845 matches
-
de aur. Musai, pentru orice turist, să vadă Orologiul din centrul istoric, unde figurinele medievale apar pe cadran ca pe o scenă, salutând localnicii și vestind orele. Stau și aștept să se facă douăsprezece fix, astfel se nimeri... Iar când orologiul bate cele 12 ore, îmi potrivesc grijuliu ceasul de mână, sovietic, culmea! unul, Pobeda, ieftin, sigur că mă aflu prima dată, cu adevărat, la ora Europei centrale. Uitându-mă la Pobeda mea, îmi adusesem aminte de soldații sovietici, la București
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
cehii, atât de civilizați, credeau că vor să știe cât e ora; nu le-ar fi trecut prin gând. Tot el mai pretindea că aceiași militari încercaseră într-o zi să se cațere pe turnul clădirii unde figurinele medievale ale Orologiului anunțau orele. Nu știu dacă era adevărat. Și dacă nu se plusa spre a spori efectul informației. În orice caz, asta semăna cu fapta faimoasă a sergentului rus ce se urcase pe turnul edificiului din Berlin, proaspăt cucerit, să împlânte
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
mână, captură de război... Să mă ierte Cel de sus, dar în război sunt fapte, aparent civile, care întrec în semnificație cele mai cumplite scene de luptă. Oricum, îndată după război, soldații sovietici, în orele lor libere, se strângeau la Orologiu, aclamându-l în rusește ori de câte ori anunța solemn ora. Azi, regimul lor dispărând, parcă ți se și face milă de ei... Niște primitivi, niște copii ai Mumei Natura, confruntați cu una din invențiile continentului celui mai înaintat și pe care, ei
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
tonuri stranii. Într-o seară de iarnă zece prieteni stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor. Orașul lor fusese, odată, altfel cu totul. Dar ansamblul se prăbușise în întregime, înecat în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul său imens din turnul bisericii încremeni în tăcere. Meșterul care-l crease nu se ocupase numai de meșterirea și asamblarea miilor de piese. Dar, într-un suprem efort, îi dărui și duhul vieții, dar al unei vieți de nimeni neînțeleasă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
nimeni nu o credea artificială, a acestui ceasornic și pentru a se asigura - destul de superficial dealtminteri - că totul se petrece firesc, că toate sunt la locul lor. Dar acest om bătrîn, care locuia cu un nepot al său în vecinătatea orologiului, nu mai știa nimic în afară de ceea ce se obișnuise să facă: de dimineață pînă-n noapte, privea cadranul și acele și se urca pe schelă ca să asculte de aproape tictacurile a căror regularitate îi dădea și lui liniștea lăuntrică... Trebuie să credeți
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
căzut din pricina oboselii provocate de încetineala roților sau dacă, surprins, cînd urca, de oprirea mecanismului, s-a prăbușit fulgerat la pămînt. Viața celor două făpturi, omul și ceasornicul, erau în așa chip legate, încît una devenise condiția celeilalte. Paznicul și orologiul căpătaseră, pasă-mi-te, un singur ritm, o singură pulsație, o unitate indecompozabilă". Amăgirea e strania poveste a unui condamnat la muncă silnică pe viață, care izbutește să fugă după 17 ani de detenție neîntreruptă. Ciudată, stranie, e și Fugito
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Freud, - gardianul somnului. Delirul unor psihopați s-ar datora unei carențe de somn paradoxal, - somnul constructiv al conștiinței. Schema, mecanismul visului: Nucleus reticularis pontis caudalis declanșează visul. Locus coeruleus, responsabil al visului. Raphé structura nervoasă "responsabilă cu adormirea", pragul visului. Orologiul intern. Cei ce nu ascultă de orologiul lor intern, riscă insomnia. Fiecare are timpul lui de culcare acordat cu starea ereditară a organismului său. Cînd visezi, totul se petrece "ca și cum creierul ar fi complet izolat de restul corpului." În perioada
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
ar datora unei carențe de somn paradoxal, - somnul constructiv al conștiinței. Schema, mecanismul visului: Nucleus reticularis pontis caudalis declanșează visul. Locus coeruleus, responsabil al visului. Raphé structura nervoasă "responsabilă cu adormirea", pragul visului. Orologiul intern. Cei ce nu ascultă de orologiul lor intern, riscă insomnia. Fiecare are timpul lui de culcare acordat cu starea ereditară a organismului său. Cînd visezi, totul se petrece "ca și cum creierul ar fi complet izolat de restul corpului." În perioada "somnului paradoxal", activitatea cerebrală este atât de
