329 matches
-
cu care vorbea despre toate epocile istorice, pentru promovarea imaginii Universității în plan universal. Este membru fondator (1958) al Societății de Filologie Clasică și al Societății de Bizantinologie din România, între anii 1972-1975 a fost ales secretar general al Asociației Orientaliștilor, este membru al Asociației Winckelmann și unul din puținii membri neteologi ai Societății pentru Studii Patristice (Oxford). A fost ales secretar general al Comitetului de Luptă pentru Pace al Universității „C.I. Parhon” din București. Din 1994 face parte din Consiliul
DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373138_a_374467]
-
cugetările lui Colin Mackenzie (1753-1821), publicate între 1790 și 1819 au fost cunoscute de Hegel. El a fost colonel de regiment la Madras și ca arheolog și colecționar a promovat studiile geografice, topografice și religioase, în majoritatea regiunilor indiene. De la orientalistul francez Jean Antoine Dubois (1765-1848), care a stat în India mai bine de 36 de ani începînd cu 1791, Hegel a cunoscut opera în două volume, publicată la Paris în 1823, Mours institutions et cérémonies des peuples de l'Inde
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
momentul genezei. Nopți la Serampore. Acțiunea se petrece în India, mai exact la Calcutta și Serampore. Autorul, personaj în această povestire, descrie minunatele nopți petrecute cu Bogdanov și Va Manen în împrejurimile Calcuttei, la Serampore și Titagarh. Bogdanov era un orientalist celebru, colaborator al celor mai renumite publicații. Van Manen iubea lumea indiană, studiase limba tibetană și era bibliotecarul și secretarul Societății asiatice din Bengal. El avea o predilecție pentru lucrurile oculte. Adeseori ei petrec nopțile la Serampore, unde un prieten
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
această practică. Însuși naratorul participă la desfășurarea acțiunii ca martor, profan în ordine mistică, inițiat în linie scientistă, ca indianist. Întors de curând din India, autorul este rugat de doamna Zerlendi să elucideze misterul dispariției soțului său, medic și învățat orientalist (totul se petrece în București, pe o misterioasă strada S., aflată lânga Calea Victoriei). Între hârtiile doctorului Zerlendi, autorul descoperă un jurnal, care descrie etapele apropierii de Shambala, tărâmul fericit al spiritualitații curate. Pe acest tărâm descindeau numai inițiații. De aceea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
on & on"). *1799 La 9-10 noiembrie are loc lovitură de stat a lui Napoleon; devine Prim Consul. ¶ Sînt scoase în afara legii Societățile Corespondențe (Corresponding Societies) și alte grupări radicale. ¶ Între 1799-1804 este publicată opera lui Șir William Jones (Works), marele orientalist. ¶ Novalis publică Hymnen an die Nacht. ¶ F. Schlegel publică Lucinde. ¶ Apare Travels în the Interior Districts of Africa ... în the Years 1795, 1796 and 1797 de Mungo Park. ¶ Apare primul dintre cele 5 volume ale lucrării monumentale Mecanică cerească (Mécanique
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
București s-a transformat în Ambasada Statului Palestina, în ianuarie 1989. Primul ambasador palestinian rezident la București, Fuad Al-Bittar, a prezentat scrisorile de acreditare în februarie 1990. Ulterior, România a numit ca prim reprezentant pe lângă Autoritatea Națională Palestiniană pe diplomatul orientalist, de carieră, Vasile Prună, Ministru-consilier, care, în noiembrie 1994, a fost primit de Yasser Arafat, în vizită de prezentare. Consider că este necesară continuarea eforturilor tuturor părților pentru promovarea convorbirilor de pace, în condițiile constituirii Autorității Naționale Palestiniene cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
interpretativ care, depășind aria lingvisticii, „se înscrie în linia deschizătoare de largi perspective cultural-comparatiste de studiere a problemelor de profunzime ale gândirii lingvistice și relației dintre gândire, semn și limbaj, linie ilustrată la noi, între alții, cu strălucire de un orientalist și filosof de talia neuitatului Sergiu Al-George” (Cezar Baltag). Pentru valoarea ei incontestabilă, cartea a fost tradusă în italiană și în franceză. Introducere în Islam (1993) este o lucrare concepută în scopul de a pune la îndemâna musulmanilor și a nemusulmanilor
ANGHELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
