159 matches
-
combinații de linii, culori, forme și volume; teoria emotivistă propune ca proprietate determinantă expresia unei emoții într-un mediu public sensibil; teoria intuiționistă vede arta ca fiind o priză de conștiință cu caracter non-conceptual, fără conținut științific sau moral; teoria organicistă definește arta ca o clasă de organe constând în elemente discernabile, prinse într-o relație de cauzalitate eficientă; iar teoria voluntaristă definește arta în funcție de instrumentalizarea imaginației, limbajului, armoniei. Această serie de teorii, care definesc atât de diferit arta, îl determină
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se vor din răsputeri a fi luate în serios, provoacă derizoriul și amuzamentul involuntar. 892 Paul Cernat, Tinerețea Epocii de Aur, în idem, Explorări în comunismul românesc I, pp. 239-242. 893 Ibidem, p. 246. "Cultivarea miturilor naționale, predilecția pentru metaforele organiciste și naturiste, conștiința aurorală, obsesia germinației și a nașterii indică un fond arhetipal autohtonist, gata să se lase fecundat de sămânța comunistă. Manipularea operează la nivelul arhetipurilor și al reprezentărilor identitare dominante.", mai afirmă Cernat, identificând aliajul poezie religie patriotică
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist‑ciclică. Imperiul Roman este asemenea unui organism viu, care se naște, ajunge la maturitate, îmbătrânește și moare. Pentru a fi încă și mai convingător în fața publicului său păgân, Lactanțiu face apel la teoria vârstelor cetății Romei (aetates Romanae urbis), în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
La fel, unele reviste discută „specificul” românesc, altele sunt obsedate de „integrare” și „universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viziunea sa holistă. Ele sunt explicabile prin prezența unui Zeitgeist dominant și "stau la baza noțiunii de cultură a uneia sau alteia dintre epoci, iar de aici trebuie să pornească orice descriere de tip istorico-cultural"231. Deoarece la această viziune organicistă, cu integrările ei succesive de tip holist, în care orice microcosmos reflectă macrocosmosul, ne vom mai referi 232, concluzionăm acum că asemenea individului fiecare sistem cultural și fiecare comunitate își are centrul în ea însăși.233 Ce dovedesc toate aceste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În această privință, sociologul F. Tönnies are dreptate să insiste asupra marii diferențe dintre comunitate și societate; comunitatea este etnic, iar societatea este organizarea bazată pe un plan de lucru și pe răspundere personală" (Rădulescu-Motru, 1998: 620). Tot în viziune organicistă este evidențiat efectul unor rele deprinderi asupra organismului social. Politicianismul este o astfel de deprindere rea. La sate, el degradează de la modul de exprimare până la practicile religioase și chiar cultul familiei. La oraș, consecințele sunt încă mai grave. "Vechile tradițiuni
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a ontologiei Ă, explicarea dezvoltării psihice face și ea obiectul unor poziții interpretative diverse. Respectând și acceptând nuanțele, se poate distinge, totuși, mai evident sau mai voalat, o grupare a teoriilor psihologice ale dezvoltării în jurul a trei modele clasice: modelul organicist, modelul mecanicist și modelul interacționist. Fiecare dintre ele se structurează în baza unor teze fundamentale. Modelul organicist sau activ. Universul este un întreg nereductibil la părți, deși se sprijină pe acestea. Ca parte a acestuia, organismul uman, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nuanțele, se poate distinge, totuși, mai evident sau mai voalat, o grupare a teoriilor psihologice ale dezvoltării în jurul a trei modele clasice: modelul organicist, modelul mecanicist și modelul interacționist. Fiecare dintre ele se structurează în baza unor teze fundamentale. Modelul organicist sau activ. Universul este un întreg nereductibil la părți, deși se sprijină pe acestea. Ca parte a acestuia, organismul uman, la rândul său, posedă el însuși aceeași proprietate, care îi conferă statutul de structură eminamente activă rezultată din contradicțiile și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltăriitc "2. Repere psihogenetice [i psihodinamice ale dezvolt\rii" Fără a fi singura perspectivă asupra structurării devenirii psihice, promotorii dezvoltării de tip stadial sunt cei mai numeroși, fiind, prin teoriile lor, adepți mai ales ai modelului organicist sau interacționist (anterior prezentate). 