbajul imaginilor decît la cel al cuvintelor, modelul e Ilarie Voronca - depășit, însă, prin uimitorul organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
cu întreg trecutul retoric-polifonic al Renașterii și Barocului muzical. Prin raportarea la viitor, el se prezintă fie în calitatea lui de „prevestitor”, fie în calitatea lui de compozitor deja romantic (dat fiind și paralelismul cu existența lui Franz Schubert), impunând organicismul drept doctrină dominantă a romantismului muzical. Schimbarea de opțiune conceptuală de la operarea cu „prefabricate” retorice, tehnica asamblării lor mai mult sau mai puțin mecanică și imaginea compozitorului ca „retor complet”, la ipostaza compozitorului ca „plantator” sau „cultivator”, sau chiar ca
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
la ideea elanului vital care străbate întreaga operă muzicală<footnote Gavin Thomas Dixon, Polystylism as dialogue: A bakhtinian interpretation of Schnittke’s symphonies 3, 4, and his concerto grosso no.4/Symphony no.5",Goldsmiths College, PhD, 2007, p. 37: „Organicism is a key part of symphonism. Asaf’ev’s conception of an organic basis to artistic formulation was significantly influenced by the writings of Henri Bergson (1859-1941) who was a major influence on the Neo-Kantian cultural climate of pre-revolution Petrograd
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și, implicit, mentalității și identității de tip modernist și de o cu totul altă deschidere către spațiul mondialității. Analogiile aferente acestei noi specii temporale sunt tehnicismul (cu fetișizarea implicită a puterii, vitezei, eficientizării, mecanicismului și progresului etc.) în opoziție cu organicismul, a masei în opoziție cu individul, a inconștientului (ca absență a rațiunii) în opoziție cu raționalitatea și spiritualitatea. Ideea dominantă este organizată în jurul imaginii de ruptură de o ordine prestabilită sau tradițională, ruperea însăși devenind o stare permanentizată, substituind curgerea
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție dramaturgică în desfășurarea tuturor celor patru părți (cu durată de peste o oră). O altă idee lămuritoare a diferenței între convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
proaspăt, a unei noi înfloriri în fiecare primăvară. Compozitorul a prelucrat și topit o multitudine de influențe, însă întotdeauna acestea sunt într-un mod irepetabil ale lui, ale lui Șostakovici, o muzică a cărei fiecare măsură poartă în ea tot organicismul gândirii lui muzicale. Într-un mod uimitor, chiar și citatele din colaje, tipice mai ales pentru anii ’20-’30 și pentru timpul prezent, sunt receptate ca material autentic - și nu doar datorită legăturilor intonaționale, ritmice sau timbrale cu textul de
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
rupturi inutile de sens. Având deja conturată o metaforă centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să strice paginile plachetei. Organicismul viziunii s-ar fi cuvenit dublat de o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o întunecată tonalitate
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
Noica reproșează „holismului” de tip Cantemir că nu a stimulat specializarea care a creat premisele impresionantului progres științific și tehnologic al Occidentului. Numai că Noica însuși trebuie să recunoască faptul că acest „progres” scientist a scăpat din echilibrul dinamic al organicismului răsăritean, ducând la orgoliul cuceririi naturii care periclitează, din secolul al XX-lea, însăși existența omului pe o planetă tot mai devastată. Savanții contemporani, de aceea, redescoperă beneficiile modelului cultural de tip cantemirian, cum o face, bunăoară, încă din 1981-1982
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Voința însă poate da amploare unei transfigurări istorice. Oamenii nu pot voi decât ceea ce sânt deja în germene. Concepția organicistă a evoluției firești ne condamnă la inerția, încetineala și somnolența care au constituit în soarta noastră un mileniu de anonimat. Organicismul reprezintă opoziția teoretică la orice salt, încît ultimele lui consecvențe elimină culturilor mici orice portiță de scăpare. Dacă gândirea națională și politică a României este atât de puțin revoluționară, faptul se datorește unei excesive contaminări organiciste, precum și influenței directe sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vină dacă ne-am descoperit prea tîrziu? Și cu ce a greșit Europa, dacă am descoperit-o atât de tîrziu? Problema fondului și a formei a fost pusă de reacțiunea noastră la descoperirea tardivă a Occidentului. După "evoluția firească" a organicismului, și astăzi ne învăluiam în pravile, în cronici, și astăzi eram preistorie. Este o notă bună pentru adaptabilitatea și spiritul de orientare al nostru că am putut sări din preistoria tuturor secolelor noastre de întuneric în ritmul problemelor - dacă nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este o degradare; dar el nu este prin aceasta mai puțin grandios și fatal. Este iarăși o mare deficiență de perspectivă și de înțelegere istorică în a deplânge un astfel de fenomen sau în a te pierde în considerații reacționare. Organicismul excesiv duce la o morfologie rigidă și, vrând să pună prea mult accentul pe continuitate, el separă