93 matches
-
este bine și pentru comunitate, ceea ce este rațional pentru indivizi este rațional și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
80, 82, 85, 89, 97, 99, 112, 141, 173, 184, 187, 216, 234, 261, 309 obiectivitate, 29, 36, 48, 76-80, 82, 83, 88, 94-97, 99, 100, 103, 104, 106, 109, 177, 192, 198 omogenitate, 235, 258, 286, 287 organic, 165 organicism, 164 P partid, 92, 178, 208 perspectivă socio-culturală, 108 pluralism, 11, 187, 228, 230, 251, 283 politic, 12-14, 33, 35, 73, 97, 100, 108, 149, 168, 187, 190, 191, 192, 194, 200, 206, 211, 222 politică, 13, 16, 32, 33
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale sunt observabile modificări substanțiale. În manualul unic de Cultură civică pentru clasa a VIII-a din 1994, editat de Ministerul Învățământului, autoarele continuă să colporteze clișeistica naționalistă autoflatantă vehiculată în epoca de aur a protocronismului românesc. Se vorbește despre organicismul armonic al teritoriului românesc, geografia autohtonă fiind prezentată ca o simfonie terestră alcătuită din forme de relief care se echilibrează reciproc (Lăcătuș, Chirițescu și Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este o clasificare abuzivă, atrage atenția Alain Dieckhoff, menită să legitimeze naționalismul vestic în fața celui estic. Ea ignoră atât raționalismul politic german al lui Hegel și al urmașilor săi, cât și organicismul cultural francez al lui Maurice Barrès și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte, holismul lui Herder nu neagă individualismul. Departajarea între "cosmopoliți" (occidentalii) și "naționali
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După un ocol atât de specios, chiar și Rorty se apropie de sănătosul organicism eminescian și de lumea ca unitate dialogică din teologia Părintelui Stăniloae. Spre deosebire de acestea, însă, sublimul postmodernist al lui Lyotard este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ne pune pe gânduri și ne face să credem că ori postmodernismul occidental a fost altceva decât a ajuns el pe malurile Dâmboviței, ori Ihab Hassan deja gândea transmodernist, dat fiind că postmodernismul, la noi, e perceput nu sub semnul organicismului, ci al sincronismului producător de forme fără fond. După Malcolm Bradbury, schimbarea spre postmodernism s-a produs odată cu mișcarea "tinerilor furioși" din Anglia, la începutul anilor '60, trecând prin Doris Lessing și John Fawles, care au experimentat tradiția romanului englez
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Aceste societăți s-au trezit, de fapt, sub fenomenul unei sincronizări producătoare de forme fără fond, similare cu cele analizate de T. Maiorescu și de Eminescu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea românesc. Ziauddin Sardar invocă lipsa organicismului, despre care ne avertiza și Eminescu, la vremea lui, dat fiind zice contemporanul nostru că modernizarea s-a produs "pe de-a-ntregul, în afara societăților tradiționale". În asemenea condiții, tradiționaliștii islamici au perceput modernizarea "ca pe un atac violent la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
candoarea și nevinovăția celor care umblă pe acoperișuri” (Marin Sorescu). Miza se pune pe un preaplin emotiv („O poezie trebuie să fie multă. Dacă-i multă, e și frumoasă”). Conștiința „fireștii ordini”, a unității omului și cosmosului naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V.
