330 matches
-
1873 și 1876. La întoarcerea în Franța, s-a specializat în pictarea portretelor unor figuri notabile din perioada celei de-a Treia Republică. În 1883, el și-a luat-o excursie prelungită în Algeria, unde a creat lucrări în stilul orientalist. Unele dintre aceste lucrări i-au adus o Medalie de Aur la Exposition Universelle (1889). Mai târziu, el a fost numit Profesor de Design la Maison d'éducation de la Légion d'honneur, apoi a devenit lector al École des Beaux-arts
Gabriel Ferrier () [Corola-website/Science/337361_a_338690]
-
Cele patru surse sunt cunoscute ca „Yahwistul (de la Yahweh), „Elohistul” (de la Elohim), „Deuteronomistul” (de la Deuteronom) și „Scrierile preoților”. Continuând cercetările asupra structurii Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze alternative, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Budin (Buda) conținea în afară de cărți religioase musulmane și lucrări de oratorie, poezie, astronomie, muzică, arhitectură sau medicină. Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu forța în regiunile cucerite de otomani, dar amintește că un autor din secolul al XVII-lea apreciază că turcii foloseau alte metode prin care „...Îl alungau pe Cristos din
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Sir (n. 19 martie 1821 -- d. 20 octombrie 1890) a fost un diplomat explorator, lingvist, orientalist, scriitor, traducător și soldat englez. În 1853, Burton a călătorit la Cairo, Suez și orașele sfinte Medina și Mecca. Burton a făcut în 1854 o călătorie în Harer, orașul interzis din estul Africii. El vorbea excelent limba arabă și astfel
Richard Francis Burton () [Corola-website/Science/314104_a_315433]
-
alătura unei case de comerț din Calcutta, apoi a călătorit în 1850 la Londra, revenind la Bombay în 1854. După ce s-a asociat în afaceri cu Dadabhai Naoroji, a plecat din nou în Europa, în 1855, si a studiat cu orientaliștii europeni de acolo: Julius Mohl și Julius Oppert din Paris și Friedrich von der Spiegel de la Universitatea din Erlangen. Naoroji, Cama și vărul sau Mancherji Hormasji Cama au înființat prima societate de comerț indiană din Europa, cu sedii la Londra
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
a avut un sediu propriu pe strada Apollo nr. 136, Fort, Bombay. El editează cărți și un ziar. Bibliotecă institutului a fost formată inițial din cărțile aflate în colecția personală a lui Cama, devenind ulterior o bibliotecă de cercetare pentru orientaliști. Cama a fost căsătorit de două ori. Fiul său, Rustamji, a fost căsătorit cu Bhikaiji Cama.
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
de la țară". După terminarea liceului, Lea Goldberg a studiat filosofia și limbile semitice la Universitățile din Kaunas,Berlin și Bonn. Teza de doctorat despre dialectul in care este scrisă Tora samaritenilor a scris-o la Universitatea din Bonn, sub îndrumarea orientalistului protestant german Paul Ernst Kahle. Izbutind să termine cursurile în august 1933, la șapte luni după venirea la putere a lui Hitler, Lea Goldberg s-a întors în Lituania, unde a terminat doctoratul. Apoi a predat literatura la liceul ebraic
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
() a fost un orientalist de origine franceză, filosof, traducător, un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer. Rolul lui Corbin este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de prietenul său Georges Vajda. A fost bibliotecar la Biblioteca Națională a Franței până în 1939, unde a fost chemat în calitate de orientalist. În 1939 a fost trimis de Julien Cain- pe atunci administrator al Bibliotecii Naționale, la Istanbul în calitate de atașat al Institutul Francez, unde a fost însoțit de soția sa Stella Corbin. Printre mentorii săi se află Etienne Gilson și Louis Massignon
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
(n. , Lysá nad Labem, d. 12 decembrie 1952, Praga) a fost un lingvist și orientalist de origine cehă, care a pus bazele hititologiei, fiind primul care a reușit să descifreze limba hitită. s-a născut într-o familie de preoți evangheliști. Și-a început liceul în Praga, dar din cauza morții neașteptate a tatălui său, l-