istoria în structuri statice, în organisme închise. Atât individualismul, cât și colectivismul au contribuit la nașterea fenomenului de masă. Individualismul, exagerând individului conștiința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că insurgența lui Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al formei conținuturilor). „Aristocrat al revoltei”, Fondane a rămas un adept al „organicismului” și al disciplinei formale, al unui „nou clasicism”, susținut în numeroase articole și eseuri, un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru cititorul pînă azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul liber, seria II, an II, nr. 10, 7 martie 1925). Avînd un bun comerț cu tradiția vie și cu valorile clasice, autorul - adept al unui organicism estetico-lingvistic aproape maiorescian - reproșează uneori autorilor moderni, lui D. Anghel de pildă, spiritul imitativ și unele „cuvinte cam prea străine limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și singurul critic interbelic de prim-plan ce va comenta (cu rezerve, e drept) placheta următoare a poetului, Colomba (Paris, 1927, Imprimerie „Union”, cu o copertă de Sonia Delaunay și două desene de Robert Delaunay). Rezervele sînt însă relevante pentru „organicismul” său estetic de sorginte clasică: „E, dacă se poate spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întîiul rol. Însă un poem de dragoste lăsat pe seama imaginei va fi, în mod fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
c?ruia, incontestabil, i-a pus temelia. El a fost printre primii care a pus bazele unei sociologii ?tiin?ifice pe care a dotat-o cu instrumente de cercetare, cu o epistemologie solid? ?i mai ales cu un model explicativ � organicismul � care avea s? se dovedeasc? foarte fecund �n cadrul re�nnoirii teoriilor pozitiviste. Statistică moral? ?i judiciar? Expresia caracterizeaz? lucr?rile c�torva juri?ți ?i matematicieni care, �n jurul anului 1830, caut? s? introduc? �n studiul ?tiin?elor morale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mai tinerii � Marx, Spencer � �ncep o munc? de mari propor?îi pe care o vor dezv?lui progresiv, măi ț�rziu. Totu?i scenă intelectual? nu r?m�ne goal?. Numero?i epigoni conținu? s? exploreze resursele pozitivismului ?i ale organicismului tr?g�ndu-le c?tre alte domenii. Dar reformele structurilor o iau �naintea operelor, care s�nt mai pu?în originale, ca ?i cum le-ar fi lipsit cadrul necesar pentru a �nflori. Interven?ia statului se face mult mai
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cercetarea primelor moduri de organizare social?. Cert e c? ele au fost matricea numeroaselor teorii rasiste, antroposociologice ?i reac?ionare care, la turnură secolului, au �nflorit �n Germania (cu Ammon ?i Chamberlain), sau �n Fran?a (cu Vacher de Lapouge). Organicismul ?i alte exemple, cu o tonalitate diferit? �ns?, relev? importan?a schemelor biologice pentru primele interpret?ri ?tiin?ifice ale fenomenelor sociale. Ideea admis? de c?tre mediile ?tiin?ifice, pe care am putea-o lua ?i că pe o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe biologie ?i s?-i aplice modelul de analiz? �n interpretarea fenomenelor sociale. Acesta este punctul de vedere pe care �l ap?r? germanul Albert Sch�ffle �n lucr?rile sale (1875-1878) care trec drept expozeul cel mai complet al organicismului �n ?tiin?ele sociale, lucr?ri �n care asimilarea societ??îi cu un corp (Sch�ffle vorbe?te de �?es?turi sociale� atunci c�nd se refer? la institu?îi) este exploatat? p�n? la cap?ț. Nici unul dintre aceste
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mintea multora, sociologia era asimilat? cu socialismul. Dup? ce aceast? confuzie n-a mai fost f?cut?, sociologia a fost asimilat? �?tiin?ei morale� pe care pozitivi?ții voiau s? o substituie moralei tradi?ionale. La r�ndul s?u, organicismul a ap?rut ca fiind curentul cel mai original, dar lucr?rile ce se reclamau de la el nu prezentau nici o unitate, fiecare autor dezvolt�ndu-?i ideile f?r? a se preocupă prea mult de cele ale vecinilor. A?a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
aplicate care, din nenorocire, a sf�r?it prost �n scurt timp: Pinoit ?i principalii colaboratori au fost concedia?i �n 1897. Aceast? schimbare de vocabular se datora, �n parte, eforturilor unui filosof, care trecea drept un partizan �nfocat al organicismului, Ren� Worms. Ar fi mult de meditat asupra parcursului acestui str?lucit normalist, cu un bogat capital social, care �n pu?ini ani acumuleaz? titluri academice cu o u?urin?? deconcertant?, �nainte de a se lansa �n organizarea sociologiei, o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
trecutului, înlătură însă inovațiunile improvizate și aventurile hazardoase.<ref id=”1”>Eminescu, Opere, vol III, Editura Univers Enciclopedic, București, pp. 359-360.</ref> „Era nouă“ Odată cu discursul din 1884, junimismul politic își atinge maturitatea. În orice canon al reflecției conservatoare românești, organicismul lui Carp deține o poziție privilegiată. Și aceasta cu atât mai mult cu cât „Era nouă“ nu este doar titlul, memorabil, al unei alocuțiuni parlamentare, ci și semnul care marchează cristalizarea unei viziuni ce revitalizează prudența, moderația și gradualismul. Ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]