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
teme cu caracter peren și universal. Programul său de impunere a identității noastre spirituale în universalitate își păstrează intrinsec valabilitatea. Conturarea unui tablou al gândirii eminesciene demonstrează că el acționa în conformitate cu imperativele sale endemice, neploconindu-se în fața ideilor de-a gata. Organicismul lui are în vedere regenerarea spirituală și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice. Cultivator al antitezelor, el vede în dinamica lor o rezolvare rodnică, specifică scindării omului modern. Depășindu-și înaintașii, dar nefiind în dezacord substanțial cu Kant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demarcare clară între transparența deschisă a întregului, care înglobează, apropie și armonizează diferențele, și opacitatea părții închise, criticiste, înverșunate, exclusiviste. Pe o latură se află iubirea integratoare din treimea creștină, terțul inclus, timpul kairotic al arhetipului, al mitului eternei reîntoarceri, organicismul istoric, identitatea națională, canonul eminescian, România profundă, poporul român, istoria românilor, intelectualii care se raportează la un destin (al Patriei ori al vocației proprii) în absolut, pe cealaltă se regăsesc: Demiurgul cel Rău (antiteza Dumnezeului treimic), terțul exclus, timpul linear
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demagogiei și că opera dramaturgului este "cea dintâi creație majoră a eminescianismului" (p. 23). Mai plastic spus, "atât Caragiale, cât și Eminescu au văzut, unul dezastrul și celălalt comicul grotesc, din optimismul lui Cațavencu" (p. 58). Este memorabilă respingerea tezei organicismului concepției lui Eminescu asupra societății, cu argumentul, sprijinit pe texte, că "poetul nu se arată nicidecum partizan al statului natural, recte al conservatorilor" (p. 56). Edificatoare este și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui Eminescu, ca atitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale sunt observabile modificări substanțiale. În manualul unic de Cultură civică pentru clasa a VIII-a din 1994, editat de Ministerul Învățământului, autoarele continuă să colporteze clișeistica naționalistă autoflatantă vehiculată în epoca de aur a protocronismului românesc. Se vorbește despre organicismul armonic al teritoriului românesc, geografia autohtonă fiind prezentată ca o simfonie terestră alcătuită din forme de relief care se echilibrează reciproc (Lăcătuș, Chirițescu și Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai bine cu ideea de determinism și, cum spune autoarea, „de perseverență a unei naturi date În ființa sa” atât de dragă ideologilor din ambele tabere. În „limba de lemn” comunistă - mai ales În faza primilor ani ai acestui regim -, organicismul structura câteva noțiuni-cheie ale modului cum era descrisă istoria („matur”, „putred”, „nucleu”, „asimilare” etc.), ceea ce denotă o manieră, de asemenea, organică, de a percepe timpul, ca „dezvoltare”, „Înflorire”, „progres” ș.a.m.d. Ce se poate spune, În concluzie, după examinarea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
a explica lumea în termeni cauzali; acesteia ei îi opun o "viziune organică asupra universului" în care spiritualitatea completează și primează în raport cu cauzalitatea, iar "între subiect și obiect se constituie" astfel "o unitate organică" (Râmbu: 2001, 38). Putem distinge acest organicism în concepțiile lui Bălcescu asupra națiunii, recuperate mai târziu cu fidelitate de către Ceaușescu, dar încastrate, de data aceasta, pe un soclu leninist. În continuare, romanticii susțin că "misiunea" civilizării omenirii trebuie să aparțină unei elite spirituale. Chiar dacă elita aceasta este
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Dumnezeu". De-a lungul vieții unui stat, "noul nu trebuie lepădat în favoarea vechiului, și nici invers; fiecare își are timpul și prilejul său" (Huch: 2011, 512), erau de părere romanticii, iar leninismul romantic nu contrazicea cu nimic această aserțiune. Organicismul romantic va fi integrat cu succes în textura ideologică a leninismului romantic, unde partidul proclama triumfător "integrare[a] organică" "în viața și activitatea socială" (Bold în Probleme fundamentale ale statutului...: 1980, 24-36) numai că va ajunge aici pe filieră mai
