173 matches
-
răgazului rămas, luptătărul Petru Baciu a depus mărturie în scris pentru răstignirile ascunse ale Neamului sub regimurilor totalitar-torționare în operele: -Răstigniri ascunse-mărturii- 2 vol. Editura Fundația culturală „Buna Vestire”-București, 2004, 2009; - Sunt strigătul din urmă. Editura Babel-Bacău, 2012; - Veșnic osândiți. Editura Babel-Bacău, 2014; A creat două volume de poezii: „Cine?” și „Inimi Zăvorâte”, conducând într-un colectiv ales de pătimitori <>, revistă de atitudine creștin-românească. În volumul I al „Răstignirilor ascunse”, luptătorul-erou Petru Baciu mărturisește povara și destinul atâtor milenii de
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
au deschis altele noi. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor.”( Veșnic osândiți. Ed. Babel, Bacău, 2014, p. 34) Scânteie divină din Rugul Aprins al marelui Suflet traco-geto-dac, Petru Baciu se naște într-un moment de răscruce, după înfăptuirea mult prea însângeratei Uniri de la 1918, care deși așezase Patria în hotarele ei milenare
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
nostalgia nesfârșită - puteam fi tineri și eterni de făceam față la ispită ... (Eva plânge încetișor, Adam cade pe gânduri. Deși foarte nedumerit, Set crede că părinții lui aiurează, așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi încuibat, veți arăta spre ce optați: vecia sau canonul ne-ncetat! Eu v-am făcut și vă iubesc cu dragoste
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
astfel un simbol al succesului și al puterii comerciale. În 1851 se desfășoară Expoziția Universală de la Londra. În literatură : Zola, Baudelaire, Dickens. „Olimpya” lui Manet, litografiile cu prostituate ale lui Toulouse-Lautrec , „Doamna Bovary” a lui Flaubert și cele șase „poezii osândite” ale lui Baudelaire șochează puternic critica oficială și atrag chiar pedepse penale, cum este cazul lui Flaubert și Baudelaire. La început de secol, gândirea filosofică este revoluționată de idealismul absolut al lui Hegel și de ideile idealist-subiective ale lui Fichte
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
care să circule slova românească printre despicăturile munților Făgăraș și Bucegi. Așa că, atunci când Memorandiștii din Cluj sunt întemnițați, el spune: „Eu, cioban George Cârțan./ Nici n-oi bea, nici n-oi mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiții osândiți/ Ce-s în temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz(lângă Budapesta) unde este închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau închiți Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
-aș încerca și nici nu îmi doresc,Căci unde oare-n lumea asta mareO temnița mai dragă am să găsesc?Ce dulce-i a mea viață de ocnașLa care-aprigul destin m-a condamnat,Si in închisoarea-n care sunt viețașSunt osândit să te iubesc neîncetat.Căprar Florin... XI. IUBIRE ... PESTE TIMP, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1689 din 16 august 2015. Îmi iartă doamna vină de-a te iubi prea mult, Din suflet îmi culege nectarul inimii, Căci ani
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
a spre Golgota, Iisus, Pe Baraba, rebelul lăsându- l liber, la apus. Oamenii vremii au ales atunci greșit Dar Dumnezeu, iertându- i, i- a iubit. În loc să își salveze sufletul, l- au răstignit Pe cel ce- avea să schimbe destinul lumii, osândit. Căderi, opriri, însângerata- i frunte, Cu spini îngemănați în umilință duce Într- o coroană -nfiptă- n carne, cruce Purtată- n chinuri, s- a opintit s- apuce Cu slabele- i puteri, destinul pus pe umeri De Tatăl său ceresc. Scuipat și
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe dată. Tresar și pipăi pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin tină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mătănii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde laț în mărăcinii Aruncați in drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecată, Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată, Că pentru cei ca
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