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
pe care o înregistrăm mai mult după caracteristicile speciei și mai puțin după visele și gîndurile ce o stăpînesc. Pe de altă parte, sfîrșitul de ciclu ne livrează tot mai abitir tipul compozitorului care, la fel ca și limbile unui orologiu, ne indică ora exactă, fără însă a ne lămuri dacă afară este zi sau e noapte, dacă e frig sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
lățimea 22 m, înălțimea interioară a navei este de 16,90 m, iar turnurile au o înălțime de 35,5 m. Primul rând de clopote pentru dom a fost turnat în 1763, în atelierul din Buda al lui Joseph Steinstock. Orologiul din turn, montat în 1764, este opera ceasornicarului timișorean Martin Kidl. După cum reiese dintr-o scrisoare adresată de episcopul Franz Engl Graf von Wagrain administrației ținutului, în 1767, lucrările la amvon, orgă, construcția altarului principal și finisarea altarelor laterale nu
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
era iarna disperării, aveam totul în fața noastră, nu aveam nimic în fața noastră, mergeam cu toții direct în Ceruri, mergeam cu toți direct în cealaltă parte.” (Charles Dickens, Poveste cu două orașe.) 4. „Era o zi strălucitoare și rece de aprilie, iar orologiile băteau ora treisprezece.” (George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru.) 5. „Era o vară ciudată, fierbinte și umedă, vara în care i-au electrocutat pe soții Rosenberg, și nu știu ce căutam în New York.” (Sylvia Plath, Clopotul de sticlă.) 6. „Nu
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
mulțimea de cârpe, de ambalaje strivite, de sticle goale de bere, de pamperși, tampoane de vată și seringi folosite de bolnavii de sida, dar și de cei ce-și inoculează în vene heroină, ghearele scot la iveală rotițele unui vechi orologiu menit să bată ora finală. Înfășurat într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
patrie scumpă, la veghe, Ridică-te la un nou început! Străinii te vor pusă în zeghe, Dar tu te fă din nou de temut. Acoperă-ți fii sub aripi, i-adună Cum cloșca puii, în ceas de furtună, Și-ntoarce orologiul să sune, La miezul nopții cu lună. Adună-ți fărâma de vlagă la piept Și suflă-i puteri de titan, Și fă să strălucească ce-i drept, La cumpăna ceasului-an. PREA OBOSI JELANIA-N LEAGĂN Prea s-a oțetit vinul
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
mine cât și de alte persoane creative). Având în vedere că îmi administrez singură magazinul (unde și stau să “margelesc”), înseamnă că fac parte dintre cei 0,1% care nu se uită mereu la ceas așteptând cu înfrigurare să bată orologiul ca să plece acasă. Nu cred că voi ajunge vreodată miliardareasa din asta, dar cred ca este inestimabil faptul că am în fiecare zi câte o bucurie și ce e mai important - nervii exact la locul lor.” Gabi: “În clasa a
Cum v-ați botezat mașina? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20801_a_22126]
-
îndrăgostiții din părțile locului, fiindu-le martori muți ai iubirilor tainice. Ehe! Dacă arborii și undele acestea ar putea vorbi, multe ar avea de povestit. Zgomotul necontenit al roților și felul cum se înfruntă cu debitul apei îmi amintesc de orologiu din turnul medieval al castelului care și el este o bucată de istorie, are propria poveste și e o atracție turistică, deasemenea și castelul, deschis toate duminicile pentru a fi vizitat. Insula, pe lângă faptul că e un habitat al multor
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
umbra binelui de ieri Cuvintele ne mor pe buze Cu ochii umezi de poveri. * Mai țipă jalnic o chemare 'N-al buciumului glas molcom Cuvinte plâng în disperare Condițiunea de-a fi om. * Mai trec speranțele deșarte În pas de orologiu spart Cuvinte tac mergând spre moarte Când frații sângele-și împart. * Oglinzile-s întunecate Și ne privesc cu ochii goi În țara plină de păcate Ne vrem cuvintele-napoi! * de Gabriela Mimi Boroianu 17.08.2015 Referință Bibliografică: Protest / Gabriela
PROTEST de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378265_a_379594]
-
