260 matches
-
construite pe conturul unui scenariu explicativ și configurativ unic, centrat, monodimensional, pe care Încearcă să-l impună la toate palierele societății. Din această perspectivă nu are importanță că Uniunea Sovietică a durat 7 sau 70 de ani; eu nu discut organicitatea și viabilitatea existențială a sistemului (respectiv calitatea de a avea sau nu o esență ontologică), ci modelul teoretic după care el este construit (care poate fi arhetipal, adică centrat, esențialist, sau anarhetipal, adică descentrat și relațional, pluralist). Nu Îmi propun
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și elasticitate conceptuală."192 Având în vedere aceste observații, concluzia pe care o trage P. Cornea este că pașoptismul nu trebuie privit drept o ideologie în sensul strict al cuvântului, ci drept "o îmbinare de ideologii care nu a dobândit organicitatea unui sistem." De aceeași părere este și Nicolae Manolescu, sugerând că inexistența radicalismului ideologic duce în final la eclectism 193 noțiune ce definește cel mai bine nu numai atmosfera culturală a acelei epoci, cât și cea socială, economică etc. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
alege șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror ipostaze filosofico-literare și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel, de fiecare dată, organicitatea romantismului românesc, elementele care îl deosebesc și cele care îl plasează în sistemul aparent contradictoriu al contextului european. Racordarea romantismului românesc la coordonatele universale se înfăptuiește prin raționamente maleabile care înseriază un material apreciabil. Studierea temei continuă în Aventura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
normalitatea funcționării comunității de iubire și a sinodului, normalitate care este suficient indicată în ortodoxie. Iar dacă, prin imposibil, asta nu e încă de ajuns, mai există încă o garanție... Garanția valabilității creșterii învățăturii sau formulării acestei creșteri stă în organicitatea ei, adică în concordanța ei cu tradiția". 4 Nae Ionescu, Limitele criticii teologice, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 5/15 aprilie 1937, p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
genuină nu poate fi, de aceea, decât unică, personalizată, aducând astfel darul ei lumii. V. DISCURS ȘI METODĂ: HERMENEUTICĂ CREATOARE ȘI PERSPECTIVISM Preambul Explicitare succintă a titlului V.1 Discurs și metodă îndoiala carteziană și purificarea discursului - recontextualizare. Tradiție, creativitate, organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune hermene utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea noii metodologii de cercetare. V.3 „Perspectivism
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de legătură și de comunicare fără de care orice expresie la nivelul punerii în discurs este neadecvată și, astfel, neeficientă. Lucrarea este vie numai dacă mesajul este lăsat să se configureze în unicitatea lui, nealterată de preluări ori com puneri redundante. Organicitatea este cea care, în manieră fertilă, in corporează tradiția, născând totodată sufletul viu. Cea mai elocventă imagine pe care aș utiliza-o pentru a ilustra plastic nașterea unei lucrări este de această dată din registrul poveștilor: să ne amintim pentru
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sa particulară asupra poeziei. S-a putut observa de altfel, din aserțiunile citate anterior, că diversele nivele ale „stării de spirit” tipic avangardiste, așa cum o aproximează poetul nostru, sînt intricate, comunicînd intim Între ele și dovedind, prin chiar acest fapt, organicitatea demersului avangardist, unificabil sub semnul fundamentalei - după părerea noastră - obsesii a dinamicii absolute a spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușînd În utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea În prim plan a „manifestării vitale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imediat anterior: „considerarea obiectului ca obiect În spațiu, posedînd toate elementele de echilibru ale volumului”, „Îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, peisagiului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ca existență materială, organică”. Poezia va fi și ea considerată sub semnul organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberînd-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai tîrziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate În spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt Însemnătatea sintaxei textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații, volum care duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare de permanentă alertă a sensibilității care Îl particularizează În contextul poeziei românești moderne. Organicitatea acestor poeme nu e de judecat, desigur, la nivelul discursivității exterioare (cartea Întreagă e un mozaic alcătuit din cele mai diverse piese, cu salturi bruște de la un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
substanțiale și pătrunzătoare, care au avut în epocă, în convergență cu eforturile exegetice ale confraților de generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: „... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca „descrierea Bărăganului” sau „basmul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Lucefărul” din 12 ianuarie 1966. Streinu distingea între edițiile estetice (exemplu ediția unilateralizantă din poeziile lui Eminescu întocmită de 38 Mihail Dragomirescuă, științifice (de tipul celei întocmite de Perpessiciusă și critice, precum cea la care se gândea. Pentru a sugera organicitatea operei eminesciene, criticul ar fi inclus postumele în „procesivitatea firească a operei întregi”, care ar fi înlesnit viziunea de ansamblu, integratoare, semnificativă. Scriind despre Ion Creangă (Clasicii noștriă, Vladimir Streinu evită sistematic fastidioasele informații biografice asupra cărora au insistat de-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă modestie organicitatea, coeziunea și coerența lăuntrică. Versificația modernă În 1966, Vladimir Streinu publica un masiv „Studiu istoric și teoretic asupra versului liber”, intitulat Versificația modernă (Editura pentru literaturăă, surprinzător prin noutate și originalitate chiar și pentru cei inițiați. 1 op. cit., p. 347
