107 matches
-
Cronica”, nr. 51/1971), reținem și un interviu cu profesorul Vău, Cicerone Poghirc, în care se aduc informații despre activitatea Asociației de Studii Orientale din București care, până la acea dată, organizase deja trei simpozioane, fiecare dintre ele sporind apreciabil “consistența” orientalisticii românești. Din momentul în care refuză colaborarea cu securitatea, lui Culianu nu i se mai publică niciun text în presa literară românească, iar volumul de povestiri Arta fugii, predat, în 1971, editurii Eminescu, nu numai că nu a apărut, dar
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
V. A. Urechea (80 volume), G. Ibrăileanu, basarabeanul Paul de Gore (periodice, majoritatea în limba rusă, dar și opere de rezistență ale literaturii române), Petre Caraman (lucrări din domeniul etnografiei, folclorului, slavisticii, etc.), Th Simenschy(opere de referință din domeniul orientalisticii), Iorgu Iordan, Natalia Al. Epure (peste 4.000 de volume, cărți, periodice și manuscrise). Importanța Bibliotecii constă în raritatea exemplarelor oferite: „Dovadă stau unicatele de periodice din BCU Iași, precum și cele peste 130 de titluri aflate în fondul de carte
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
fost în stare să i-o provoc. Dar asemenea speculații țin de coșmar. Mai bine să-mi spun: „E un mister pe care n-am să-l aflu niciodată“. Persoanele de la British Museum au venit și au ridicat volumele de orientalistică. S-au uitat cu mare jind și la obiectele de artă. Unul dintre ei a vrut chiar să examineze sipetul cu demonul, dar am fugit spre el și l-am împeidicat cu un strigăt. Celelalte cărți ale lui James, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndârjește. b. Spiritele românești cu vocație enciclopedică și cazul Mircea Eliade este un foarte bun exemplu atunci când sunt puse în situația să lucreze în Occident, ele se supun integral și cu succes tuturor exigențelor specializării. De fapt, studiile sale de orientalistică erau specializate încă din țară. Ioan Petru Culianu este un al doilea exemplu. Ceea ce dovedește că astfel de vocații enciclopedice nu sunt nici ostile, nici impermeabile rigorilor stricte ale specializării, atunci când ele sunt obligate să se specializeze. Totul este când
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
momente cruciale. Primul, după Marea Unire, a făcut posibilă orientarea forțelor creatoare, după împlinirea idealului național, colectiv, în noi direcții, prin realizarea unor proiecte strict individuale, în primul rând, dar și prin noi deschideri externe, spre zone până atunci nefrecventate: orientalistică (India, cazul lui Mircea Eliade), zona anglo-saxonă, dar și filozofiile iraționaliste, mistice etc. opuse, în general, filozofiei tradiționale de catedră. Instaurarea regimului comunist, după 1947, și politica sa de izolare antieuropeană totală, în principiu ermetică, au produs alte două tipuri
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nicidecum o înaintemergătoare a ei. Odată cu o soluție de a trăi în Adevăr, Tolstoi caută febril și o soluție pentru propria viață. Întâlnirea cu rigorile academice ale universității din Kazan, unde fusese admis ca student mai întâi la Facultatea de Orientalistică și mai apoi la cea de Drept, se soldase cu un eșec. Scurtele șederi din tinerețe la Moscova și Sankt Petersburg, unde încercase să-și dea și examenele de candidat în științe juridice nu-i oferiseră nici o soluție. Armata, care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut treptat din orizontul nostru de interes sau așteptare. În paginile studiului care urmează am încercat să atenuăm o parte a acestui neajuns, insistând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar mintea persanilor noștri s-a dezrobit de mult de «Jachtul șsic!ț liturgic»3 și a îndrăznit lucruri mari pe care nu le-au îndrăznit nici apusenii”4. De la Paris, Odobescu adusese un număr considerabil de importante lucrări de orientalistică, între care și un exemplar al primei ediții din traducerea lui Anquetil Duperron a Avestei 5. Cu câteva excepții, la noi, caracterul sacru al acestei cărți traduse s-a evacuat în eterna nemișcare a uitării sau ignorării ei. Cine și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și corijată de savanții europeni: Anquetil Duperron a crezut că zand înseamnă limba propriu-zisă a redactării, iar nu acel tip de comentariu, companion „exegetic” al textului religios de bază, Avesta, și a numit cartea Zend-Avesta2. Dar Iordănescu urmase studii de orientalistică la Universitatea din Halle, fiind unul dintre elevii lui Constantin Georgian, singurul în epoca sa care s-ar fi putut pronunța cu discernământ asupra literaturii indo-iraniene, pentru a cărei cunoaștere studiase la Paris cu profesori ca Michel Bréal, James Darmesteter