2.1. Stadialitatea. Considerații generaletc "2.1. Stadialitatea. Considerații generale" Ca și alte teme ale psihologiei școlare sau a dezvoltării, problematica stadialității are la ora actuală un caracter deschis. Deși nu este deloc o problemă nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și teoria pe care o reprezint). În construirea modelului unei teorii, se caut) moduri sugestive de a descrie teoria, iar nu realitatea cu care opereaz). În consecinț), modelul prezint) teoria, omițând în mod inevitabil noțiunile teoretice, sub forme precum cea organicist), mecanic), matematic), sau altele. Unii politologi scriu despre modelele teoretice ca si cum acestea s-ar încadra în aceeași categorie cu descrierea machetei de avion. Spre exemplu, ei încep prin a critica modelul etatocentric al politicii internaționale, deoarece ar fi devenit din ce in ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a mea lucrare istorică, În Arhiva, Iași, XII, 1901, 9-10, p. 424-434. 3Idem, Scrieri sociale și filozofice, București, 1967, p. 205 (infra: Scrieri). 4 Ibidem, p. 210, 213. 5 Ibidem, p. 216. 6 Cf. Al. Zub, Ranke et la pensée organiciste dans la culture roumaine, În Nouvelles Études d’Histoire, VIII, București, 1990, p. 195-210. 7 Idem, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976, p. 262-268, 348-350; idem, Istorie, etnopsihologie și cultură În epoca Junimii: context german, În Anuar de lingvistică și istorie
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
să discut mai mult acest aspect, decât doar să amintesc faptul că unele cercetări recente au arătat, de exemplu, cum criza revoluționară din Franța anilor 1789-1793 a fost precedată nu numai de o abundență de scrieri politice, conținând numeroase metafore organiciste, ci și de o amplă dislocare, la nivelul reprezentărilor colective, al celui de-al „doilea corp”, mistic al regelui, Înlocuit, pe parcursul evenimentelor revoluționare, cu noul „corp al națiunii”, după ce corpul fizic al monarhului În viață (Ludovic al XVI-lea) fusese
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
expansiunii euro-americane între 1870 și 1914) și-au găsit cea mai convingătoare expresie în domenii precum geografia politică în lumea anglo-americană și geopolitica în Germania: teorii precum cea după care cine controlează inima Eurasiei centrale controlează lumea ,combinată cu noțiunea organicistă a Lebensraum-ului într-un model al lumii organizate în pan-regiuni dominate de Germania, Japonia și Anglo-America. Acest model a fost o sursă bogată de inspirație în Germania nazistă și a supraviețuit ca justificare a rivalității dintre Statele Unite și Uniunea
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Theories (II), ascensiunea și ascensiunea naratologiei nu înseamnă numai elaborări ale teoriei narative, ci înseamnă și valorificări ale teoriei lumilor posibile, teoriei informaționale și tehnologiei media , înseamnă amestecul de filosofie, lingvistică și analiză conversațională, conexiunea științelor empirice cu naratologia , abordarea organicistă și istorică, extensia retoricii și eticii în paradigme naratologice distincte , precum și extinderea teoriei narative care acoperă alte genuri și alte media. Clasic și post-clasic Ascensiunea din ascensiunea și ascensiunea naratologiei se suprapune perioadei clasice fondate pe lingvistica lui Saussure care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Pedagogia sau ,,școala formativ-integrală” concepea educația ca fiind o acțiune conștientă care ,,ar urmări (...) nu să informeze, ci să formeze spiritul elevului, cu alte cuvinte ar tinde să desăvârșească ceea ce el ne aduce de la natură, să actualizeze potențialul psihic.” Termenul ,,organicistă” indică faptul că acțiunea educativă vine în întâmpinarea naturii umane a copilului, ,,tinde a cunoaște și respecta condiții interne, organice, ale sufletului individual al elevului.” Definind educația, Antonescu formulează și definiția asupra pedagogiei ca știință: ,,Pedagogia este știința care, bazându
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr Împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri Închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale În interior și le traduc În termeni organiciști În exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu Însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv În interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); În lumea largă, marginalul nu poate avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
