103 matches
-
condensare cromatiniană. Cromatina și membrana nucleară sunt fine.Citoplasma în cantitate mică, bazofilă, fără granulații; odată cu maturarea sa, limfoblastul suferă o serie de modificări: celula se micșorează, cromatina nucleară se aglutinează, volumul nucleolilor se reduce, bazofilia citoplasmei se reduce, organitele celulare devin mai rare.Limfoblaștii pot fi greu de diferențiat de mieloblaști, în unele stări patologice. PROLIMFOCITUL - este o celulă aproximativ sferică, cu diametrul de 10-12µm, cu nucleu sferic, situat central, cromatina mai densă, iar nucleul conține un nucleol. Citoplasma
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
fi transformarea fibrinogenului în fibrină,prin interacțiune cu factorii II, V și VII. Imunochimia și imunofluoerescența cu diferite antiseruri specifice, demonstrează prezența de imunoglobuline în citoplasma celulelor mielomatoase, iar studiul celulei mielomatoase în microscopia electronică, precizează sediul anomaliilor la nivelul organitelor celulare, anomalii care sunt cu atât mai marcate cu cât celula mielomotoasă este mai nediferențiată. Modificările cele mai caracteristice apar la nivelul aparatului ergastomplasmic. Deseori la bolnavii cu plasmociton s-a pus în evidență prezența de crioglobuline serice (sunt imunoglobuline
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
invers al arterelor. Vasele limfatice se găsesc numai în perimisium și endomisium. Tendonul prezintă o vascularizație foarte precară. INERVAȚIA MU ȘCHILOR STRIAȚI Fibrele sensitive sunt groase și provin de la nivelul ganglionilor senzitivi din măduva spinării. Aceste fibre se termină în organitele receptoare specifice. 1. Fusul neuromuscular are o componentă: - musculară: reprezentată prin 2:10 fibre musculare subțiri, bogate în sarcoplasmă, care în porțiunea centrală se subîmpart în 2-3 fibre secundare, - nervoasă: reprezentată printr-un număr de fibre nervoase care se spiralează
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
instalat ca simbionți permanenți În celulele eucariotelor, până când aceste organisme procariote s-ar fi transformat În organite semiautonome. Așadar, indivizi diferiți s-au Întâlnit, s-au Întrepătruns În așa fel că nu s-au mai putut separa: unul a devenit organit În corpul celuilalt. Deci, plastidele și mitocondriile sunt elemente „străine” În celulele care le adăpostesc. Altfel spus, cloroplastele sunt, de fapt, forme evoluate de cianobacterii (alge verzi-albastre cu pigmenți asimilatori), independente inițial. Vacuola. Această incluziune lichidă, specifică mai cu seamă
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
meristematice secundare (cambiu, felogen) au vacuole mari, ca și celulele diferențiate din toate țesuturile definitive vii; În acestea din urmă, numeroasele vacuole mici se hipertrofiază progresiv, devin contigue și apoi fuzionează Într-o vacuolă unică mare, ce Împinge citoplasma cu organitele din ea În poziție parietală. În timpul dediferențierii celulare, unica vacuolă mare se fragmentează și-și reduce dimensiunile În timpul diviziunilor succesive; În acest caz, reducerea vacuomului este cea care conduce la diminuarea taliei celulare. În celulele stomatice, evoluția vacuomului urmează un
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
erecte s-a făcut pe două filiere. 1-. Filiera fenilpropanilor. Fenilpropanii provin din dezaminarea tirozinei și fenilalaninei, iar ulterior se polimerizează În polifenoli cu rol În apărare (contra paraziților - fiind bacteriostatică și fungistatică și contra efectelor nocive ale rUV asupra organitelor celulare) și În comunicare (dintre plante și plante, dintre plante și bacterii - În cazul nodozităților radiculare, dintre plante și ciuperci - În cazul micorizelor), dintre plante și animale (florile secretă pigmenți flavonoizi care atrag insectele polenizatoare). 2-. Filiera ligninelor. Plantele superioare
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
molecule specifice se realizează prin intermediul unor molecule „transmițător” al fosfatului (modelul „ping-pong”), GDP primind sau eliberând molecule de fosfat. Deși inițial s-a considerat că proteinele G acționează numai în membrana plasmatică a celulei, ele au fost identificate și în organitele intracelulare. În celula β pancreatică au fost identificate 13 proteine G heterotrimerice de tip ? (variația în subunitatea ?), fără a se putea identifica încă intervenția lor în procesele fiziologice specifice. Se presupune că un tip de molecule G cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
și de unele proteine), fără ca ele să joace un rol major în controlul pe termen scurt al Ca+2 citoplasmatic. Câteva mecanisme pot participa în creșterea Ca+2 citoplasmatic: inhibiția extruziei Ca+2 din celule; mobilizarea Ca+2 sechestrat în organitele celulare și stimularea influxului de Ca+2 prin canalele de Ca+2 (fig.11). Este interesant de notat că oscilațiile Ca+2 intracelular apar sincron în toate regiunile insulelor intacte. El este prezent și în pancreasul izolat, în insulele izolate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