cunoscut dintr-un singur document, datat 26 noiembrie 1332, al cancelariei regelui Carol Robert al Ungariei: "Basarab, fiul lui Thocomerius" (DRH D, I, p. 49). Istoricii noștri, spune el, au tradus "Thocomerius" prin numele slavo-român "Tihomir", dar Aurel Decei, cercetător orientalist, arată că Thocomer este sinonim cu "Thoctomer", care este nume cuman ! Acest nume cuman Thoctomer provine de la Toq-tâmir sau Toq-timur ("fier călit"). Forma Thocomerius sugerează forma (varianta) Thoctomieru, un nume frecvent în Cumania Albă, iar tatăl lui Basarab s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în „Magazin für die neue Historie und Geographie”, în 1769. O ediție separată s-a făcut, după doi ani, la Leipzig. Traducerea în limba română s-a tipărit la Mânăstirea Neamț, în 1825, sub titlul Scrisoarea Moldovei. Autoritatea europeană de orientalist, care avea să dureze mai bine de un secol, și-o câștigă C. post-mortem, prin tratatul în limba latină Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae [Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane], încheiat în 1716. Concepția care structurează materialul informativ cules
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
colectarea lor din Coran. Numele sunt grupate pe câmpuri semantice (Dumnezeu Unic, Creator, Puternic, Milostiv, Atotștiutor etc.), sunt analizate apoi pe rând în cadrul acestor câmpuri, pornindu-se de la traducerile existente, continuându-se cu comentariile diverșilor autori musulmani, adesea și ale orientaliștilor care s-au ocupat de subiect (cel mai des apare citat D. Gimaret, cu cartea să Leș noms divins en Islam), apoi cu discutarea semnificațiilor posibile - începând cu sursa semantica și cu statutul gramatical al cuvântului - și păstrarea acestora în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cuprinde sunt citate în ordinea apariției lor în Coran, inclusiv în interiorul fiecărei sure. Vom prezenta, în cele ce urmează, lucrările mai importante consacrate în întregime sau parțial comentarii numelor divine, lucrări aparținând 2.1. unor autori musulmani 2.2. unor orientaliști. 2.1. Lucrări ale unor autori musulmanitc "2.1. Lucrări ale unor autori musulmani" În Islam, o întreagă literatura se ocupă cu comentarea „numelor divine”. Cartea orientalistului francez Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam - exégèse lexicographique et théologique, apărută
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
comentarii numelor divine, lucrări aparținând 2.1. unor autori musulmani 2.2. unor orientaliști. 2.1. Lucrări ale unor autori musulmanitc "2.1. Lucrări ale unor autori musulmani" În Islam, o întreagă literatura se ocupă cu comentarea „numelor divine”. Cartea orientalistului francez Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam - exégèse lexicographique et théologique, apărută la editură Cerf, în colecția „Patrimoines” (1988), în primul său capitol, intitulat „Le commentaire des noms divins en Islam: un «genre littéraire» a succès”, cataloghează în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ale lui ‘Abd al-labb"r (Tanzh al-Qur’"n și Mutaš"bih al-Qur’"n). • dicționarele lexicografilor arabi și, mai ales, marele Liœ"n al-‘Arab al lui Ibn Manzór. 2.2. Lucrări ale unor orientaliștitc "2.2. Lucrări ale unor orientaliști" • D.B. Macdonald, art. „All"h” în Encyclopédie de l’Islam, 1-re éd., Leyde-Paris, 1908, vol. 1, pp. 304-314. Începe prin a afirma că All"h este, la musulmani, numele propriu al lui Dumnezeu și corespunde lui YHWH al evreilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care îl cunoaște ar cunoaște prin el tot ce se află în cer și pe pământ. • Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam - exégèse lexicographique et théologique, col. Patrimoines, Cerf, 1988, 450 p. este, până în prezent, singura lucrare a unui orientalist dedicată exclusiv numelor divine. Se compune dintr-o scurtă introducere și două părți. În introducere, după câteva considerații asupra importanței numelor divine în Islam și asupra foarte puținelor studii ale orientaliștilor care au atins acest subiect, delimitează sfera de interes
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
450 p. este, până în prezent, singura lucrare a unui orientalist dedicată exclusiv numelor divine. Se compune dintr-o scurtă introducere și două părți. În introducere, după câteva considerații asupra importanței numelor divine în Islam și asupra foarte puținelor studii ale orientaliștilor care au atins acest subiect, delimitează sfera de interes a propriului studiu, ce exclude aspectul „spiritual”, mistic al comentariului numelor divine, limitându-se la cel lexicografic, în sens larg, preocupat de „stabilirea semnificației sau a semnificațiilor posibile ale unui calificativ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din aceeași rădăcina, precum și cele cu sens polarizat sunt discutate împreună (un exemplu complex: b"di‘, mubdi‘, mu‘d - Dumnezeu este cel care creeaza și, în Ziua de Apoi, readuce la viață). Exegeza lui Gimaret vădește vastă erudiție a acestui orientalist: el menționează de fiecare dată diversele interpretări ale autorilor arabi și, eventual, argumentele în favoarea unei interpretări sau alteia, și totodată le evaluează. În finalul cărții, în afară de o bogată bibliografie, autorul oferă și indici de nume divine, de citate din Coran
