117 matches
-
datorită ei, ne aducem aminte cu vibrante emoții, sentimente de recunoștință și prețuire de înaintașii noștri, de moșii și strămoșii noștri, trăitori, viețuitori și chiar supraviețuitori pe aceste meleaguri, care de multe ori au fost vitregite de vremurile istoriei și oropsite de valurile năvalnice ale acestei vieți pământești, plină de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
ars. Tristețea murise într-o rână pe un câmp de mătrăgună iar noaptea se asemăna cu spaima ce se ascundea unde gândurile verzi se nasc parcă din povești și nu cerșesc, aidoma, iertare pentru cărarea asta mare sau pentru abisul oropsit la infinit. Nu, nu, și doar... sufletul ce plânge iarba, unde soarele deasupra este roșu ca și umbra sau un rege în regat, regal bocet, suflet spart. Și am rămas în dezlegare departe de carul mare, eu cal rostogolit pe
UN GÂND de PETRU JIPA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381572_a_382901]
-
dar foarte agreabile. Mina ei veselă, în relația cu oamenii, glumele inteligente, purtarea ei plăcută, trezesc o bucurie ce scutură viața de colbul nădufului. Pe oricine s-ar întuneca la suflet sub norul unei supărări, părându-i-se că e oropsit, voioșia Taniei Popa îl poate lămuri că viața, oricât de cenușie, are atâtea forme de bucurie, pe cât de simplu și de frumos e trăită, după cum cel ce trăiește sub acoperișul unui bordei, e fericit, în comparație cu cel care doarme sub o
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
datorită ei, ne aducem aminte cu vibrante emoții, sentimente de recunoștință și prețuire de înaintașii noștri, de moșii și strămoșii noștri, trăitori, viețuitori și chiar supraviețuitori pe aceste meleaguri, care de multe ori au fost vitregite de vremurile istoriei și oropsite de valurile năvalnice ale acestei vieți pământești, plină de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci
DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN TRIA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375341_a_376670]
-
datorită ei, ne aducem aminte cu vibrante emoții, sentimente de recunoștință și prețuire de înaintașii noștri, de moșii și strămoșii noștri, trăitori, viețuitori și chiar supraviețuitori pe aceste meleaguri, care de multe ori au fost vitregite de vremurile istoriei și oropsite de valurile năvalnice ale acestei vieți pământești, plină de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT DR. IONEL POPESCU, BUCURIA SLUJIRII PRIN CUVÂNT – ARTICOLE, ESEURI, ÎNSEMNĂRI, REPORTAJE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375483_a_376812]
-
privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin - în lupta mea cu el cu tine timp, destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjita de acel detestat - alungat fior al
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin - în lupta mea cu el cu tine timp, destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjita de acel detestat - alungat fior al
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
din copilărie a cunoscut pușcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Și tu, Niculae, să-i dai dracului pe ruși că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,, Fac, tovarășu’ Gheorghiu, cum să nu fac !...”,a răspuns Niculae și cică ar fi îngenunchiat și i-ar fi pupat mâna. Atunci s-au supărat ceilalți pe Niculae, de ce să-i pupe numai el mâna și ei nu, a vrut
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SE FACE FRIG LA ALBA ÎN CETATE Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului 24 Februarie 2012 Se face frig la Alba în Cetate, Sub porți se-adună oropsit norodul Să-i împartă domnii „direptate”, De Deal e-aproape gata eșafodul... El stă închis, legatul, în celulă, Cu lanțuri la picioare și la mâini, Să-i fie libertatea îndestulă Rexului țăranilor români! Curând o să îi tragă iar pe roată
SE FACE FRIG LA ALBA ÎN CETATE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346327_a_347656]
-
în visul nimănui’’, îl citesc mereu cu plăcere. De pe acum vă declar că mă abonez la Domnia Sa la citit. Cum să nu fie așa? Ia ascultați: ’’Cum strigă-n disperare îngerul din mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am dat.// Zadar
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
le surâdea șmecherește. -A avut întârziere autobuzul! Țâșni răspunsul Lizei. -Ce mai faci , Dio? -Săru`mâna , Mărioara! Vino să te pup! Ce-ți pasă : Te perpelești la umbră și nu te doare deloc de niște oropsiți ...canicularzi! -Și ce mai oropsiți ! Mestecă fata cuvintele , când Dio o îmbrățișă , atingându-i cu buzele fierbinți un colț al gurii. Un fulger răcoros trecu pe sub umbra nucului din ogradă. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (10) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