eucariote, poate îmbrăca două căi: necroza celulară sau apoptoza celulară. (a) Necroza celulară apare accidental, ca urmare a afectării acute a mecanismelor homeostatice celulare. Ea are la bază un proces patologic caracterizat prin tumefierea celulară, ruptura membranei plasmatice cu distrugerea organitelor celulare, care sunt eliberate în mediul din jur, împreună cu întregul lor aparat enzimatic. Aceasta declanșează un proces inflamator local (118, 158). (b) Apoptoza celulară este un proces fiziopatologic de „moarte celulară programată”. Dispariția celulei se face prin mecanisme moleculare reglate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
se mulează pe fața externă a membranei bazale care învelește capilarele. Un podocit, prin prelungirile sale, emite pedicele pentru mai multe capilare; un capilar este învelit în pedicele provenite de la mai multe podocite (fig. 2.7). Corpul podocitelor conține toate organitele celulare și un citoschelet format din filamente intermediare de vimentină (citocheratina lipsește). Prelungirile majore conțin microtubuli (tubulină), pedicelele conțin filamente de actină și molecule de miozină. Spațiul dintre pedicele formează fantele de filtrare care, în vecinătatea membranei bazale, conțin diafragmul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și sisteme joncționale specializate; celulele epiteliale au o marcată polaritate; citoplasma conține un citoschelet în care predomină filamentele intermediare de citocheratină; celulele stabilesc relații cu matricea extracelulară (MEC) prin molecule de adeziune. Polarizarea reprezintă o asimetrie evidentă, tradusă prin distribuția organitelor celulare, specializări ale membranei plasmatice, distribuția unor proteine structurale de membrană. Astfel, se pot distinge: domeniul apical, reprezentat de fața luminală, adaptată procesului de resorbție; domeniul bazolateral, adaptat relațiilor intercelulare și cu MEC, conținut enzimatic (Na-K ATP-aza), prezența de receptori
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ambientali, inclusiv de către unele virusuri oncogene. Pe parcursul întregii faze, celula continuă să-și transcrie genele, să sintetizeze proteine și să-și sporească masa. Luate împreună, fazele G1 și G2 oferă un timp suplimentar pentru celulă, ca să crească și să duplice organitele citoplasmatice: dacă interfaza întârzie mai de mult pentru replicarea ADN, celula nu va avea timpul necesar să-și dubleze masa înainte de diviziune și va deveni din ce în ce mai mică cu fiecare diviziune. În unele circumstanțe speciale, acest fapt se și petrece. De
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Astfel, ca răspuns la semnale pro-inflamatorii, ca de pildă față de citokine, apar proteasomi „înarmați“ cu alte specificități de substrat, ca de pildă beta 1, beta 2i, beta 5i etc. În literatura de specialitate se vehiculează în prezent termenul de immunoproteasome, organit a cărui specificitate de substrat e diferită de cea a proteasomilor comuni. 4.3. Dinamica procesului apoptotic De la început precizăm că toate elementele care duc în final la sinuciderea celulei netrebuincioase se află în interiorul ei, în zestrea ei genetică. Oricare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Bid (membru al familiei proteinelor BH3). Forma tBid translocată la mitocondrie induce activarea proteinelor proapoptotice Bax și/sau Bak, care, alterând membrana mitocondrială (o perforează sau dilată o serie de pori preexistenți), permite citocromului C să iasă din interiorul acestui organit și să se răspândească în citosol. Citocromul C stimulează asamblarea apoptosomilor. Apoptosomii sunt unități de semnalizare compuse din trei elemente: apaf (Apoptotic protease activating factor 1), caspază 9 și atp. Ei activează la rândul lor caspazele efectoare 3, 6 și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de tip sălbatic, ovale sau elipsoidale, primul mugure apare în regiunea de curbură maximă, iar cel de-al doilea, la haploizi și în poziție diametral opusă față de diploizi. Înmugurirea este inițiată numai după ce celula a atins o anumită dimensiune; duplicarea organitului asociat al nucleului (NAO) reprezintă o prerecuzită pentru debutul înmuguririi. Odată declanșat, procesul de edificare a mugurelui continuă prin mărirea continuă a suprafeței învelișurilor celulare (perete și plasmalemă) și a masei plasmatice proprii. Mugurele tânăr are o formă eliptică, apoi
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
mișcare amplă și rapidă a complexelor funcționale. Un rol în acest sens îl au și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea fizică a mediului intern al celulei - de soluție apoasă cu consistentă variabilă, în funcție de raportul dintre mediul de
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
redusă. Se admite că matricea citoplasmatică a drojdiilor cuprinde o componentă structurală și o fază solubilă. Componenta structurală este reprezentată de o rețea tridimensională de filamente proteice de 4-6 nm, denumită rețea microtrabeculară ; ea străbate întreaga citoplasmă, interacționează cu membranele organitelor și cu elementele citoscheletului, solidarizându-le. În ochiurile rețelei se găsesc apă și ioni. Se apreciază că rețeaua microtrabeculară, pe lângă funcția integratoare este implicată în controlul formei celulare, în dirijarea transportului intracelular, realizând în acest sens o strânsă și amplă