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
q al-Isfar"’ n, preluat de Bayhaq și Ibn ‘Arab), cu distincția lor între numele și atributele esenței divine și cele ale actului, sau de clasificările influențate de teologia lui Ibn Sin" (Ghaz"l, R"z), analizate pe larg în cartea orientalistului francez Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam? Exégèse lexicographique et théologique (pp. 97-115), si se aseamănă mai mult cu cea pe care a stabilit-o acesta din urmă, care afirma că a luat ca model indicele de la sfârțitul traducerii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asociere cu ‘azz (46 de ocurente), sau cu ‘alm (35 de ocurente), dar și cu ƒabr (4 ocurente), cu al-‘Al (o dată: 42, 51), cu w"si‘ (o dată: 4, 130), cu ≤amd (o dată: 41, 42). Pentru orientaliști, marcați și de Biblie, calitatea de „înțelept” presupune nu numai știință, ci și pricepere în a acționa bine. Exegeza islamică tradițională fie îl consideră un echivalent al lui ‘alm, eventual având ca obiect cea mai nobilă cunoaștere: cunoașterea de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le iartă păcatele). 2.2. Observații gramaticaletc " 2.2. Observații gramaticale" Se observă că, între toate aceste nume, multe sunt participii active (’asm"’ al-f"‘îl) ale formei de bază a verbului (17) și ale altor forme derivate, convențional numite de orientaliști formă a IV-a (8), forma a II-a (1), a V-a (1), a VI-a (1) și a VIII-a (1). Acestea, când sunt derivate de la verbe de tip fă‘ăla și fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
puțin important; important e că a dat o imagine indestructibilă a lumii pe care a înfățișat-o. Formula oricărei opere literare nu poate fi decât: „Dichtung und Wahrheit”. PRECIZĂRI DESPRE FANTASTIC Un prieten apropiat, care e medic și totodată savant orientalist, adică are o dublă formație a spiritului, deopotrivă una științifică pozitivă, și alta în care cauzalitatea se acordă cu miraculosul, mi-a atras atenția că în articolul meu despre fantezie și imaginație am lăsat o formulare nu de-ajuns de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și prin fratele său, Ion Al-George, o modestă familie de agricultori țigani (tatăl - Leon Al-George, mama - Maria) va ieși din anonimat, după cum, la rându-i, poetului A. îi va fi dat să-și lege numele de cel al fiului său, orientalistul Sergiu Al-George. După studiile liceale la Năsăud și Blaj, A. se stabilește, în 1912, la București, unde urmează cursurile Conservatorului de Muzică și Declamație, luându-și totodată licența în drept. Participă la luptele de la Mărășești, unde este rănit. Între 1914
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
totuși actor, ci bibliotecar la Fundația Universității, unde va funcționa din 1913 până la pensionare. Ultimii ani de viață adaugă, la durerea pierderii în război a unicului său fiu, indigența și boala. Este frate cu poetul Vasile Al-George și unchi al orientalistului Sergiu Al-George. În 1909, A. publică în „Convorbiri literare” traducerea unei poezii de Carmen Sylva, în 1910 - versuri și proză în ziarul „Epoca” și mai multe articole în „Ordinea”. Până la primul război mondial, va colabora asiduu la „Arta” (unde semna
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt ș.a.). Deopotrivă romanist, slavist, orientalist, indoeuropenist, cunoscut și în medii științifice din Europa, H. deține atuuri indispensabile unor construcții teoretice de amploare. El realizează în Principie de lingvistică (1881) cea dintâi sinteză românească a disciplinei. Aceasta era și corolarul unei lucrări importante, Cuvente den bătrâni
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
complexul eventual față de erudiția spre care Îndreaptă Honigberger. Erudiției istorice, geografice, arheologice, botanice, medicale, orientaliste, religioase și literare Îi reproșez eu Însumi a fi Întârziat apariția traducerii și declanșarea altor proiecte. Dar În opera lui Borges sunt amintiți mai mulți orientaliști, mai multe periodice decât recunoaștem, Într-un prim moment, În aliajul minuțiozității cu nostalgia. Sau, În fine, admit că atâtea amănunte pot părea o „junglă” - dar atunci În accepția originară a termenului sanscrit j³ògala (despre care Francis Zimmermann a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
calamități. Cum În ele am redescoperit ecoul lui Honigberger În felul În care, mi-am Închipuit, Îl descoperise și Oltelniceanu, mă Întreb dacă am strâns Într-adevăr mâinile tuturor celor care le-au citit după ce apăruse Secretul doctorului Honigberger. Indianiștii, orientaliștii, istoricii europeni cu care am discutat despre Honigberger sunt Însă deja prea numeroși pentru a le putea evoca aici fie și doar numele. Tuturor colaboratorilor europeni, asiatici și americani ai primelor volume din Stvdia Asiatica li se datorează, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]