3,010 matches
-
editor), strîngînd într-un catastif colorat - la propriu - articole ale celui dintîi, de prin Dilema, Plai cu boi și Jurnalul Național, din ultimii zece ani și mai bine. Se cheamă, trucînd (auto)critica unui, bunăoară, Raymond Poincaré, Comédii la porțile orientului. Comédia (din turcește...), cînd nu-i pur și simplu o chestie, cuvînt de care tot Miticul e dependent, va să-nsemne circ la drumul mare. În orice caz, nu (tocmai) comedie. Așa că nu e de asemuit cartea de-o deschid
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi pe-aceeași gamă, și asta e ceva. Comédii la Porțile Orientului e-o carte de survol. Un fel de-a apărea, spilcuit și afabil, în toiul unei încăierări de stradă, în calitate de... curios. Și de-a purta, firește, grija cum să scapi nebătut. De-a tălmăci, precum școlerii urechiști, castigat ridendo mores
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
prezent: la Roma în secolul I-II d.Cr., figura lui Alexandru Macedon stârnea mari controverse, deoarece tendințele orientalizante manifestate de macedonean fuseseră adoptate de împărații ,răi" (Marcus Antonius, Caligula, Nero etc.), în timp ce tradiționaliștii romani respingeau categoric încercările de deplasare spre Orient a centrului imperiului. Celebrul medievist francez Marc Bloch povestește că, în tinerețea lui, se discuta cu mare aprindere la Paris despre Revoluția franceză, care era subiect de actualitate. în sudul Franței, continuă Marc Bloch, Revoluția franceză era privită cu indiferență
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
p. 57); mai nimerit ar fi fost „atelier de arme”. in partibus Orientis din 10, 1 e redat prin „în provinciile orientale” (p. 63); aceeași traducere și în ediția Arieșan (p. 101), deși mai adecvat ar fi fost „în părțile Orientului”, ultimul termen desemnând dioceza Oriens (cf. 19, 6), cum explică în mod corect Arieșan în ediția sa la p. 246, nota 59. Vicani din 11, 1 e tradus, precum Arieșan (p. 101), prin „compatrioți” (p. 65). Ar fi fost de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nepermis numărul paragrafelor existente în original, pentru a mări numărul de pagini, rupând unitatea ideilor autorului, a redus hărțile la dimensiuni care le fac ininteligibile, deci total inutile (vezi p. 87: il. 5: „Harta Galliei”; p. 196, il. 7: „Harta Orientului Apropiat”); mai mult, n-a verificat acuratețea lingvistică a textului și n-a consultat un specialist în chestiunile de natură istorică, așa cum o dovedesc numeroasele erori gramaticale și de conținut istoric. Sperăm să convingem cititorul acestor rânduri de justețea observațiilor
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
5), în loc de „elenismul cultural”, cultura elenistică și dimensiunea culturală a elenismului fiind două lucruri diferite, greu de distins de cele două Ionițe; p. 30: „in the cities of the Greek East” - p. 78: „în cetățile estului grec”, în loc de „în orașele Orientului grec”; p. 33: „the right bank of the Rhine” - p. 83: „terasamentul drept al Rhinului”; p. 37, 42, 57: „the left bank of the Rhine” - p. 91, 100, 125: „țărmul stâng al Rhinului”; p. 43: „forts” - p. 101: „forturi” pentru
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
sic!) /corect, „praefectus praetorio al Galiilor” - n.n./”; p. 57: „the praetorian prefect of the Gauls” - p. 125: „prefectul pretorian al galilor (sic!)”; p. 45: „praetorian prefect of the East” - p. 105: „prefectul pretorian al Estului” (corect ar fi fost „al Orientului”, cum se întâlnește la p. 143 („prefectul pretorian al orientului (sic!)”), care redă „praetorian prefect of the Orient” de la p. 67 din original); p. 56: „the praetorian prefect of Italy”, „the praetorian prefect of Illyricum” - p. 122: „prefectul pretorian al
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
praetorian prefect of the Gauls” - p. 125: „prefectul pretorian al galilor (sic!)”; p. 45: „praetorian prefect of the East” - p. 105: „prefectul pretorian al Estului” (corect ar fi fost „al Orientului”, cum se întâlnește la p. 143 („prefectul pretorian al orientului (sic!)”), care redă „praetorian prefect of the Orient” de la p. 67 din original); p. 56: „the praetorian prefect of Italy”, „the praetorian prefect of Illyricum” - p. 122: „prefectul pretorian al Italiei”, „prefectul pretorian în Illyricum (sic!) /corect, „al Illyricumului - n.n.