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
unei noi discipline științifice, hititologia, care se ocupă cu istoria și cultura materială și spirituală a Imperiului Antic Hitit. Hrozný nu a fost doar un om de știință strălucit, ci și un manager priceput. El a contribuit la înființarea Institutului Orientalist din Praga, a participant la crearea ziarului intitulat „Archiv orientální” și a organizat prima expediție cehă - sau mai bine zis cehoslovacă - în Orientul Apropiat. În perioada șederii sale în Viena, Hrozný - care la acel moment se considera mai degrabă filolog
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
peste o mie de tăblițe. Premiul Bedřich Hrozný este un premiu de onoare prestigios oferit de către Universitatea Carolină din Praga. A fost instituit în 2013 în cadrul comemorării lui Bedřich Hrozný ca președinte al universității, dar și ca om de știință, orientalist și lingvist, cunoscut la nivel mondial ca cel care a descifrat limbajul hitit. Premiul poate fi acordat de două ori pe an, sau deloc, de către președinte sau vice-președinte universității, în cadrul unei întâlniri ceremoniale a Comitetului Științific al Universității. Acest premiu
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
București, 1940), alături de nuvela fantastică omonimă. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene. Subiectul acestei nuvele îl constituie depășirea limitelor timpului și spațiului, ieșiri tulburătoare „pline de parfumul greu și amețitor al junglei indiene”. Un grup de trei orientaliști sceptici experimentează fără voia lor o călătorie în timp cu prilejul unui drum prin pădure de la Serampore la Calcutta (în provincia Bengal a Indiei Britanice), experiment care este refăcut de învățatul hindus Swami Shivananda pentru a-i demonstra naratorului că
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Serampore la Calcutta (în provincia Bengal a Indiei Britanice), experiment care este refăcut de învățatul hindus Swami Shivananda pentru a-i demonstra naratorului că spațiul și timpul au un caracter iluzoriu. Aflat la studii la Calcutta (India britanică), un tânăr orientalist român își petrecea nopțile călduroase de toamnă plimbându-se pe străzile metropolei, împreună cu doi tovarăși mai în vârstă: fostul diplomat rus Bogdanof și bibliotecarul olandez Van Manen, cu care împărtășea aceleași preocupări. Cei trei prieteni se deplasează într-o seară
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
într-o pădure din apropiere de Serampore (un oraș situat la aproximativ 15 mile nord de Calcutta). Ei revin acolo de mai multe ori, fiind fermecați de frumusețea locurilor. Într-una din seri, pe când se îndreptau spre Serampore, cei trei orientaliști îl observă pe profesorul Suren Bose mergând concentrat de-a lungul șoselei și intrând în pădure cu câteva sute de metri înainte de drumul ce ducea la bungalou. Prezența acestuia îi tulbură pe drumeți pentru că se zvonea în universitate că profesorul
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
dându-și seama că sunt în apropierea bungaloului. Nimeni nu crede însă întâmplarea lor, șoferul indian susține că nu s-a deplasat cu mașina în timpul nopții, iar profesorul Suren Bose afirmă că nu a mai fost la Serampore din copilărie. Orientaliștii îi povestesc întâmplarea lui Budge, care afirmă că nu există în zonă o pădure sălbatică și o clădire ascunsă în junglă. Urmele lor din pădure se pierd într-un câmp deschis, pe care nimeni nu-și amintește să-l fi
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Nīlămvara Dăsa fusese nobil bengalez foarte bogat, a cărui tânără soție pe nume Lila fusese răpită și ucisă de un șef de bandă musulman cu 150 de ani în urmă, iar locuința de vară a familiei fusese nimicită prin 1810. Orientaliștii decid să nu povestească nimănui întâmplarea pe care o trăiseră și despre care credeau că se datora interferenței accidentale în practicile tantrice ale lui Suren Bose. După acea întâmplare, cele patru personaje au devenit mai puțin sociabile și nu s-