lume Și de oameni și de toate Că mi se topesc și ochii De-atâta singurătate. Doamne, când sânt rupți de lume Și străini printre străini Pot și morții să îți vadă Strălucirea din lumini? Doamne, dintre nori și brume Oropsit ca un blestem Doar pe Tine cu ardoare Toate zilele Te chem. Doamne, din adânc de umbre Până-n țara fără nume Se știe neprihănirea-Ți Și cereasca Ta minune. Doamne, ajută mie astăzi Cât nu sânt printre cei morți Să
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]
-
uitată ! Încă mai e speranță și... încă se mai poate; La intervale prevăzute, ea, sigur, se repetă. De foc și moarte o altă primăvară... un nouă sute șapte? Privește, iubito, câți au rămas în luptă, În lupta cu viața atât de oropsită; Cum Țara se târăște - reptilă veninoasă, Iar Sus-aleșii, hoți mari, la nimeni nu se uită. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ CIUDATĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379734_a_381063]
-
Josua Raikovic, soțul dânsei, după cum este atestat de copia legalizată a certificatului de căsătorie depusă la dosar. Motivul a fost că doamna Rachel a pretins că domnul Josua o înșela în formă continuată cu tot felul de femei, că o oropsea în diferite moduri și că, prin urmare, îi făcea viața imposibilă. Așa că doamna Rachel a angajat un detectiv particular, care, în afara faptului că a adus fotografia absolut incriminantă în care pârâtul șede pe o bancă din Parcul Mare alături de o
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț până la tragic-tenebros. Personajele au o psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o omenire mediocră, caracteristică reperabilă și în alte scrieri ale lui
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
cinematografie și televiziune. Sinteză între teatrul cu mesaj politic orientat conjunctual și teatrul bulevardier, întemeiată mai mult pe o replică scânteietoare decât pe profunzimea situației dramatice, piesa Ziariștii așază în prim-plan devotamentul tinerilor ridicați de jos pentru cauza celor oropsiți de reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
pe Leana, care cu ajutorul babei vrăjitoare din sat «a scăpat și de jât și de viață», nici pe Ion Vlad al lui Badea Todirișcă, nici pe «Maria, mezina lui Ion Haramă - ce și-a scuturat plămânii În năframă», și ceilalți oropsiți de mizerie și boli. Iar orânduirea cea nouă vine și ea cu semne vizibile, concrete, cu atât mai convingătoare («În țăruș, traverse, stâlpi, piloni, pentru noi - se’ntoarce pădurea astăzi Înapoi»). Țăranii din Prisaca o vor slăvi pe drept cuvânt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Baciu Voica din F.R.B. În etate de 56 ani, decorată cu Medalia Muncii. Ea are patru copii și a muncit din greu să-i crească și nu s-a lăsat pradă unui bărbat care o bătea și nu și-a oropsit copiii ci dimpotrivă a luptat punându-și Încrederea În partid, a luptat ca ei să ajungă adevărați luptători pentru socialism. Dacă În carte s-ar fi scris pentru astfel de femei muncitoare, subiectul ar fi fost și mai folositor și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
face griji fără rost! Agrippa tace deprimat. — Știi doar, continuă încurajator prietenul, că Augustus nu și pleacă urechea la calomnii și zvonuri fabricate în mod min cinos. Dar nici nu le pedepsește, suspină Herodes. După cum nepedepsiți rămân cei care ne oropsesc fără însă a depăși măsura. Acum doi ani, pe vremea foametei, când gloata dezlănțuită a pătruns în cartierul evreiesc de dincolo de Tibru și a năvălit în mai multe gospodării luând tot ce-au găsit de-ale gurii, autoritățile s-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bătând În geam, Sammler Încercă să-i atragă atenția Shulei. Înconjurată de florile care se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis. Acoperită, mereu oropsită din cauza sărăciei părului ei. Poate că tocmai abundența naturală, puterea de a crește, exuberanța era ce admira ea la flori. Văzând-o Înconjurată de narcisele aurii cu gurile deschise, pe care vântul le revărsa Înainte și-napoi, tatăl ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dat Dumnezeu ispite felurite. Am mințit, am furat, am înjurat, am blestemat, am înșelat prietenul, i-am luat nevasta celui care a avut încredere în mine, am făcut pe alții să mintă, m-am îndoit de părinții mei, mi-am oropsit fratele și multe, multe alte ispite m-au încercat și nu le-am putut ține piept. Mi-a fost frică și din frică am tăcut, am lingușit, am spus minciuni care să-mi fie de folos, m-am lăsat învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Prundenilor. O chinuia despărțirea, pierderea acelei așezări, pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă statornică alcătuise domnia ei voluptoasă acolo. Avea sentimentul unui drept al ei, pe care îl vedea oropsit de alte drepturi aparente. Își pierduse regalitatea amoroasă, dar cerea înapoi munca ei din dragoste. Dezastrul din ființa ei vroia să fie dezastrul a tot ce crease în jurul ci prin amor și ambiție. De când sfâșiase, la plecarea lui Mika-Le, dantela
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]