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
pretorian al galilor (sic!)”; p. 45: „praetorian prefect of the East” - p. 105: „prefectul pretorian al Estului” (corect ar fi fost „al Orientului”, cum se întâlnește la p. 143 („prefectul pretorian al orientului (sic!)”), care redă „praetorian prefect of the Orient” de la p. 67 din original); p. 56: „the praetorian prefect of Italy”, „the praetorian prefect of Illyricum” - p. 122: „prefectul pretorian al Italiei”, „prefectul pretorian în Illyricum (sic!) /corect, „al Illyricumului - n.n./”; p. 68: „praetorian prefect of Illyricum and Italy
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
DANIELA VOICULESCU, ZEIȚA DE TURCOAZ Poeta Daniela Voiculescu a lansat de curând, la Curtea de Argeș,o nouă carte de versuri. Titlul acestui volum, ZEIȚA DE TURCOAZ, pare, la o primă vedere, desprins din cărțile cu basme ale Orientului Indepărtat.Am spus:pare, fiindcă el ascunde traducerea din tibetana În română a numelui unui pisc de pește 8.000 de metri, CHO OYU, din Himalaia. În fapt, cartea aceasta este o broderie de cugetări lirice și de peisaje lăuntrice
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
a suferit transformări la nivelul structurii sale modale încă din secolele precedente. Astfel, micro-intervalele au pătruns în muzica andaluză tunisiană de foarte multă vreme, primele transcripții realizate la începutul sec. XX atestând existența incontestabilă a acestor elemente provenite din muzica Orientului Apropiat. Totuși, la acea dată, în Tunisia existau încă suite nouba bazate pe scări modale diatonice. Ca și în cazul Algeriei, în decursul sec. XX, muzica importată din Orient prin intermediul canalelor mediatice a influențat repertoriul arabo-andaluz tunisian într-o măsură
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
1863) în lucrarea sa Nuntă evreiască în Maroc - 1839. Instrumentul cel mai utilizat în muzica de factură orientală este fără îndoială luth-ul - în limba arabă al-aoud însemnând lemn. Supranumit regele sau sultanul instrumentelor, luth-ul este cunoscut în zona Orientului Mijlociu din cele mai vechi timpuri, cu mult înainte de apariția islamului. Având forme dintre cele mai diverse, cu un număr variabil de coarde, luth-ul oriental a fost dintodeauna instrumentul acompaniator al muzicii savante. Adaptat stilului de muzică arabo andaluză
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
o celebră miniatură din colecția Cantigas de Santa Maria, în care sunt înfățișați doi instrumentiști cântând împreună, unul fiind arab, iar celălalt creștin. Instrumentul de percuție cel mai utilizat în muzica araboandaluză este denumit în Africa de Nord tar, iar în țările Orientului Mijlociu riqq. Este vorba despre un gen de tamburină prevăzută cu o membrană din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble, prevăzute fiecare cu câte o pereche de
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
mult mai îngrădită, insistându-se mai mult pe rolul funcțional al introducerii, decât pe demonstrarea posibilitățile tehnice și artistice ale solistului. O variantă extinsă a improvizației istihbar este denumită taqsim. Acest tip de improvizație este specific și originar din zona Orientului Apropiat și are caracteristicile unui solo instrumental cu un caracter virtuoz pronunțat. În muzica arabo andaluză, taqsim-ul a pătruns ca o extensie a improvizației istihbar, conferind instrumentiștilor posibilități de exprimare mult mai ample și mai evoluate. În cadrul taqsim-ului se pot
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Hadrian, Suetonius, Epictet, Lucian de Samosata, Marcus Aurelius, Frontonius etc. (cf. P. Carrara, I pagani di fronte al cristianesimo. Testimonianze dei secoli I e II, Florența 1984) Îi deosebesc bine pe creștini de iudei, atât la Roma, cât și În orient. Pe bună dreptate remarcă Goodman că, „atunci când au fost prigoniți creștinii... de către funcționarii Statului, au fost prigoniți nu pentru faptul de a fi fost iudei, ci pentru că erau «atei», adică pentru că nu se Închinau altor zei. Dat fiind faptul că
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
provinciile orientale ale Imperiului roman aveau legături strânse cu biserica romană dă mărturie despre cât de mare Îi era autoritatea; faptul de a o informa de tot ceea ce se Întâmpla aiurea era un act de Încredere. Se solicita atât În orient, cât și În occident ca ea să intervină cu autoritate În diferite direcții și asupra unor probleme doctrinare. Afluența de creștini de pretutindeni făcea ca Roma să devină un centru bine informat asupra a ceea ce se Întâmpla și Într-un
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
