177 matches
-
Scriptura că se află deasupra cerurilor ar fi Puteri sfinte și superioare, iar cele care sînt pe pămînt și sub pămînt ar fi Puteri potrivnice și diavolești”33. La acestea Ieronim mai adaugă, urmînd o informație orală, primită de la un origenist, că după ei sufletul există ca suflet numai după ce a fost Întrupat; mai Înainte, el este sau Înger, sau demon 34. A noua incriminare, aparținînd aceluiași Ieronim, se referă la credința că „Soarele, Luna și Întreg corul stelelor sînt sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ele vor fi eliberate de servitute și corupție pentru a se bucura de glorioasa libertate a Fiilor lui Dumnezeu”35. Într-o scrisoare din 401, păstrată de Ieronim, Teofil, patriarhul Alexandriei, la Început simpatizant, apoi cel mai Înverșunat prigonitor al origeniștilor din deșertul Egiptului, oferă cîteva informații de detaliu asupra trupurilor Învierii și completează lista erorilor origeniste cu Încă două puncte. Trupurile Învierii nu sînt incoruptibile, ele rămîn „corporale”; abia după secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fiilor lui Dumnezeu”35. Într-o scrisoare din 401, păstrată de Ieronim, Teofil, patriarhul Alexandriei, la Început simpatizant, apoi cel mai Înverșunat prigonitor al origeniștilor din deșertul Egiptului, oferă cîteva informații de detaliu asupra trupurilor Învierii și completează lista erorilor origeniste cu Încă două puncte. Trupurile Învierii nu sînt incoruptibile, ele rămîn „corporale”; abia după secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte”, care desăvîrșește distrugerea substanței corporale 36. Cele două noi capete de acuzare Împotriva origeniștilor se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lista erorilor origeniste cu Încă două puncte. Trupurile Învierii nu sînt incoruptibile, ele rămîn „corporale”; abia după secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte”, care desăvîrșește distrugerea substanței corporale 36. Cele două noi capete de acuzare Împotriva origeniștilor se referă la sfîrșitul domniei lui Cristos și la a doua sa răstignire: „Cristos va fi crucificat Într-o zi din cauza demonilor și a crimelor spirituale comise de Puterile superioare”37. Un al doisprezecelea cap de acuzare este menționat tot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a doua sa răstignire: „Cristos va fi crucificat Într-o zi din cauza demonilor și a crimelor spirituale comise de Puterile superioare”37. Un al doisprezecelea cap de acuzare este menționat tot de către Teofil, Într-o scrisoare din anul 402: potrivit origeniștilor, Dumnezeu nu este atotputernic și „nu a creat ființe raționale decît În măsura În care putea să o facă”38. Și, În fine, Într-o scrisoare datînd din 404, patriarhul adaugă mențiunea că origeniștii sînt encratiți: ei resping căsătoria și procreația 39. CÎte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de către Teofil, Într-o scrisoare din anul 402: potrivit origeniștilor, Dumnezeu nu este atotputernic și „nu a creat ființe raționale decît În măsura În care putea să o facă”38. Și, În fine, Într-o scrisoare datînd din 404, patriarhul adaugă mențiunea că origeniștii sînt encratiți: ei resping căsătoria și procreația 39. CÎte dintre aceste acuzații Își află confirmare În lucrările lui Evagrie din Pont, cel mai important dintre origeniștii secolului al IV-lea? Majoritatea lor, susține Antoine Guillaumont, cel mai distins cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
38. Și, În fine, Într-o scrisoare datînd din 404, patriarhul adaugă mențiunea că origeniștii sînt encratiți: ei resping căsătoria și procreația 39. CÎte dintre aceste acuzații Își află confirmare În lucrările lui Evagrie din Pont, cel mai important dintre origeniștii secolului al IV-lea? Majoritatea lor, susține Antoine Guillaumont, cel mai distins cunoscător al operei lui Evagrie, excepție făcînd subordinaționismul și antisomatismul, căci Evagrie consideră trupul drept cel mai important instrument al mîntuirii 40. Însă mai apare o problemă. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului (idee Împrumutată de la catharii radicali), interpretată popular drept reîncarnare. Alt mit monarhian ce Își poate găsi o explicație În ideea origenistă că toate astrele au o corporalitate de foc, decurgînd dintr-un păcat, este mitul Împreunării Soarelui cu Luna. Ideea că cele două astre au raporturi sexuale aparține unui folclor larg răspîndit, Însă ideea că ar fi demoni pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și origenism sînt atît de impresionate, Încît cel dintîi nu poate fi altceva decît o transformare a celui de al doilea, transformare ce nu putea avea loc În altă parte decît În cercurile religioase ascetice din spațiul bizantin, Întrucît controversa origenistă n-a avut În Occident ponderea pe care a asumat-o În Răsărit. Avem de-a face cu un fenomen de redeșteptare* - redeșteptare a unei doctrine extrem de sofisticate, reinterpretată astfel Încît să poată fi larg acceptată și combinată cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
revitalizate În catharismul radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5. Catharismul provensal din secolul al XIV-lea Jacques Fournier (aprox. 1280-1342) a devenit episcop de Pamiers la 19 martie 1317, a fost ales cardinal și transferat la Mirepoix În 1326