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poate afirma același lucru și despre leninismul romantic, acesta acționând, cu mai mult sau mai puțină "vocație" asupra omului pentru a îl transforma, din exterior, în sensul încercării de a crea un sentiment de intimitate colectivă între partid și societate organicismul mai sus menționat proiectându-l ulterior, în formă militantă, asupra lumii exterioare. Pentru Nicolae Râmbu, "de la romantism la fascism nu este decât un singur pas" (2001, 138; subl. în orig.). Iar lucrările lui James Gregor ne demonstrează faptul că fascismul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Capitalului. Ierarhia rigidă în plan intern și ambițiile exacerbate în plan extern, combinate cu obiectivul perseverent urmărit de a integra PCR și ideologia subsidiară partidului în cadrul societății, amintind, așa cum am observat când am discutat structura ideologică a leninismului romantic, de "organicismul" și "iubirea" pe care romanticii germani le valorizau și le postulau ca fundament al relației dintre monarhi, rege și regină, ambii modele de virtute, și cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acela de a determina natura artei prin intermediul unei definiții a artei, care ar consta în enunțarea proprietăților necesare și suficiente a ceea ce este definit. Ca urmare, toate marile teorii ale artei, printre care enumeră formalismul, voluntarismul, emotivismul, intelectualismul, intuiționismul și organicismul, ar converge în tentativa lor de a enunța proprietățile determinante ale artei. Punând problema condițiilor de posibilitate ale definiririi artei, Weitz lansează teza potrivit căreia teoria estetică ar fi eronată în principiu, deoarece ar interpreta radical greșit logica conceptului de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la ansamblurile teoretice a fost etichetată ulterior ca "holistă sau corporatistă"47. În plus, o analiză evoluționistă a schimbării conceptuale, realizată într-o manieră similară modelului propus de Stephen Toulmin 48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra holismului lui Duhem. Concepția lui Duhem a avut o notorietate limitată până la mijlocul secolului trecut, când Quine o menționează în "Două dogme ale empirismului"49. Acest articol reprezintă un adevărat "nod evolutiv
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 282. 157 Silvie Jaudeau, Cioran ou dernier homme, José Corti, 1990, p. 14. 158 Ibidem, p. 12. 159 Emil Cioran, Istorie și utopie, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 138-139. 160 Despre organicismul filosofiei politice a tînărului Cioran (mai exact: despre eșecul logic al acestuia, ca și despre confuzia comisă între organic și mecanic), H.-R. Patapievici a scris un eseu nu lipsit de profunzime: "Despre intoleranță: un studiu de caz", în 22
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Leopold era bine conectat și la discuțiile din perioada în care publică primele sale studii pe teme de mediu. Astfel, în anii 1930 era în plină desfășurare o polemică între abordarea organicistă a ecosistemelor propusă de Frederick Clements și respingerea organicismului de către Arthur G. Tansley. Acesta din urmă accepta analogia dintre organisme și ecosisteme într-un sens slab, întrucât părțile unui organism nu pot exista decât împreună, pe când părțile unui ecosistem pot exista în mod independent. Înțelese drept quasi-organisme, ecosistemele se
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
c?ruia, incontestabil, i-a pus temelia. El a fost printre primii care a pus bazele unei sociologii ?tiin?ifice pe care a dotat-o cu instrumente de cercetare, cu o epistemologie solid? ?i mai ales cu un model explicativ � organicismul � care avea s? se dovedeasc? foarte fecund �n cadrul re�nnoirii teoriilor pozitiviste. Statistică moral? ?i judiciar? Expresia caracterizeaz? lucr?rile c�torva juri?ți ?i matematicieni care, �n jurul anului 1830, caut? s? introduc? �n studiul ?tiin?elor morale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mai tinerii � Marx, Spencer � �ncep o munc? de mari propor?îi pe care o vor dezv?lui progresiv, măi ț�rziu. Totu?i scenă intelectual? nu r?m�ne goal?. Numero?i epigoni conținu? s? exploreze resursele pozitivismului ?i ale organicismului tr?g�ndu-le c?tre alte domenii. Dar reformele structurilor o iau �naintea operelor, care s�nt mai pu?în originale, ca ?i cum le-ar fi lipsit cadrul necesar pentru a �nflori. Interven?ia statului se face mult mai
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]