1,597 matches
-
recunoscut imediat tablourile pictate de Ialomițeanu. Scăpasem cu totul din vedere că unul dintre ele îi aparținea chiar lui }uculescu; dacă mi-aș fi dat seama din vreme le-aș fi sustras din teanc, ca să nu-l rănesc pe omul orgolios, pătimaș și neobișnuit de sensibil. Așa, n-am mai avut încotro... Dar până să ajungem aici, am încercat să-i demonstrez că mă sprijineam în concluziile mele pe tot felul de investigații și analize, pe mărturii scrise și documente, pe
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
scoate la iveală acel ego pe care nu-l vede nimeni, pe care nu-l prinde nici o oglindă, la care are acces numai cel care scrie. Scriitorul arată, așadar, în autoportret, un eu al său, necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
Săltând mai pur de spumele lor plin... Priveam tăcut minunea întinsă pe nisip, Desăvârșit prin vremuri tăiat de valuri chip; Și ascultând nemărginitele chemări Când seculi îndărăt pe gânduri numeri, Eu mări vedeam, de mult învinse mări, Surpate-n arcul orgolioșilor tăi umeri. (august 1961, Vama) P.S.: Nu-i rău, nu-i rău... - vorba lui Nero, în criza lui de nebunie: Qualis artifex pereo!...
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
o emisiune de-a lui Iosif Sava, erați revendicat de către disputatul amfitrion, drept un tutore al vieții artistice de pe un perimetru mușatin prea mult ocolit de raidurile întreprinse de la ,centru" și prea puțin băgat în seamă de contemporanii apatici sau orgolioși. Cu siguranță, ați beneficiat de ceea ce e nevoie pentru a combate obstacolele pe care inerția naturii și lașitatea inimii le ridică în fața cunoașterii; mai mult decît simplă agilitate, energia dumneavoastră creatoare este puterea productivă orientată spre exterior, o exaltare a
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
inextingibile: ,Examenele sînt ca întîlnirile. Trebuie să faci față. Starea de emoție e o promisiune. Totdeauna așteptarea e amestecată în emoție ca și speranța. Altfel ai spune nu de la început și te-ai elibera. Poate că timizii sînt cei mai orgolioși. Ei sînt cei care acționează mistuiți de o voluptuoasă frică. Cu cît succesul e mai îndepărtat, cu atît faci totul ca să suferi pentru el. E o perversitate în asta și o atroce iubire de sine". Așadar analizele apar concrescute cu
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
social și chiar identitar. Astfel, căutarea formei devine însăși mecanismul ce declanșează creația. Abordarea deliberată a formei figurative, în încercarea de a transmite un mesaj cât mai explicit, impresionează prin acuratețea mijloacelor tehnice stăpânite, dar și prin mesajul trist și orgolios totodată, de a ne face martori la prestigiul redobândit al desenului ca prim mijloc de comunicare. Este de înțeles un atare "exercițiu de admirație", pe care ni-l solicită artistul, prin aceste demonstrații de virtuozitate în calitate de stăpân-magician al techné-ului. La
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate", "filtrate", cărora le-am făcut deja sensul. O nesinceritate orgolioasă (adică eu sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind al meu, mă proiectez pe mine în lume, o descopăr după chipul și asemănarea mea ș...ț)." E drept că vocea eului biografic răzbate adesea în paginile jurnalului
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Lattre de Tassigny... E vineri, zece octombrie 2003, așadar. Muzeul alăturat al eliberării și deportărilor îl străbat asurzit de larma turiștilor. Disting aproape câteva glasuri germane care ironizează în mod evident în limba clasică a poetului ofițer Schiller, Franța războinică, orgolioasa, La France guérričre... Și nu fără motiv. Franța, care, de la Napoleon încoace, a pierdut toate războaiele, în ciuda trufiei, - și noroc cu America... Prințul de Joinville s-a achitat cum trebuie de misiunea încredințată de Louis Philippe. Aducând în Franța, la
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