luminii cu 8km/secundă∙secol față de valoarea standard acceptată și considerată invariabila. Este posibil sa intelegem această viziune paracelsiană că pe o profilare a unei nomologii (știință a legilor) dogmatice, în care totul este dat de la bun început (vezi teoria organicista a lui Schelling). Acesta este aspectul static, rigid, clasic. Totuși, accentuarea ireversibilității evenimențiale (imposibilitatea întoarcerii la materia primă, la origine, sau la inocentă după trecerea prin experiență) reprezintă aspectul evoluționist, dinamic, romantic, care la Blake se reflectă în aproape obsesivul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
paliere, el neplângându-se atât de implicarea directă a contemporanului în realitatea pe care o analizează, cât de nerecunoașterea sistemică și cantitativă a acesteia. „Nu știm cum funcționa mașina comunistă”, dar știm „ceea ce a produs”, observa Karpinski dintr-o perspectivă organicistă. Dacă Buhler tinde mai mult spre o viziune diacronică, spre surprinderea unei evoluții, a unui scenariu cu început, cuprins și încheiere, Karpinski optează pentru o perspectivă simptomatologică, spre evenimente cu valoare de simbol. Analizând comunismul polonez ca „produs finit”, sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-un realissimum suprapersonal" (pp. 81-82). Pentru a exemplifică această afirmație, autorul aduce în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să se lipsească de sentiment (în care interpretez o altă formă de a pleda pentru personalism ca valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic, ni se pare că se situează exact la polul opus față de "formalismul organic" (v. supra), iar Valéry și Eliot, eseiști
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
se referă la un singur obiect și numai la el. 13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se caută structura poemului tot în sensul unei concepții organiciste despre operă, se disting conotațiile cuvintelor de denotațiile lor, tonalitatea poemului și mesajul său emoțional de cel logic etc. Pe lângă alte volume de studii ale acestei mișcări (cf. Bibliografia de la sfârșitul lucrării de față) trebuie remarcată în primul rând culegerea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
1) teoria ricardiană a monedei-marfă; 2) opusul său, o variantă a teoriei cantitative a monedei care explică nivelul general al prețurilor ca o relație dintre cantitatea de bani în circulație și volumul tranzacțiilor; 3) teoria "statală" a monedei, o teorie organicistă ce lasă totul la dispoziția statului; 4) "teoria venitului", ce derivă din teoria utilității marginale, care explică valoarea monedei prin aprecierea pe care o dau indivizii diferitelor unități din venitul lor și 5) teoria creanței, ce leagă valoarea monedei de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
provin în special din tendința de a concepe utilitatea nu ca pe o relație între indivizi și bunuri ci ca pe o calitate inerentă a celor din urmă. S-a crezut astfel într-o "valoare socială", derivată dintr-o concepție organicistă, comunita rianistă asupra societății. Astfel, importanța atribuită bunu rilor a ajuns să fie determinată de aprecieri colective, deși primii utilitariști erau mai curînd individualiști și credeau în diversitate. Totuși, din această evoluție s-a născut statul providență. De asemenea, legături
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economice și sociale depinde de urmărirea obiectivelor compatibile, armonizînd valorile și resursele disponibile. Existența și funcționarea unei comunități depinde de predominanța unui sistem comun de valori, ce face din ea o unitate și o realitate sui generis. Este un tip organicist de analiză sociologică. Două elemente constituie esența instituțioalismului: provocările aduse de mașinism și optimizarea mentali tăților și a relațiilor sociale. Este o doctrină ce se desprinde parțial de economia hylotropică a școlii neoclasice cu materialismul său excesiv, dar nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
conflict». Luigi Sturzo: «Poziția mea este categorică: împotriva „sociologiștilor” de felul lui Durkheim, care fac din societate o entitate ce subzistă în sine, împotriva „instituționaliștilor” de felul lui Hauriou, care fac din instituție o entitate ce subzistă pentru sine, împotriva organiciștilor din toate timpurile, care fac din organismele sociale entități ce subzistă pentru ele însele, eu susțin că în realitate societatea reprezintă coexistența indivizilor care cooperează în mod conștient pentru un scop comun și că nici societatea, nici instituțiile sau organismele
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]