văd aievea, Doamne, Tu ești tot proscris. Aș vrea să- ți mângâi fruntea Dumnezee Dar eu sunt păcătoasă, încă și femeie Aș plânge mult și Ți- aș spăla tot trupul Cu lacrime amare mi- aș răcori năduful. Sunt Magdalena tristă, osândită ca și Tine, Dar piatra n- a lovit, de ce, știi bine: Că i- ai oprit din furie pe ticăloși Doar cu o vorbă tăioasă și-au fugit, câinoși. Învârtoșați, obtuzi si chiar hapsâni Văzând doar paiele din ochi străini. Am
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
În ochii lui,de vei putea,privește! Iar cât de mult,al tău cuvânt,poate să doară, Timpul tămăduirii singur îl măsoară, Și rana sufletului, care o primește! Cuvântul tău,ce ai rostit, La bucurii sau supărare, A ridicat sau osândit, Și-i pentru cel ce l-a primit, O rană sau o vindecare! Dacă ești "drept",așa cum crezi, Și precum spui,"adevărat creștin ", Dreptății tale,nu îi căuta dovezi, Închide ochii trupului și ai să vezi, Cu sufletul ,doar lacrimi
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
În ochii lui,de vei putea,privește! Iar cât de mult,al tău cuvânt,poate să doară,Timpul tămăduirii singur îl măsoară, Și rana sufletului, care o primește!Cuvântul tău,ce ai rostit,La bucurii sau supărare,A ridicat sau osândit,Și-i pentru cel ce l-a primit,O rană sau o vindecare! Dacă ești "drept",așa cum crezi,Și precum spui,"adevărat creștin ",Dreptății tale,nu îi căuta dovezi,Închide ochii trupului și ai să vezi,Cu sufletul ,doar lacrimi
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
a spre Golgota, Iisus, Pe Baraba, rebelul lăsându- l liber, la apus. Oamenii vremii au ales atunci greșit Dar Dumnezeu, iertându- i, i- a iubit. În loc să își salveze sufletul, l- au răstignit Pe cel ce- avea să schimbe destinul lumii, osândit. Căderi, opriri, însângerata- i frunte, Cu spini îngemănați în umilință duce Într- o coroană -nfiptă- n carne, cruce Purtată- n chinuri, s- a opintit s- apuce Cu slabele- i puteri, destinul pus pe umeri De Tatăl său ceresc. Scuipat și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
trimis- a spre Golgota, Iisus,Pe Baraba, rebelul lăsându- l liber, la apus.Oamenii vremii au ales atunci greșitDar Dumnezeu, iertându- i, i- a iubit.In loc să își salveze sufletul, l- au răstignitPe cel ce- avea să schimbe destinullumii, osândit.Căderi, opriri, însângerata- i frunte,Cu spini îngemănați în umilință duceîntr- o coroană -nfiptă- n carne, crucePurtată- n chinuri, s- a opintit s- apuceCu slabele- i puteri, destinul pus pe umeriDe Tatăl său ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Tăi, Mă dor picioarele, genunchii- s grei, Așchii din crucea udă, grea, mi se-arată Vuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe data. Tresar și pipai pământul maroniu, zvântat Cred că aici, prin țină Te- ai împiedicat Slăbit, bătut și osândit, nevinovat. Sărut, făcând mâțanii, colbul de pe dealul Căpățânii Și pasul meu se prinde lat în mărăcinii Aruncați în drum de șuierul furtunii. Străbat cu crucea- n spate, aplecata, Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată, Că pentru cei ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pe urmele pașilor Tăi,Mă dor picioarele, genunchii- s grei,Așchii din crucea udă, grea, mi se-aratăVuiesc măslinii, Cerul s- a- ntunecat pe dată.Tresar și pipai pământul maroniu, zvântatCred că aici, prin țină Te- ai împiedicatSlăbit, bătut și osândit, nevinovat.Sărut, făcând mâțanii, colbul de pe dealul Căpățâniiși pasul meu se prinde lat în mărăcinii Aruncați în drum de șuierul furtunii.Străbat cu crucea- n spate, aplecata,Tot drumul Tău, mă simt atât de vinovată,Ca pentru cei ca mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
În ochii lui,de vei putea,privește! Iar cât de mult,al tău cuvânt,poate să doară, Timpul tămăduirii singur îl măsoară, Și rana sufletului, care o primește! Cuvântul tău,ce ai rostit, La bucurii sau supărare, A ridicat sau osândit, Și-i pentru cel ce l-a primit, O rană sau o vindecare! Dacă ești "drept",așa cum crezi, Și precum spui,"adevărat creștin ", Dreptății tale,nu îi căuta dovezi, Închide ochii trupului și ai să vezi, Cu sufletul ,doar lacrimi
VORBĂ-N VÂNT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374569_a_375898]
-
vremuri lumini de stele-nvălurate. Noi nu ne temem de valuri și de ape-nvolburate, Noi nu ne temem de prezentul care vine din trecut, Și ca stejarul stând de veacuri ca un scut, În calea năvălirilor a celor mulți și osândiți, Gândind că vor lua glia pentru a fi trecuți În cărțile istorice, că ei ni-s tată și ni-s mamă, Pentru a fi consemnați ca cei dintâi veniți și pomeniți. Credeți că vom mai putea fi un întreg? În