Invitați 125 de scriitori să comenteze una sau mai multe din Cele zece porunci, în orice formă ar dori-o, inclusiv în formă epică sau de poem - au răspuns 27. Admirabila poetă Marta Petreu, redactor-șef, întotdeauna inspirată și superior orgolioasă în a face din Apostrof o revistă de prestigiu, o revistă de cultură și civilizație, bine scrisă cu constanță, le mulțumește colaboratorilor acestui număr extraordinar "pentru curajul de a intra într-o substanță nu o dată dureroasă - substanța și problematica etică
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
clovn în arenă, în exercițiul funcțiunii, o anumită “masculinitate” de care, se pare, nu e străin nici în particular, în afara ecranului: un bărbat plin de succes și de bani, un seducător bătrîn și liber, plimbîndu-și prin lume, cu o voioșie orgolioasă, incapacitatea de a se fixa la vreo femeie; un om care, cale de-o viață, n-a văzut dezbrăcată nici o creatură feminină care să fi depășit 30 de ani! Un personaj pe care filmul își propune să-l surprindă “în fundul
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
a progresului - scriitorul francez a continuat în anumite clipe de răscruce să aprobe brutalitatea și inechitatea taberei din stânga, să închidă ochii în fața ororilor. În viziunea lui devenită mecanicistă acuza America și Europa de Vest că sunt înțepenite în conservatorism. El se delimita orgolios și irecuperabil, nevoind să se compromită ca aliat al reacțiunii. Expertiza lui sinceră era pe alocuri profund falsă și ea l-a împins pe o linie moartă. De fapt mersul lui era în zig zag, ba dezvăluia lucid cu temeritate
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
ca și mine. Nu i-am citit romanul de anul trecut, care face atâta vâlvă la cafenea. Stă stingher într-un colț; ca evreu în mijlocul poporului ăstuia neînțărcat de barbarie, cum să nu te simți corp străin? Îl privesc: rece, orgolios, lucid - omul hulitului Talmud. Mi-ar plăcea să stau lângă el, să-mi vorbească de anticii Israelului, de Saul, David, Solomon; de Iehuda Macabeul, eliberatorul Ierusalimului. Dar îi respect singurătatea; și el pe a mea. Aveam la ce medita - înainte de
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Într-o carte consacrată poeziei lui Cezar Ivănescu (Eros & Thanatos la Cezar Ivănescu, Contemporanul, București, 2010), Petru Ursache observa, cu temei, ca „primează (Încă) legendă omului”. Incomodul poet, ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul Ťrăuluiť" în sine), cf. distihul lui Ion Barbu, și anume: Dăm cu sâc/ Din Isarlîk", și ultimul vers al poeziei lui Arghezi, Satan, în care baudelairianul ipochimen "Răspunde Europei orgolios, cu tifla". Sâcul și tifla, deci, ca arme naționale, - eficiente, însă, numai înde noi! - Am cunoscut un critic din generația imediat anterioară celei în care, tehnic, ne înscriem, un critic important, cu o scriitură acut personalizată, impregnată de voie bună
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Radames, care a ieșit triumfător În luptă. Ea este de asemenea Îndrăgostită de comandant și dorește să afle secretul inimii Aidei. Aceasta, Într-un moment de slăbiciune, Îi mărturisește dragostea pentru Radames. Din acel moment, orgolioasa și răzbunătoarea Amneris decide să Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
Iubirea adevărată este cea care nu își caută propriul folos, ci folosul celuilalt. Cineva mi-a spus acum câțiva ani că “ iubirea vine la pachet cu suferința ” dar eu cred altceva, eu cred că suferim din cauza că suntem egoiși și orgolioși. Aceste sentimente împiedică iubirea să iși urmeze drumul. Concluzia este că în ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai știu să iubească, nu mai au timp sau rabdare să se răsfețe, nu mai știu să se uite
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93804_a_95096]
-