elitelor din Orient înainte de venirea profetului Mahomed. Puținele surse - în marea lor majoritate surse de mâna a doua - ne relevă însă o imagine destul de vagă a ceea ce însemna muzica în Al- Andalus. Începând cu sec. VIII, arta muzicală originară din Orientul Mijlociu și Apropiat se deplasează odată cu populația în Peninsula Iberică, aflată deja sub dominația arabo-musulmană. Având în vedere că marea masă a populației locale de origine hispano-romană sau vizigotă nu a părăsit teritoriul ocupat, muzica acestor comunități a intrat în
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
factură turcă - în special cea militară - își va lăsa amprenta asupra peisajului muzical nord-african, influențele turcești făcându-se simțite chiar și în muzica practicată în sec. XX. În special în sec. XX, se remarcă o tendință de apropiere către muzica Orientului Mijlociu, prin introducerea micro-intervalelor, a unor noi moduri și scări melodice. Este o reîntoarcere la origini, la sursele primare ale acestei muzici, dar și o tendință dictată de rațiuni socio- politice. În special în a doua jumătate a sec. XX
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
a fost compusă în jurul anului 900. Această lucrare reprezintă de fapt o compilație de poeme ce tratează diferite teme literare, dar și aspecte ale vieții și activității muzicale în lumea arabă. Autorul a dorit o reafirmare a legăturilor organice cu Orientul originar, ce nu trebuiau rupte sau șterse, păstrându-se astfel identitatea culturală și socială a populației arabe de pe teritoriul iberic. Conform spuselor poetului Al- Safadi, Ibn Abd Rabbih de Cordoba este creatorul unui nou tip de poem, denumit muwashshah. Spre deosebire de
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
araba clasică, în vreme ce poemul zajal era cântat în araba vulgară, de zi cu zi. În rest, formele celor două tipuri de poeme au caracteristici foarte asemănătoare și au avut o existență paralelă, regăsindu-se și astăzi în diferite zone din Orientul Apropiat și Africa de Nord. Ibn Bajja de Saragoza (1095-1139), supranumit Avempace, va fi considerat muzicianul de referință al teritoriului Al-Andalus. Apartenența sa la valorile și preceptele noii societăți și civilizații, precum și inovațiile fundamentale pe care le va aduce în ceea ce privește
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
că va pierde. În Marea Migrație a Anului 2015 Uniunea Europeană ar trebui să vadă și o oportunitate pentru fortificarea identității creștine a continentului, singura garanție de supraviețuire a culturii și civilizației europene în conflictul cu islamul. Oportunitatea o constituie creștinii Orientului Mijlociu care cu adevarat șunt refugiați în sensul dreptului internațional și au dreptul, în conformitate cu dreptul umanitar internațional, la un sanctuar. Observația noastră se potrivește în mod special sirienilor creștini care șunt refugiați în adevăratul sens al cuvîntului. Ei șunt ținta
DECLINUL CRESTINISMULUI IN EUROPA [Corola-blog/BlogPost/93963_a_95255]
-
toate, după cum are nevoie fiecare dintre voi”. Binecunoscutul istoric din Bremen-Germania, Viorel Român, clarifica lucrurile în simplitatea lor profundă: „România Tainica a lui Artur Silveștri refuză în mod categoric formele fără fond, care domină și astăzi piața ideologică de la Porțile Orientului. Convins că nu trebuie să ne ploconim pentru a avea dreptate, el caută rădăcinile culturii și civilizației românilor și lupta pentru depășirea superficialității și a occidentalizării fără noima a țarii”. „Mulți oameni de cultură, artiști și creatori (remarcă renumitul medic
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
repaos ori în transformare, care nu se poate distinge decît regrupînd ca în- tr-un puzzle referirile din toate lucrările tipărite, eventual și din cele inedite. Orașul văzut de sus București "capitala regatului român... a Belgiei orientale... un mic Paris al Orientului". "București... loc de petrecere... (unde banul e scump"... deoarece, ca orice Capitală "trebuie să dea tonul progresului...)", totuși "un oraș fără monumente și fără istorie (pînă la monumentala istorie a lui Gion)". De la bariera Târgoviștei pînă la bariera Moșilor "fizionomia
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
istorie (pînă la monumentala istorie a lui Gion)". De la bariera Târgoviștei pînă la bariera Moșilor "fizionomia imaginii Bucureștilor și a satelor e foarte originală... la Pantilimon... înainte de Stefănești... peste linia ferată a forturilor"... deși în "haosul Bucureștilor... simpaticul parizian al Orientului" este obligat să suporte "căldura mare... pulberea fină ce plouă în atmosferă... mai mult zgomot" decît aiurea. Partea centrală se întinde "din toate patru colțurile Bucureștilor: mai de la Delea Veche și Popa Nan pînă la Grădina cu cai și Sfântul
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]