22,078 matches
-
comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez să caut aici cauzele acestei schimbări de paradigmă culturală. Mă rezum numai la a indica faptul că, pentru generațiile în formare, referințele culturale originare încep să se piardă. Le iau locul referințele de gradul doi, comentariile, în cel mai bun caz. Iar aceste referințe de gradul doi sunt obținute, în general, pe calea cea mai ușoară a informației vizuale. Ecranul televizorului și cel al
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
din reclama de la Connex", semnalul introductiv al Simfoniei a V-a de Beethoven devine "muzica din reclama «Petrom. Esența mișcării.»". Desigur, e în primul rând o problemă de educație și de cultură generală. Dar rezultatul e cert: referința și sensul originar se pierd, iar noul sens nu există. Există numai un nonsens semantic aiuritor. O muzică funebră, tragică în conjuncție cu o imagine "potrivită" devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
ediție marchează și o nouă vîrstă a formelor: vîrsta lor primitivă, elementară, aproape magică, dar care nu se poate atinge cu adevărat decît printr-o gîndire savantă în spațiul vast al memoriei culturale. Păstrînd materia cît mai aproape de forma ei originară, cei cinci sculptori au transferat asupra ei nu atît voința lor imperativă, cît o profundă știință a dialogului și o solidă cultură a statuarului. 2001 sau structurarea instituțională De data aceasta, îngăduindu-și o derogare de la regulile instituite în edițiile
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
de nivel european. Scoase și din spațiul restrîns al punctului de lucru de la fabrica de marmură de la Cărbunari, dar și din orizontul proprietății publice, din acela al privirilor mărunte și al grimaselor meschine, aceste lucrări au fost restituite lumii lor originare, au fost reintegrate, ca repere ale civilizației și ale vocației de a construi, sitului natural din care, la origine, au și fost extrase. Ajutat, așadar, chiar de către ostilitatea factorilor de putere, Victor Florean a făcut primul pas hotărît către concretizarea
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
Nu doar sentimentele tulburi, acute, dureroase sînt date la o parte, ci, la un moment dat, sentimentele pur și simplu, care se văd înlocuite de senzații. E acest fapt atît un sacrificiu sui generis, cît și un ecou al panismului originar, păgînă voluptate epidermică, răsfăț solar, pur biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase de munte/ Jilăveala mrejelor întinse pe țărm/ Jilăveala
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
căzut un timp în desuetudine, deoarece atît poeții noștri de seamă din interbelic, cît și șaizeciștii "expresioniști" au ajuns la o cosmicizare a crizei afective, la o viziune mai complexă care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu participarea ei la așa-zisa globalizare. Numai că se produce o mult mai largă deschidere a compasului geografic. Termenii antitetici nu mai sînt cutare sat transilvan și Bucureștii, rolul metropolei
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
americanizat... În fond, avem a face cu figura morală a solitudinii, sentiment inalienabil al poetului de totdeauna, doar aparent provocat de apartenența sa la un loc sau altul, ori de tranziția sa anxioasă, ca homo viator. Fugind din spațiul său originar, poetul încearcă să fugă de sine însuși, ceea ce constituie o imposibilitate. Dar tocmai dintr-un atare mecanism irațional se alimentează dispoziția poetică, în pofida împrejurării că, prin reflecție, se străduiește a se raționaliza, a se echilibra cu ajutorul unor formule autoanalitice. Discrepanța
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
între albume de artă,/ între Monday și Friday, job, metrou,/ Saturday: vizite, cumpărături" (ibidem). Și, în fine, ca o încununare meditativă a singurătății macerante, această inversare ca de clepsidră a conținuturilor celor doi termeni geografici, cu o reconsiderare a termenului originar, în care, precum într-o divină virtualitate, se află toate cele ce urmează a prinde viață: Dacă singurătatea este mult mai grea într-o metropolă,/ atunci în satele Maramurșeului în fiecare om/ locuiesc mii de metropole, ca în mîinile lui
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