sigur că nu ar fi luată în serios. Am observat că, doar dacă pacienții bine informați confruntă medicii cu realitățile științifice, atunci unii dintre ei, cu bun simț, se vor informa și adera la progres - alții vor ignora, iar cei orgolioși se vor revolta cu fraze de tipul „ai studiat tu, sau eu?“. In cabinetul german „Johann Wittmann“ se fac toate analizele necesare de laborator, pentru depistarea și tratarea bolilor multisistemice, provocate de Nitrostres - vedeți capitolul „Boli cauzate de stressul nitrosativ
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93890_a_95182]
-
cu care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane lungi, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu sclerele opace, albe, bombate... căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă...sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
în vigoare. Adevărata miză a articolului "Vasile Voiculescu inedit" nu este nici deosebirea dintre principiile de transcriere ale subsemnatei și acelea ale lui George Corbu, nici strecurarea, ca din întîmplare, a unor informații incendiare privind familia Voiculescu. Sînt atît de orgolioasă încît cred că adevărata miză a discuției se află în încercarea subsemnatei ca, prin textele publicate și prin comentariile la aceste texte, să schimbe imaginea publică a lui V. Voiculescu, șocînd destule prejudecăți și idei bine înrădăcinate. Am încercat - și
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
aproape?... A treia zi A treia zi, am descoperit în sufletul meu, un loc unde n-aveam să mai intru, decât ca să depun flori. Acolo obișnuiam să stăm la taifas, fumând idei, trăgându-le adânc în piept - eu, lacomă, timidă, orgolioasă, încă rezistând chemării brutale a poeziei, încă sperând că se mai poate renunța, pentru o viață domestică, simplă, iresponsabilă. Tu - în ciuda anilor - tânăr până la bășcălie și hohot, bravând Moartea cu câteva pilule în care-ți puseseși credința, perfect gospodar de
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
rupă bucățele în fața mea.ť Dar câte chestii d-astea n-au mai fost! Că avea și o profesie potrivită ca o mânușă: inginer-voiajor. Că supraveghea punerea în funcțiune a motoarelor livrate prin toată țara. Și mai era și mândru, orgolios fără măsură. Stricat de femei, alintat, râzgâiat de se credea mare și tare. Și irezistibil. Cu ce aplomb, cu ce tupeu se recomanda la telefon: "Aici domnul inginer Viorel Jianu". Dar cum pronunța "Domnul"! Cu d mare, cu o voce
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
tare. Și irezistibil. Cu ce aplomb, cu ce tupeu se recomanda la telefon: "Aici domnul inginer Viorel Jianu". Dar cum pronunța "Domnul"! Cu d mare, cu o voce baritonală și foarte importantă. Și ea... Ea spălase zece ani ciorapii Domnului! Orgolios, ba chiar fudul. Fudulia e soră cu prostia. Că altfel nu-și putea explica acea greșeală grosolană. Doar dacă nu fusese beat. Că la el femeile n-aveau gust fără băutură, nici băutura fără femei. Așa că se trezise într-o
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Și a plecat după Platon. Și mama mirelui mi-a zis: Fiul meu e prea tînăr ca să-l iei de lîngă mama lui. Și numai pe el îl mai avem... Mireasa cu șosete roșii n-are defecte, zice mireasa. Este orgolioasă, egocentrică, arogantă uneori... Dar astea nu-s defecte. Iar egoistă nu este. Și nu-i adevărat că mă iubesc mai mult pe mine și că bărbații simt asta și că de asta mă evită. Mă îndrăgostisem de un vlăjgan sinucigaș
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
numai spre a se pune bine cu noua putere. “Cum viața lui se înfiripă ca a mucegaiului pe descompunerea altor vieți - notează în continuare criticul - Dinu Păturică semnifică alt tipar omenesc, ca și Scatiu, dar cu totul deosebit de acela al orgolioșilor Sorel, Pietraru și Aspru, deși lipit de al lor”. Eroul lui Filimon se găsește mai aproape de Gore Pirgu, “stârpitura morală din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale, iasma putreziciunii și fatalitatea Crailor”. Portretul lui de o mare plasticitate ni
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]