209 matches
-
Primul ar fi cel stihial, întunecat, daimonic, thanatic, funerar, anterior celui luminos, civilizator, și mai puternic decât acesta, canalizând formele de violență ale comunității, legitimând brutalitatea și forța atunci când aceasta este amenințată, dar și "dreptul ei la dezordine, disponibilitatea ei orgiastică și concepția ei despre moarte". Al doilea strat este al eroului civilizat, care concentrează energiile constructive, idealismul, credința în evoluție, viața. Niciun mit sau personaj mitic nu trebuie "luat de bun" în versiunea canonică, de obicei sincretică. "Călăul istoric al
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Vijelie și Nicolae Guță - nu vor putea să aducă pacea și armonia între diferitele grupări etnice. Ne putem aștepta ca violența rituală și rivalitatea mimetică să dispară? Experiența ne arată că nu. Creștinii, în schimb, au alte mijloace. Nu mesajul orgiastic al postmodernității multimediatice, nici mesajul efeminat al ideologiilor umaniste îi vor împăca pe români și pe țigani. Pentru curățarea cangrenei este nevoie de confruntarea adevărului despre om și pornirile sale păcătoase într-un fel despre care retorica unionistă vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-o), în "Brahmă" sau în "Nirvăna". Iată că s-a deslușit semnificația "nemulțumirii lumii", Weltschmerz, "mal de siècle", la care omul participa integral și inevitabil: de aici rezultă adîncul său pesimism radical și iremediabil. În sens contrar va fi reacția "orgiastică" în fața vieții: din momentul în care gînditorul occidental, pe urmele doctrinei și practicii indiene vechi, reușise să se identifice cu Spiritul Universal, el depășise orice limită, se transformase într-un fel de nouă Divinitate: iată Supraomul, care e "dincolo de bine
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
exprimă tocmai desfacerea din proiectul ființei pentru a regăsi revelator calea către posibilul pre-ființial al increatului, pragul inaparent al unui veșnic (re)început. 16 Așa cum întâlnim și în poemul Dionisiacă, unde actul de desființare implică pierderea - vitală, regeneratoare - în informul orgiastic al elementarului: "Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia;/ Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt,/ Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!". 17 Căci, scrie Adonis (Ali Ahmad Saïd Esber), "transparența este și ea un văl" (La pierre chante
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Mistere, ca preinițiere pentru Marile Mistere. Cele dintâi erau celebrate primăvara, celelalte - de-a lungul verii. Cunoașterea ceremoniilor de către neinițiați era interzisă. Se păzea mai ales marele secret al „revenirii la lumină” în Eleusis a lui Persephone. Evenimentul era sărbătorit orgiastic, prin ceremonii sacre eliberate de orice cenzură. Participanții se considerau păstrători ai învățăturii primite de la Demetra. Învățătura era însă ereditară și, prin urmare, risipirea ei prin dezvăluire era strict interzisă. „Experimentele de învățare” și „conținutul” curriculumului ezoteric eleusin erau mult
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asigurată prin chiar angajamentul solemn al inițiaților. Aceștia deveneau imediat preoți ai Demetrei, căpătând accesul la viață fericită post-mortem în împărăția lui Hades. Ceremoniile și ritualurile se constituiau în pregătire sacră pentru această condiție eudemică postthanatică. Cele mai multe mimau dramatic și orgiastic însămânțarea boabelor de grâu (asimilată mistic probabil cu actul sexual), încolțirea și ieșirea lor la lumină, precum Persefona. Misterele eleusine par să fi evoluat de-a lungul timpului, dar despre metamorfozele interne ale acestei școli-confrerii nu s-a aflat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
venea de la oschoi („struguri”), cu care se împodobeau cete de efebi într-o cursă și o ceremonie cu cântece și sacrificii. Urmau Micile Dionisii (Poseidon - decembrie) și Leneele (în Gamelion - ianuarie). Cele din urmă au făcut gloria Dionisiilor prin ceremoniile orgiastice la care participau vestitele bacante; de aceea sărbătorile se numeau bacanale. Toate sărbătorile erau legate de struguri și vin și se bazau pe bine cunoscuta „nebunie bahică” - dar ar fi cu totul superficial să reducem aceste misterii la beție. Dionisiile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