nu se simt bine decît autoacuzîndu-se în maniera indirectă a examenului ce se vrea obiectiv, a raționalizării "neutre" (și, evident, sancționării de rigoare) aplicate stărilor tulburi (de regulă nu și tulburătoare, întrucît aducerea lor la nivelul explicației le reduce tensiunea originară, demonia din care presupunem că purced): "Autorul de jurnal nu poate să comită greșeală mai gravă decît aceea de a se arăta așa cum ar vrea să fie văzut. Greșeala nu e ușor de evitat, fiindcă dacă își dezvăluie slăbiciunile autorul
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
referă de fapt aproape numai la Parmenide. în ciuda faptului că pornește de la faimosul fragment parmenidian despre calea adevărului, în care Zeița-Adevăr îl îndrumă pe filosof, subiectul nu este o reconstituire istorică a concepției lui Parmenide, ci o căutare a sensului originar al termenului grec aletheia, tradus îndeobște ca "adevăr", căruia Heidegger îi găsește vechiul înțeles de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut odată cu
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut odată cu filosofia lui Platon, adevărul devenind corectitudine, tot astfel cum neadevărul, pseudos, își pierde sensul originar de ascundere sau acoperire, odată cu traducerea sa prin latinescul falsum. Convins că la Parmenide se regăsește, odată cu aletheia, fie și în treacăt, întrebarea despre ființă, pe care Heidegger a încercat mereu să o readucă în prim-plan după o lungă
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
desemnați în limba yahi printr-un singur cuvânt: wanàsi. în perioada colaborării lor, Prof. A. Kroeber și Mr. Ishi au devenit prieteni, iar familia Kroeber petrecea deseori întregi după-amieze în compania unor oaspeți indieni. De fapt, Ishi nu era numele originar: pe acela nu avea să-l dezvăluie nici unui alb, niciodată. În limba yahi, ishi înseamnă om. După ce a colaborat cu Prof. Kroeber, lăsându-se filmat și explicând ritualul vânătorii (din nefericire pelicula s-a distrus înainte de a fi restaurată), Ishi
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
ca și cum nici o schimbare n-ar fi fost cu putință, ca și cum prezentul ar fi în întregime conținut în trecut. Problema ei adevărată nici nu e "uitarea", nerecunoașterea trecutului, ci imposibilitatea prezentului de a se debarasa de trecut, ca de un păcat originar care nu este iertat în veșnicie. În al doilea rînd, pentru că aplică gîndirii unor oameni din anii '30 standardele din anii '2000. Și încă într-un mod foarte rigid, ca și cum toată concepția noastră de astăzi despre om, societate, istorie, politică
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
din ceea ce era găsit bun odinioară - atavismul unui ideal îmbătrînit". Astfel ne putem explica interesul susținut al autoarei Logodnicului pentru încălcările eugeniei, pentru exemplarele umane tarate ca urmare a unei eredități nefavorabile. Nu este oare aceasta o răsfrîngere a păcatului originar? Transcendența exclusă se răzbună parcă, modelînd teze medicale și aducînd în scenă eroii meniți a le proba: "Statutul de bastard, rod al păcatului, al legăturii nelegiuite sau al plăcerii interzise, cristalizează o întreagă mentalitate retrogradă, dar neîndoielnic prolifică, ilustrată de
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
facto, o confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu constituie decît o asumare a lui pe căi ocolite. Nu ajungem astfel la alte și alte episoade ale eposului care a urmat izgonirii din Paradis? Neputînd reface inocența originară a ființei, suspendarea concomitentă a polilor moralei nu poate oferi decît un spectacol infernal avivat, al Răului ce se depășește pe sine. Sau al înaintării odiosului spre "mai" odios: "Eroii acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
mai folosesc (Lăcrămioara, Garofița) sau altele, care și-au făcut relativ de curînd intrarea în lumea noastră, indiferent de vechimea lor: Matilda, Violeta, Patricia. Există nume aproape uitate, solemne sau ridicole pentru omul din societatea secolului 21, deși sensul lor originar impune: Eufrosina cu tot cortegiul ei de derivate (Frosa, Frosinica, Frăsina etc., dar și masculinele Eufrosin, Frosin, Sin, Sinești) vine de la numele uneia dintre cele trei grații și se compune din gr. eu-, "bine" și phren, "minte, inteligență". După cum, există
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