meu pufos și drag! Nu vrei? Ești gelos? Treaba ta, eu vă iubesc pe amândoi. Mă privește țintă și verdele din ochi se lărgește ca o câmpie în mijlocul primăverii. - Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din vărful nucului din spatele casei. - A-na! A-na! îi răspund, dar cucul e deja deasupra capului și pleacă spre livada plină cu floare. - Vezi, Geo, cucul cântă, dar tare tânjește după un cuib. Aici ne asemănăm și eu, și
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din cuibul pripășit în nuc, Că liniște-n cetate este. Acesui rai odihnitor Ce n-are prinț sau împărat, Doar soarele strălucitor Îi face traiul mai bogat. El, cu alaiul
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
zi și mâine? Mai am o șansă să îndrept ceva? Apusuri vin cascadă peste mine Și șovăind, călcând peste ruine, Îmi depăn viața ce-am trăit cândva. Năframa amintirilor se-așterne Peste trecutul zbuciumat și slut Și în bătăi de orologiu cerne Trăiri și vorbe, idealuri terne Ce n-au avut final, doar început. Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvânt, s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
o monstruoasă îmbrățișare între două mase informe de lut. Rămași fără instincte, când vom regăsi aspectul antropomorf, trăgând de pârghii care acționează cu întârziere ne vom părăsi, vom pune povestea la uscat cu o luciditate de somnambul care pășește peste orologii tot mai departe, spre ultimele acoperișuri, spre prăpastia de fosfor plină de scheletele lunare ale visurilor. întinde mâna și oprește ceasul, în părul meu secundele ca într-un lac de acumulare așteaptă forța eliberatoare a degetelor tale, electricitatea de felină
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
de la ei. Spre deosebire de acești "optzeciști" loviți de sterilitate (boală literară la fel de periculoasă ca și grafomania), Liviu Georgescu, lunedist ce a debutat editorial abia în 2000, are începând cu această dată un traseu exploziv. Călăuza (2000), Solaris (2002), Ochiul miriapod (2003), Orologiul cu statui (2004), Piatră și lumină (2005), plus un volum, Transatlantice (2007), aflat la granița dintre poezie, proză și jurnalul de călătorie, i-au luat prin surprindere pe critici. Atât pe cei manifestați și afirmați înainte de Revoluție, care își constituiseră
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
modernizări și extinderi. VALI CORDUNEANU Turnul Chindiei l De unde-i vine numele După ce Paul de Alep a vizitat (1654) Cetatea Domnească de la Târgoviște el a amintit de turnul de piatră „care ne-a uimit prin înălțimea lui; acolo se află orologiul orașului și acolo stau de strajă mai mulți paznici”. Este vorba, desigur, de Turnul Chindiei construit pe vremea lui Vlad Țepeș, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, care servea atunci ca punct de observație și de pază
Agenda2005-50-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284499_a_285828]
-
dragă tovarășe Székely, în anii treizeci, ca un craidon de avocat ce erai, te-nvârteai mereu printre cei de la siguranță, și nici despre faptul că atunci când Csia, șeful „arcașilor”1 a intrat în oraș, v-ați sărutat pe corso, sub orologiu. - Mata ai înnebunit, Matild. - Nu-i mai tot da ’nainte cu nebunia, Balázska. Știu eu ce vorbesc. Și, dacă mă mai ameninți mult cu balamucul, o să merg cu Hutera Béla și-o să declară m forurilor competente ce hram ai purtat
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
plecare și sigiliu ceară. Nu a fost înzestrat cu tot mobilierul necesar și multe alte obiecte din care, o parte indispensabile funcționării în condiții optime și anume: cutii de scrisori, sac de piele, geantă de împărțit scrisori, sfeșnice, foarfece, călimări, orologiu, scaune, dulap pentru arhivă și masă fără raft pentru public. Economiile ce se practicau, influențau negativ funcționarea și dezvoltarea poștei rurale. Comitetul permanent al județului Suceava, nu a aprobat în iunie 1877, decât o singură încăpere în Cazarma de călărași
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
euristică. Prin gesturi tot mai largi, el transgresează limitele fizice. Spațiul și timpul se confundă: Și drumeții, îngenunchiații genunchi, șoptiră: ajunge. ... Bine! Fie!... Și culeg de jos, din josnicie, resorturi culeg, piulițe, angrenaje, piese, toate, ale unui mecanism detracat, ale orologiului demențial... (Un timp) În acest timp al rostirii se realizează o imensă ambiguitate, datorată unui soi de viziune scenică fără scenă, cu limite de desfășurare foarte largi, în condițiile în care tocmai scena ar fi ajutat la crearea unui sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]