felului de existență al vânătorului în comparație cu acela al cultivatorilor sedentari se menține încă la numeroase populațiuni primitive 17. Sutele de mii de ani trăite într-un fel de simbioză mistică cu lumea animală au lăsat urme indelebile, în plus, extazul orgiastic e capabil să reactualizeze comportamentul religios al primilor paleohominizi, când vânatul era devorat crud; e ceea ce s-a întâmplat în Grecia, cu adoratorii lui Dionysos (§ 124), sau la începutul secolului al XX-lea, la populațiile A'âssaua din Maroc. 11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai multe episoade ale lui akitu se întâlnesc - pentru a ne limita la Orientul Apropiat - în Egipt, la hittiți, în Ugarit, în Iran, la mandeeni. Astfel, de exemplu, "haosul", actualizat ritualic în ultimele zile ale anului, era semnificat de excese "orgiastice" de tip Saturnalia, prin răsturnarea oricărei ordini sociale, prin stingerea focurilor și întoarcerea morților (figurați prin măști). Luptele între două grupuri de figuranți sunt atestate în Egipt, la hittiți și în Ugarit. Obiceiul de a "fixa sorțile" celor 12 luni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii; comportând, prin urmare, rituri inițiatice, bocete funerare, ceremonii orgiastice și extatice. Cum subliniază, pe bună dreptate, Francis Vian: "Ar fi o greșeală să conchidem, după puținătatea lăcașurilor, că religia deținea un loc minor în locuințele princiare, în fapt, palatul este sacru în totalitatea sa, căci el este reședința patroanei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții oraculari sau profeții. Templele aveau altare împodobite cu imagini ale zeilor și simboluri divine, în afară de sacrificii sângeroase, cultul comporta dansuri și numeroase acte orgiastice care vor stârni mai târziu mânia profeților. Dar nu trebuie să uităm că lacunele documentare ne permit numai o estimare aproximativă a vieții religioase canaaneene. Nu dispunem de nici o rugăciune. Se știe că viața este un dar divin, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
facerii omului. O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credință asemănătoare fără să o integrezi în ideologia religioasă canaaneană? Aceasta implica, așa cum am văzut, o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rolului Torei în iahvism. Pe de altă parte, societatea ramessidă, în care a fost crescut Moise, la două generații după represiunea "reformei" lui Akhenaton, nu putea să-1 atragă. Cosmopolitismul, sincretismul religios (mai ales între cultele egiptene și canaaneene), anumite practici orgiastice (prostituția celor două sexe), "cultul" animalelor constituiau tot atâtea abominațiuni pentru unul care fusese crescut în "religia Părinților". În ce privește ieșirea din Egipt, pare sigur că ea reflectă un eveniment istoric. Totuși, nu e vorba de exodul întregului popor, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerate hrană pentru divinitate (Judecători, 6: 19). Israeliții încep acum să practice holocaustul ('olah), pe care îl interpretau ca o oblațiune oferită lui Iahve. Ei au împrumutat, în plus, numeroase practici canaaneene în relație cu agricultura, și chiar anumite ritualuri orgiastice 35. Procesul de asimilare se intensifică ulterior, sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Maitrăyani-Samhită, II, l, 3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea lumii 36. Dacă acest zeu e, în același timp, campion neobosit, demiurg și epifanie a forțelor orgiastice și a fertilității universale, aceasta se datorește faptului că violența face să apară viața, o sporește și o regenerează. Dar foarte curând speculația indiană va utiliza acest mit ca o ilustrare a bi-unitații divine și, prin urmare, ca exemplu al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri de extatici, în plus, căutarea libertății absolute a prilejuit o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din urmă, au avut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea persoanei umane sau a vieții, între timp, tantrismul va elabora o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din ritualurile sale atestate în epoca istorică se poate descifra moștenirea ceremoniilor inițiatice feminine a societăților egcene din mileniul al II-lea. Dansurile în cinstea lui Artemis de la Alpheea, ca de altfel dansurile zeiței din tot Peloponesul, aveau un caracter orgiastic. Un proverb rostea: Unde n-a dansat Artemis?" Altfel spus: unde nu se dansează pentru Artemis? 