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
prin prefigurarea modelului regulat. Asamblarea și elongarea in vitro s-a dovedit că necesită GTP, care se leagă de subunitatea β a dimerului de tubulină. Dintre multiplele substructuri celulare incriminate a juca rol de centrii organizatori ai microtubulilor (COM), numai organitele asociate nucleului (NAO), denumite și corpii polari ai fusului (SPB) s-au dovedit a avea această funcție; nu este exclusă însă nici prezența unor zone difuze, care pot iniția și promova organizarea microtubulilor. Microtubulilor le sunt atribuite mai multe funcții
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
în timpul citodiferențierii, sunt rezultatul rearanjării microtubulilor citoplasmatici; - microtubulii corticali sunt implicați în orientarea și depozitarea microfibrilor de glucan; - microtubulii joacă un rol important în transportul intracelular de substanțe și organite celulare; - microtubulii contribuie atât la poziționare cât și la mișcarea organitelor în spațiul celular. 1.5. Ribozomii Ribozomii drojdiilor au fost intens cercetați atât din punct de vedere structural, biochimic cât și al potențialului funcțional, în scopul descifrării mecanismelor moleculare ale proteosintezei și al înțelegerii limitelor minimale ale organizării unei structuri
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
astfel continuu redistribuite în interiorul unui sistem mitocondrial fluid. Numărul mitocondriilor variază de la mai puțin de zece, în celulele cu creștere rapidă, la peste cincizeci, în celulele din faza staționară. Mitocondriile suferă o permanentă metamorfozare, așa încât orice apreciere referitoare la forma organitelor implică un anumit risc. Exceptând celulele fazei staționare și mutantele "petite" citoplasmatice, în care mitocondriile sunt de regulă mici, sferice sau ovale, cu diametrul de 0,3-0,5 μm, celulele din toate celelalte stadii conțin mitocondrii elongate, sinuoase, adesea ramificate
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
organizare mai complexă față de toate celelalte mitocondrii din celulă. Mitocondriile drojdiilor prezintă cele două componente structural-funcționale caracteristice: sistemul de membrane și matricea. Componenta membranară formează un înveliș dublu, ce delimitează un spațiu metabolic, în care este cantonată substanța fundamentală a organitului - condrioplasma. Pe ultrasecțiuni, membranele par echivalente; cu aspect mai adesea unilamelar, indiferent de tehnica de preparare utilizată și o grosime de circa 6 nm. S-a observat că membrana elementară externă apare sculpturată, prezentând depresiuni circulare sau elongate, sub forma
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
lungime relativ constantă și este marcată de o serie de evenimente citologice și biochimice, care au drept consecință pregătirea celulei pentru a realiza distribuția echilibrată a informației genetice și popularea celulei mugurale cu un set complet de organite. În translocarea organitelor, ca și a unei părți din nucleul interfazic în spațiul mugural, un rol important pare a fi deținut de microtubulii citoplasmatici, care în această etapă devin tot mai abundenți. Sinteza unei game largi de proteine, ca și a tuturor tipurilor
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
și severitatea ei se corelează invers cu masa de celule β, α și δ (17). 3.2. Biosinteza insulinei Biosinteza insulinei se desfășoară după modelul de acum destul de bine cunoscut al sintezei hormonilor polipeptidici. De altfel, celula ß dispune de organitele specifice acestui scop și anume un reticul endoplasmic rugos abundent și granule secretorii. Semnalul inductor (glucoza), acționând la nivelul regiunii promotoare a genei proinsulinei, situată pe brațul lung al cromozomului 11, inițiază sinteza de ARN mesager și transcripția preproinsulinei (un
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
argumentează de asemenea diversitatea acțiunilor insulinei în diferite țesuturi. 3.4.5. Transportorii de glucoză Funcția majoră a insulinei, aceea de a facilita transportul transmembranar și intracelular de glucoză, se exercită prin intermediul unor proteine complexe atașate mambranelor celulare și membranelor organitelor celulare numite transportori de glucoză (GLUT). Familia de proteine GLUT are opt membri. Prototipul folosit pentru descrierea acestor proteine este GLUT 4. Acesta este un lanț polipeptidic cu 12 domenii transmembranare. Prima ansă extracelulară conține locurile de glicare, iar capătul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
sens indică o scădere a mediatorilor proapoptoici bax și PARP în adventicea venelor varicoase față de venele normale (Ascher et al., 2000, Ascher et al., 2001), dar nu și în medie și intimă. Din această perspectivă, examenul electrono-microscopic oferă posibilitatea analizei organitelor celulare prezente în citoplasma celulelor musculare netede. Rezultatele obținute nu sunt concordante, unele indicând absența celulelor musculare netede cu caracteristici sintetizante, în peretele venos (Wali, Eid, 2001), altele - prezența acestora (Jurukova, Milenkov, 1982, Porto et al., 1998, Kirsch et al
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]