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
e următoarea: avem dreptul să considerăm similitudinea între două grupuri de imagini o dovadă sigură de împrumut?”1. 3. Întâlniri care devin răspântiitc "3. Întâlniri care devin răspântii" Eliade și Wikander se întâlnesc în 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică organizat la Paris. Dacă în iarna anului 1944 Eliade s-ar fi putut afla la București, e destul de probabil ca această întâlnire să fi avut loc atunci, întrucât corespondența pe care o edităm în volumul de față este precedată de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dintre colaboratorii apropiați ai lui Himmler, căruia de altfel îi și dedică lucrarea sa Indogermanisches Bekenntnis (1942)1. O mostră a implicării sale multiple în diseminarea și cimentarea ideologiei național-socialiste în mediile studiilor universitare de istorie a religiilor (Religionswissenschaft) și orientalistică este proiectul-mamut, născut în primăvara anului 1937 din reveriile „silvice” ale lui Göring și transplantat în universități sub forma unui program de cercetare cu tema Wald und Baum in der arisch-germanischen Geistesund Kulturgeschichte. Wüst orchestra punerea în aplicare a acestei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îi cunoștea deja teza de doctorat despre yoga și „originile misticii” indiene, în care admirase mai ales ipotezele privind originile ariene și pre-ariene ale tehnicilor yoga, adică acele elemente care, convertite în ideologie, au generat motivația majoră a cursurilor de orientalistică, monopolizant clasate ca „indo-germanice”, din catedrele universitare germane. Totuși, cea din urmă variantă este destul de puțin probabilă, întrucât la acea dată deja legăturile lui Wikander cu Münchenul și Wüst deveniseră, încetul cu încetul, de domeniul trecutului. Refuzul lui Eliade este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau „Über den gegenwärtigen Stand der Indogermanensfrage”)3. În anul rezidenței la München, Wikander frecventează cursurile lui Wüst, căruia îi va mulțumi foarte călduros în prefața celei de-a doua monografii indo-iraniene, V³yu1. „Înainte de război, Wikander,ca întreaga școală de orientalistică de la Uppsala, se interesa de un zeu, V³yu, propriu-zis Vântul, căruia eu îi acordasem puțină atenție; iar el pusese în valoare aspectul combativ, dar brutal, al acestui zeu: de fapt, în Iran, ca și în India, eroii care se revendică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
otrava și debilitatea națiunilor Europei. Aceasta este renașterea rasială. 1938, anul Germaniei Mari, cheamă poporul german să-și înalțe privirea, astfel încât să ne conformăm acțiunilor Führerului și celei mai mărețe din misiunile pe care le-au avut germanii”3), când orientalistica înseamnă în primul rând „indogermanistică”, iar Asia istorică e mai degrabă rezervorul pasiv din care se alimentează reconstrucția trecutului noii Europe. Mai ales în acești ani germanici, deși orientalist, e mai greu să ni-l închipuim pe Wikander interesat de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
peste un an, asistând, nu știm cum, la sfârșitul războiului. Nici cu Wüst, nici cu Höfler nu va mai păstra vreo legătură, iar Münchenul nu-l va revedea, irecognoscibil după distrugerile războiului, decât în 1957, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică, alături de Eliade, reunind imaginea aceluiași oraș - „Münchenul pe care l-am cunoscut în tinerețea noastră”2 - sub reflexul îndoit al amintirilor fiecăruia. 6. Anti-Nobel pentru Strindbergtc "6. Anti‑Nobel pentru Strindberg" În toamna anului 1978, invitat de René Coeckelberghs și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Critique (1948), avril, no. 25, pp. 315-323. - (mai) apare Techniques du Yoga, Gallimard; ține câteva lecții la École Pratique des Hautes Études, rezumând capitole din viitoarea sa carte Le mythe de l’éternel retour. - (iulie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică organizat la Paris. - apare „Le «Dieu lieur» et le symbolisme des nœuds”, RHR CXXXIII (1947-1948), pp. 5-36. SW: - apare traducerea în franceză a articolului „La légende des P³ndava et la substructure mythique du Mah³bh³rata”, făcută de Georges Dumézil; vezi JMQ
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nœuds”, RHR CXXXIII (1947-1948), pp. 5-36. SW: - apare traducerea în franceză a articolului „La légende des P³ndava et la substructure mythique du Mah³bh³rata”, făcută de Georges Dumézil; vezi JMQ IV, Gallimard, 1948, pp. 37-53. - (iulie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică de la Paris. 1949 ME: - (15 ianuarie) conferință la Musée Guimet despre tantrism. - (ianuarie) apare Traité d’histoire des religions, Payot, cu o prefață de Georges Dumézil. - (mai) apare Le Mythe de l’éternel retour, Gallimard. - (primăvara) îl întâlnește pentru prima