defini o logică a primitivelor sintaxei muzicale. Autorul nu se oprește însă aici, ci aprofundează tenace zona cvasi-necunoscută a eterofoniei, pe care o întemeiează epistemologic și o ilustrează constant în propria creație. Niculescu definește eterofonia ca simultaneitate a materialului muzical originar și a variantelor sale. Pornind de aici, el imaginează și o formă muzicală specifică eterofoniei, pe care o numește "sincronie", bazată pe tehnica "fazării și a de-fazării" ale aceleiași melodii, cântată de mai mulți interpreți. Principiul "coincidentia oppositorum" este la
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
sistematica unisonului enescian, Niculescu îl transformă în pol al gândirii sale. Unisonul ca soteriologie se manifestă multiplu în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
ucenicii în legătură directă cu Cioran și cu Eliade (dovadă Epistolarul). Căci, în cele din urmă, nu programul lui Noica utopic și încîlcit a triumfat - mă refer la antrenoriat și la... "cultura de performanță" -, ci refacerea punții și regăsirea sursei originare. Cartea lui G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, este, pe lîngă frumusețea intrinsecă a textului, un document în acest sens". Prin urmare triumfă, într-un fel, oralitatea năistă ca mărturisire intelectuală, salutară spontaneitate, hotărîtoare acțiune formativă. Deloc întîmplător, acești Castor și
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
de sine și transferul eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
puține și de mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde eseul subtil al Cătălinei Popescu, prezentă de altfel în volum cu încă două studii, despre relația paradoxală dintre reprezentările moderne, în maniera teatrului absurd, ale dramelor antice, și ipostaza lor originară, saturată de sacralitate. Ni se par remarcabile toate aceste priviri proaspete asupra Vechimii, întîi pentru că relevă seriozitate științifică în abordare, onestitate a exegezei textuale, interpretare personală, toate acestea fiind consecințele unor lungi ani de severe studii eline și latine. În
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
a zis că seamănă cu Dan Spătaru interpretând o compoziție de Ion Vasilescu... Ca să vedeți ce efecte poate să aibă o tărie de minim „60 de focuri”... Ea a fost cea care a pus bazele reale ale unui sistem educațional originaR și cu roade imediate; păcat că nu a fost înțeleasă nici măcar de către domnul Adrian Năstase, fiind mazilită (scuzați) tocma-n prag de bacalaureat în urma unei remanieri-restructurări guvernamentale la sânge, când au și apărut doi miniștri noi... Pe această linie descendent-pesedistă
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
Elias Canetti, premiatul Nobel din 1981, revine în actualitatea literară cu jurnalul său londonez, Walter Kempowski reia în romanul intitulat Ultimele salutări vechi și binecunoscute personaje, Fritz Raddatz, un autor incomod, își redactează autobiografia în stil „rousseauist”, Herta Müller, scriitoarea originară din România, care figurează pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură, semnează un volum de eseuri și reflecții în care elementul autobiografic, memoria vie a spaimelor generate de dictatura comunistă se sedimentează literar, autoarea explicînd și geneza acestui fenomen
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
care figurează pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură, semnează un volum de eseuri și reflecții în care elementul autobiografic, memoria vie a spaimelor generate de dictatura comunistă se sedimentează literar, autoarea explicînd și geneza acestui fenomen. Oskar Pastior, originar și el din România, prieten foarte apropiat al regretatului Gellu Naum, își încîntă din nou cititorii și criticii cu volumul II al operelor sale complete, apărut sub îngrijirea lui Ernest Wichner, el însuși poet, prozator, eseist. În paranteză fie spus
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Max Ernst, Dali, Miró, Tanguy, Paul Klee au trăit experiențe mai profunde și mai complexe decât simpla îmbăiere în haosul inconștientului. În ceea ce-l privește pe Victor Brauner, lucrurile sunt deosebit de interesante, dat fiind că, pe de o parte, era originar din România, dintr-o regiune muntoasă, Piatra Neamț, foarte bogată în legende folclorice și simboluri, și pe de altă parte că, mai târziu, în Franța, era singurul din grup care cunoștea germana, bineînțeles în afara prietenului său Max Ernst, germanul parizian. Victor
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]