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
nu mai încercam să devin un altul, imitând un model indian, ci mă lăsasem atras de misterul atâtor aspecte obscure sau neglijate ale culturii indiene”. El studiază în profunzime domenii diverse: tantrism, alchimie indiană, folclor, arheologie, religii primitive etc. Tânărul orientalist român afirmă în memoriile sale că i-a cunoscut în primăvara și vara anului 1931 pe cercetătorii Johan van Manen (1877-1943) și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
anului 1931 pe cercetătorii Johan van Manen (1877-1943) și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat de Van Manen care i-a împrumutat manuale și un dicționar. Cei doi orientaliști aveau puncte de vedere opuse cu privire la India. Van Manen se stabilise în India în 1909, lucrând în cadrul Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde a îndeplinit funcțiile de bibliotecar șef al Bibliotecii Imperiale și secretar general al Societății Asiatice din Bengal. Orientalistul neerlandez iubea India și era pasionat de cultura tibetană. El îl invita uneori la el acasă pe tânărul Eliade și-i împrumuta publicații rare din biblioteca tibetană. Orientalistul rus Bogdanov trăise patru ani în Afganistan și se stabilise după război
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
șef al Bibliotecii Imperiale și secretar general al Societății Asiatice din Bengal. Orientalistul neerlandez iubea India și era pasionat de cultura tibetană. El îl invita uneori la el acasă pe tânărul Eliade și-i împrumuta publicații rare din biblioteca tibetană. Orientalistul rus Bogdanov trăise patru ani în Afganistan și se stabilise după război în India, unde lucra la Consulatul Francez din Calcutta și făcea traduceri pentru „Cama Oriental Institute”. Detesta cultura și arta indiană, pe care o considera „idolatrie”, și nu
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Calcutta și își dorea să plece din India. Eliade i-a scris profesorului Nicolae Iorga, recomandându-l pe Bogdanov pentru un post de profesor de limbi orientale la Universitatea din București, dar nu a primit nici un răspuns de la acesta. Tânărul orientalist român nu a rupt legăturile cu India după revenirea în țară. El a menținut relații cu unii orientaliști europeni pe care îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Bogdanov pentru un post de profesor de limbi orientale la Universitatea din București, dar nu a primit nici un răspuns de la acesta. Tânărul orientalist român nu a rupt legăturile cu India după revenirea în țară. El a menținut relații cu unii orientaliști europeni pe care îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia teama că-i va uita pe oamenii pe care i-a cunoscut acolo, precum și călătoriile și trăirile sale
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
pe care îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia teama că-i va uita pe oamenii pe care i-a cunoscut acolo, precum și călătoriile și trăirile sale intime. Orientaliștii Johan van Manen și Leonidas Bogdanov au devenit personaje ale nuvelei fantastice „”. Leonidas Stanislas Bogdanov a lucrat mai târziu, sub numele Leonidas Stanislas Dugin, ca secretar la Ambasada Franceză din Kabul. Aspectele biografice introduse în nuvelă sunt doar inspirate din
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Manen și Leonidas Bogdanov au devenit personaje ale nuvelei fantastice „”. Leonidas Stanislas Bogdanov a lucrat mai târziu, sub numele Leonidas Stanislas Dugin, ca secretar la Ambasada Franceză din Kabul. Aspectele biografice introduse în nuvelă sunt doar inspirate din realitate. Astfel, orientalistul român s-a împrietenit cu van Manen și Bogdanov după ce a revenit de la ashram-ul din munții Himalaya, unde l-a cunoscut pe Swami Shivananda, în timp ce în nuvelă ordinea acestor întâlniri este inversată. Mircea Eliade a scris în iarna anilor 1939-1940
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]