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BIRUINȚĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Pe Via Dolorosa de cruce istovit, Bătut, hulit de toți, din bice curge ură, Întru zidirea noastră se lasă osândit, Nedreaptă judecată, o simplă făcătură. Trădat și-apoi vândut, lăsat spre înjunghiere, Nevinovatul Miel drept jertfă se aduce... Oțet I-au dat să bea, în loc de mană, fiere, Și însetat, flămând, L-au răstignit pe cruce. Durerea ce-o îndură nu
BIRUINŢĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347842_a_349171]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CA O AMIAZĂ ÎNDRĂGOSTITĂ Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o apă ieșită din matcă, e sufletul osândit, veșnic să hălăduiască prin deșertul ce-a uitat să mai rodească, să rodească... * Ca o amiază îndrăgostită, dezbrăcată de mâini pângărite, e sufletul ispitit, ispitit... * Ca o lumină preschimbată în pulberi văduvite - de taina unei lacrimi - e Omul acesta, rătăcit
CA O AMIAZĂ ÎNDRĂGOSTITĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372626_a_373955]
-
egipteanului sute de lucrători cu ziua, bieți oameni săraci, egipteni sau evrei, veniți să câștige câțiva arginți, cu care cumpărau grâu, tot de la acest stăpân. Egipteanul era lacom, sporea prețul cerealelor an de an, ceea ce neliniștea mult pe bieții nevoiași osândiți să muncească, și apoi să cumpere grâu tot de la el. Asenath era un stăpân hapsân, nu vedea bine faptul că evreii din ostrovul de alături aveau și ei niște ogoare, e drept, foarte mici, sau că aveau niște animale pricăjite
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
poleită Soarele, pe unde-a pus. * Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. * Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise Sufletelor de uscat, Condamnaților la vise Ce nici nu-s, nici n-au plecat. Referință Bibliografică: Marină / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
MARINĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374724_a_376053]
-
Te-aș implora.../ dar nimeni nu mai vine, poete,/ să-ți mângâie veșmântul alb/ al întristării,/ în duminica când rugăciunile rămân / pentru prieteni și vânt,/ iar dragostea închisă - ca o noapte de doliu - / în cel mai tolerant ospiciu...”( Un cuvânt osândit să renască). Poeta percepe, dincolo de limitele conștiinței, că există "acel ceva", acel miracol care, odată și odată, trebuie să se împlinească: "Renaște-mă un nou poem, / o altă lacrimă, / străin de somnul vechilor tărâmuri, / să curg ca o cascadă / printre
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
cascadă / printre gânduri, / și-n blânda rostuire a noilor limanuri / să fiu o șoaptă înflorită - în ochiul / de lumină." ” Te-aș implora să rămâi /în această confruntare cu pustiul,/ cu firul de iarbă crescut pe buza / abstractă / a unui cuvânt osândit:/ (Renaște-mă) Și nu ne rămâne decât să îi dăm dreptate. Adrian Erbiceanu Montréal- 2016 Referință Bibliografică: Amurg solitar. Recenzie. Adrian Erbiceanu( Montreal) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi de Autor
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SACRIFICIU Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1354 din 15 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce gânduri îmbrăcară, în noapte, umbra minții, Când ochii tăi închiși vegheau demonii...sfinții... Ce rădăcini ți-ai smuls din trupul osândit Să fii ceea ce ești, să fii ce ți-ai sortit? Când plânsă alergai prin lumea ce-ți răpea Puterea de-a fi tu, puterea de-a striga, Tu înmuiai condeiul în pasta resemnării Și semnătura ta o imprimai uitării. Adulmecai
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
legat iubitul meu pe-a' Vegetației tulpini". Astfel sînt cîntecele Tirzei, astfel iubirile-Amalecului. Mielul Domnului se pogori prin tărîmurile douăsprezece ale lui Luvah, 320 Purtîndu-și suferințele și toate groaznicele-i răni primindu-le. Acestfel fost-a Mielul Domnului la Moarte osîndit. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l Și-apoi batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare, alteori cinci, 325 Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]