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Patterns of Initiation și cursuri invitate la Divinity School, cu temele „Filosofia și tehnicile yoga” și „Șamanismul în Asia și America”. - (iulie-august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Expériences de la lumière mystique”. - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - (noiembrie) conferințe la Universitatea din Uppsala (invitat de Geo Widengren). - apar Das Heilige und das Profane, Rowohlt, și Mythes, rêves et mystères, Gallimard. SW: - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - (noiembrie) conferințe la Universitatea din Uppsala (invitat de Geo Widengren). - apar Das Heilige und das Profane, Rowohlt, și Mythes, rêves et mystères, Gallimard. SW: - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - apare articolul „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957), în onoarea celei de-a 60-a aniversări a lui Georges Dumézil. 1958 ME: - devine membru al „Committee on Social Thought”, ține cursuri la Divinity School. - (august) participă la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vă fac: îl cunoașteți pe „responsabilul” pentru Festschrift-ul Nyberg?4 Ați putea să-l convingeți să-mi trimită un exemplar, pentru o recenzie în RHR? Știți că mi-am propus ca „misiune” patriotică să adun tot felul de lucrări de orientalistică și istoria religiilor, pentru a putea într-o zi să le donez Universității din București 5...ȚȚ* Omagiile mele dnei Wikander. Soția mea vă transmite salutări. Vă îmbrățișez cu prietenieș,ț Mircea Eliade XXXVItc "XXXVI" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o public în Nșouvțelle Revșueț Franșaise (sau în altă parte). Amical, al dvs.ș,ț Mircea Eliade Notetc "Note" Itc "I" 1. Eliade și Wikander s-au întâlnit prima oară la Paris, în iulie 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică: „A fost și primul Congres Orientalist la care am luat parte (am prezentat o scurtă comunicare despre simbolismul celor șapte pași ai lui Buddha). Cu acest prilej am cunoscut mulți orientaliști străini; cu unii dintre ei (Duchesne-Guillemin, G. Widengren, Stig
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Anders Rönnow (1897-1943): profesor de indologie și indo-europenistică la Universitatea din Uppsala. I s-a publicat o singură carte, disertația de doctorat susținută la Uppsala, Trita Âptya, eine vedische Gottheit, UUÅ, 1927, dar numeroase articole de referință în periodice de orientalistică prestigioase: „Zur Erklärung des Pravargya, des Agnicayana und der Sautr³manș”, MO 23 (1929); „Die Verse der Sarpar³jñș, Rigveda 10, 189”, MO 25 (1931), „Viïvarupa”, BSOS 6 (1931); „Ved. kratu-. Eine wortgeschichtliche Untersuchung”, MO 26/27 (1932-33); „Kir³ta”, MO 30 (1936
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Stiftung, acolo unde, în 1938, Höfler îi propunea lui Wikander să-și republice teza Der arische Männerbund, într-o ediție corijată și adăugită. Un an mai târziu, Altheim publica Die Soldatenkaiser, Frankfurt am Main, 1939. Legătura dintre cercetările istorice, de orientalistică, medievistică și etnografie cu privire la societățile secrete războinice și ideologia militară nazistă ar merita un studiu aparte. Pentru exercițiile filologice ale lui Altheim, vezi Hunnische Runnen, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948, și Awestische Textegeschichte, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948. XXVtc "XXV
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
W. Kaiser, să-l invite și pe Eliade, care, foarte probabil, nu a ajuns niciodată la „Het Oude Loo”. XXXIVtc "XXXIV" 1. Henry Corbin (1903-1978). Debutând în studii de teologie, sub îndrumarea lui Étienne Gilson, Corbin se orientează curând către orientalistică, limbile arabă, pehlevi și persană. În anii ’35-’36, fiind atașat pe lângă Institutul Francez din Berlin, îl cunoaște pe Heidegger, și astfel, în 1938, în traducerea lui Corbin, apare Qu’est-ce que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dacă cumva mi-ai dat-o...)” - vezi scrisoare către I.P. Culianu, 9 decembrie 1978, cf. Europa, Asia, America..., pp. 212-213. „Misiunea” lui Eliade a fost parțial îndeplinită - prețioase volume din colecțiile celor mai prestigioase reviste de istorie a religiilor și orientalistică, History of Religions, Revue de l’histoire des religions, Numen, Temenos, East and West, au ajuns, ca „donație Mircea Eliade”, în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare din București. Parte din biblioteca sa pariziană a ajuns, după moartea lui Christinel, în gestiunea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]