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
bucureștean „geniu teoretic”. Ultimul capitol demonstrează convergența demersului dragomirescian cu tendința de obiectivare a criticii literare, exprimată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Franța, prin Brunetière, viguros resuscitată după al doilea război mondial în lumea universitară occidentală. Conceptul de organicitate susținut de Dragomirescu îl anticipează, ca sens, pe acela, atât de modern, de structură, iar preocuparea teoeticianului român pentru tot ce ține de „stratul expresiv al operei literare” concordă atât de evident cu orientarea postbelică a științei literare de pretutindeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
la o vârstă necoaptă, în adolescență. Sigur, toate aceste informații nu fac decât să ne readucă la una dintre întrebările inițiale: respira Cantemir aerul nerarefiat al culturii autohtone? S-a format el în acest spațiu cultural, lipsit de continuitate, de organicitate? Reprezintă alegoria sa un efect logic, un rezultat firesc al unor acumulări coerente, succesive, al unor sedimentări culturale sistematice? Sunt întrebări mai curând retorice. Prin acoperirea sa, prin dimensiunile operei sale, prin modelele de la care pornește, Cantemir nu este un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
istorice, menită să servească poporul și socialismul, Ceaușescu nu făcea decât să repete formulele lui Stalin despre "sarcinile" literaturii sovietice, în contextul conflictului legat de revistele "Literaturnaia Gazeta" și "Zvezda"70. Analogiile pe care le făcea Ceaușescu pentru a demonstra organicitatea necesității unei literaturii aflate în slujba politicii demonstrau deplina confuzie a termenilor din gândirea sa. Exprimându-și convingerea că și în timpurile lui Decebal trebuie să se fi scris "în spiritul epocii", Ceaușescu a spus că "îndrumările" lui Neagoe Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tradiției cu tendințele novatoare. În ceea ce-l privește, a înclinat balanța spre un realism de factură ardeleană pe linia lui Slavici, Rebreanu, Pavel Dan, exprimându-și deschis rezervele față de formalism și experimentalism. A fost preocupat de relevarea arhitecturii și a organicității estetice a operei literare și a manifestat un pronunțat interes pentru calitatea expresiei artistice. Spirit exigent, el a fost totodată un descoperitor al valorilor noi, pe care le-a încurajat și le-a promovat. Notabil este cazul lui Pavel Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
sine drept Cristos.” În consecință, cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan două scopuri: demonstrarea unității și organicității Scripturii și respingerea teoriilor spiritualiste. În atingerea primului scop, el dă dovadă de o erudiție biblică impresionantă, alternând citatele Vechiului și Noului Testament, într‑o ordine nicidecum întâmplătoare. Astfel, profețiile lui Daniel (îndeosebi cap. 2 și 7) sunt întrerupte de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spiritualitatea abisală. Faza de început a construcției fusese îndeosebi una sfărâmătoare de clișee; la maturitate, spiritul de ordine al autorului se traduce printr-o ceremonialitate consonantă ființei etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând, cu aspirații spre totalitate. Ca poet al timpului în mers, M. se vrea deopotrivă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Scrisoarea lui Dionis] forma lor transliterată din manuscrise (D. Vatamaniuc) -, pentru a citi manuscrisul în facsimil din Umbra mea. Întregul parcurs a fost însoțit de lecturi din Fragmentarium. A treia categorie este intratextualitatea transgenerică, prin care se pune în lumină organicitatea operei eminesciene. Am relaționat proza la poezie și la corespondență, fără să ignorăm legăturile intratextuale stabilite de proză cu teatrul sau cu publicistica. Ultima categorie vizează intratextualitatea transauctorială, în care am încadrat traduceri literare, din filosofie, din limba sanscrită și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau intertextualitate. Vor fi bifate toate variantele, de vreme ce intertextualitatea unește și desparte, într-o dialectică fascinantă și creatoare. Cele două perspective merită reluate în momentul în care va fi analizat intratextul eminescian (vezi infra, subcapitolul referitor la intratextualitatea transgenerică și organicitatea operei eminesciene, pentru unificare, precum și subcapitolul referitor la intratextu alitate transauctorială, pentru ruptură). Un studiu interesant este oferit și de Leyla Perrone-Moisés: "L'intertextualité critique"17. Autoarea consideră că orientarea producției literare către polifonie, dialogism, polisemie și pluralul textului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cartea eminesciană ar pierde trei sferturi din înțeles și valoare. Concluziile analizei variantelor finale, din manuscrise ori publicate, vor confirma coeziunea acestui corpus restrâns, consecință mai ales a bunei funcționări a mecanismului intratextual. Atributul scrierilor în cauză are legătură cu organicitatea întregii opere, subliniată și de istoricul literar D. Vatamaniuc, îngrijitorul ediției integrale Mihai Eminescu la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bunei funcționări a mecanismului intratextual. Atributul scrierilor în cauză are legătură cu organicitatea întregii opere, subliniată și de istoricul literar D. Vatamaniuc, îngrijitorul ediției integrale Mihai Eminescu la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literar D. Vatamaniuc, îngrijitorul ediției integrale Mihai Eminescu la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza eminesciană, cu întreaga ei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
titlul astfel: Gramatica sanscrită mică a lui Franz Bopp. 89 Eminescu: 2011, IX, pp. 738-739. 90 Amita Bhose apreciază că "traducerea lui Eminescu a fost prima lucrare în limba română în această direcție". D. Vatamaniuc evidențiază rolul traducerii din perspectiva organicității operei eminesciene: "indianismul lui Eminescu din scrierile literare și din publicistică găsește, în traducerea tratatului lui Franz Bopp, cea mai importantă realizare în acest domeniu în cultura română" ("Lămuriri asupra editării traducerilor științifice", prefață la Vol. IX, Traduceri filosofice, istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]