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului ne arată că, la fel ca toți nihiliștii moderni, el investește În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
toată averea. Eudoxia a considerat gestul Sfântului Ioan drept o insultă și nu-l va uita niciodată. Ea folosește toate ocaziile și mijloacele pentru a-l pedepsi, iar cel mai nimerit prilej a fost dat de venirea fraților lungi, socotiți origeniști, la Constantinopol, pentru a face plângere împotriva episcopului Alexandriei, Teofil, care îi izgonise din Egipt. Sfântul Ioan îi primi pe aceștia, îi așeză undeva, dar nu intră în comuniune cu ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de Teofil, patriarhul Ioan este condamnat și depus. Împăratul Arcadie, un
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
care lucrează prin intermediul iubirii. în 414 a ajuns în preajma lui Augustin tînărul Orosius, care fugise din Spania devastată de vizigoți și agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi răspunde prin micul tratat adresat Prezbiterului Orosius, împotriva priscilienilor și a origeniștilor, unde începe că examineze problema originii sufletului, pe care o va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi răspunde prin micul tratat adresat Prezbiterului Orosius, împotriva priscilienilor și a origeniștilor, unde începe că examineze problema originii sufletului, pe care o va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius, ca s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la vîrsta de treizeci de ani, poate pentru a evita violențele barbarilor, poate pentru a-l cunoaște personal pe Augustin, căruia i-a trimis în 414, așa cum am văzut mai sus (p. 000), un Memoriu despre greșeala priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), iar episcopul de Hippona i-a dat un răspuns la această problemă. După ce a fost primit în cercul lui Augustin, Orosius a fost trimis de acesta în 415 la Betleem cu o scrisoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană. Pe atunci, cei mai mulți călugări egipteni - cu excepția unei minorități origeniste - erau adepți ai pozițiilor antropomorfite; ei s-au dus la Alexandria și au protestat violent în fața casei episcopului. Acesta, preocupat tot timpul de păstrarea unor bune raporturi cu puternicii călugări, i-a liniștit cu promisiunea că îl va condamna pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vechiul său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că i se părea că devenise prea independent, și mai ales pe cei patru frați (porecliți și „frații cei lungi” din cauza staturii lor), Ammonius, Dioscoros, Eftimie și Eusebiu, reprezentanți de seamă ai monahismului origenist. Alungați din Egipt, respinși de episcopii din Asia Mică și din Siria, care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia, după care e greu de spus că ar fi fost făcute cu bună-credință. în epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil, referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat împotriva călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alte scrisori ale lui Teofil, referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat împotriva călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui Ieronim este o versiune a epistolei sinodale emise în 400 și trimise episopilor din Palestina și din Cipru; în ea sînt condamnați Origen și susținătorii săi din mănăstiri și apar multe din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de epistolele festive. Dintr-o primă scrisoare a aceluiași sinod s-au păstrat doar fragmente, publicate în mare parte abia de curînd pe baza unui manuscris găsit la Athos. Alte epistole sau fragmente de epistole nu se referă la controversele origeniste, în special o scrisoare completă în limba coptă, adresată călugărilor din Pboo, referitoare la exigențele vieții monahale. Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este Viața Sfîntului Sava de Chiril din Scitopolis; cf. p. 000) cînd un grup de călugări conduși de Nonnos și primiți în 514 în mănăstirea Noua Lavră de către Pavel au fost expulzați repede de către succesorul acestuia, Agapit, din cauza convingerilor lor origeniste care se refereau, pe cît se pare, mai ales la preexistența sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520, cu permisiunea noului abate Mammas, cu condiția să nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leonțiu din Bizanț, ce trebuie probabil identificat cu teologul omonim; Sava l-a luat cu el la Constantinopol în 531, dar s-a despărțit apoi de Leonțiu - potrivit lui Chiril - tocmai din cauza origenismului său (cf. p. 000). Alți membri ai grupului origenist au venit apoi la Constantinopol cu ocazia dezbaterilor doctrinale din 536; dintre aceștia trebuie menționați Domițian, din mănăstirea din Martirios, și Teodor Ascida din Noua Lavră, care, grație influenței pe care Leonțiu ajunsese s-o aibă între timp la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Noua Lavră, care, grație influenței pe care Leonțiu ajunsese s-o aibă între timp la Constantinopol, au devenit ulterior episcopi de Ancira și, respectiv, Cezareea, în Capadocia. în 537, noul egumen al mănăstirii Marea Lavră i-a expulzat pe origeniști, care s-au refugiat în Noua Lavră, unde se întorsese Leonțiu; un adevărat atac armat contra mănăstirii Marea Lavră pus la cale de acesta s-a soldat cu un eșec. Probabil în 542, Iustinian a primit din Palestina un memoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]