30 Sub aspectele ei multiple, și adesea contradictorii, se ghicește pluralitatea formelor divine arhaice, revalorizate și integrate într-o vastă structură de către geniul religios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu au fost total condamnate de către mazdeism, nici chiar în găthă 14. În plus, sacrificiile de animale au fost practicate fără întrerupere, cel puțin de laici 15. Se pare deci că Zarathustra s-a ridicat mai ales împotriva exceselor riturilor orgiastice, care comportau nenumărate sacrificii sângeroase și ingerarea, fără măsură, de haoma. Cât privește calitatea de "bouar" aplicată lui Zarathustra, ea nu se referă, cum s-a susținut, la datoria fiecărui mazdean de a ocroti și îngriji bine vitele. Expresiile metaforice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
voi binevoi și la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii" (5: 21 sq.). Ceea ce așteaptă Domnul de la credincioșii săi este judecata și dreptatea (5: 24-25). Pe de altă parte, cultul a fost alterat de către introducerea elementelor orgiastice canaaneene (5: 26; 8: 14). Venerarea pur exterioară a locurilor sfinte este zadarnică. "Veniți la Betel și păcătuiți și în Ghilgal înmulțiți fărădelegile!" (4: 4). Numai o reîntoarcere la credință poate aduce salvarea: "Căutați binele și nu răul, pentru ca să fiți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asemănătoare sunt atestate și în altă parte. Cel mai vestit era "vița de o zi" care înflorea și făcea struguri în câteva ore; "miracolul" se producea în diverse locuri, căci numeroși autori vorbesc despre aceasta 11. 124. Euripide și cultul orgiastic dionysiac Asemenea "miracole" sunt specifice cultului frenetic și extatic al lui Dionysos, care reflectă elementul cel mai original și probabil cel mai arhaic al zeului, în Bacchantele lui Euripide avem o mărturie de mare preț despre ceea ce a putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Otto, pp. 98-99. regelui Cadmos negau că sora lor, Semele, fusese iubită de către Zeus și că născuse un zeu. Dionysos le lovește cu "nebunie" și mătușile sale, împreună cu alte femei din Teba, se năpustesc în munți, unde celebrează rituri orgiastice. Pentheu, care urmase pe tronul bunicului său Cadmos, interzisese cultul și în ciuda sfaturilor pe care le primise, el se încăpățâna în neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se încăpățâna în neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă în mod miraculos și reușește chiar să-1 convingă pe Pentheu să le spioneze pe femei în timpul ceremoniilor lor orgiastice. Descoperit de Menade, Pentheu e rupt în bucăți; propria-i mamă, Agave, îi aduce triumfătoare capul crezând ca este capul unui leu12. Oricare ar fi fost intenția lui Euripide când, la capătul vieții sale, a scris Bacchantele, această capodoperă a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Desigur, Bacchantele nu vorbesc despre nemurire; totuși, comuniunea, chiar provizorie cu zeul, nu era fără consecințe pentru condiția post-mortem a lui bacchos. Prezența lui Dionysos în Misterele de la Eleusis lasă să se presupună semnificația eshatologică cel puțin a unor experiențe orgiastice. Dar pornind mai ales de la Dionysos-Zagreus se precizează caracterul "misteric" al cultului. Mitul dezmembrării copilului Dionysos-Zagreus ne este cunoscut mai ales prin intermediul autorilor creștini 20. Cum era de așteptat, ei îl prezintă evhemerizat, incomplet și cu rea voință. Dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]