345 matches
-
ei mi-au spus gluma cu tânțarii: Un tâlhar a fost legat de un copac și lăsat să fie mâncat de țânțari. După mai multe zile a fost găsit de niște trecători, care au încercat să-l salveze, alungând țânțarii. Osânditul sleit de puteri i-a rugat: "Lăsați-i tot pe ei, ăștia barem sunt sătui." A urmat o tăcere îndelungată, apăsătoare... Urma stația unde schimbam trenul. Privirile noastre s-au întâlnit... El a oftat. S-a oferit să mă ajute
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
vă asigur un sejur acolo la vară Într-adevăr era o povestire scurtă și plină de miez. A luat nota nouă. Putea lua și zece, dar doamna era vestită pentru severitatea ei. *** La cel mai de jos nivel al iadului osândiții se aflau la ora de pregătire politică. Una din cele mai rafinate torturi inventate vreodată. Un drac foarte al dracului le citea celor de față ce se mai vorbea despre ei acum prin lume. Toți osândiții secției fuseseră celebri la
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
jos nivel al iadului osândiții se aflau la ora de pregătire politică. Una din cele mai rafinate torturi inventate vreodată. Un drac foarte al dracului le citea celor de față ce se mai vorbea despre ei acum prin lume. Toți osândiții secției fuseseră celebri la viața lor, iar lecturile făcute cu mult sarcasm le dădeau fiori de groază și lacrimi de mânie. Tocmai fusese citită compunerea elevului Tunceai și, în timp de fostul Mare Han își mușca mâinile de oftică și
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră. Ridică un deget spre Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț ÎN CARE geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia sa părea oarbă, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi risipit când Își amintise cele Întâmplate. - Am făcut treizeci de pași alergând, messere. Dar, În loc să aprecieze farsa, fățarnicul acela de vecinu-meu a dat fuga să mă pârască. Fără să vrea, Dante se apucase și el să râdă odată cu osânditul. - Cu adevărat, e o chestiune de Înțelegere, prietene. Cu siguranță, măsura crește, dacă măsurătorul e rapid, conveni el. Celălalt părea bucuros de judecata lui. - Vei interveni pentru mine? Îl Întrebă nerăbdător. - Nu. Dar, Întrucât ești filosof, primește-ți pedeapsa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din reflex, poate cu aceeași viteză, mâinile spre nas. Repede veniră încă trei hăndrălăi și, îndepărtâdu-i cu forța, lui Solomon, mâinile de pe față, își izbiră și ei frunțile în nasul și gura scriitorului, inundate de sânge. Căzut pe spate, cel osândit se mai zârcoli de câteva ori și rămase lat pe iarbă, după care, întreaga gașcă se topi, în vreme ce alți curioși de primprejur se adunară ca la circ, în jurul lui, să vadă dacă scriitorul mai respiră. Doar să vadă... -//- Nicolae Suciu
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
de o jumătate de zi de „bătut” insula penitenciară, de la un capăt la altul și de-a lungul și de-a curmezișul, după ce i-am vizitat multe din cotloanele ascunzișurilor ei de legendă, chiar și acolo unde nici un picior de osândit n-a călcat vreodată decât cine știe în ce condiții, burțile noastre atât de sever chinuite de un regulament „opresor” își cereau dreptul la o cât de mică „relaxare” pantagruelică. Elena și Darrell îmi rezervase o surpriză pentru un supeu
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
nu întrecând contracandidate urâte ci frumoase! Astăzi se confruntă cu reversul vieții, la piept cu urâțeniile ei, ce-i pricinuiesc derapări în tristețe! Ceea ce nu prevede niciodată omul este vina pe care nu o poartă. E plină lumea de nevinovați osândiți și soarta cu verdicte nemeritate! Cine-i adorabil, copilul ce silabisește substantivul „mamă” ori tribunul ce amorsează dinamite verbale? Cine-a fost genial, descoperitorul becului electric, sau inventatorul bombei atomice? În acest context de rațiune, nu e mai agreabilă citirea
BIANCA BRAD. STATORNICIE FĂRĂ JURĂMINTE, DEZAMĂGIRI CU JURĂMÂNT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364762_a_366091]
-
Să nu mai aud de lume, nici de tată, nici de mumă. Și în zborul meu pribeag peste zarea zbuciumată, Aș vrea -n infinitul vremii toată lumea să mă piardă, Să-mi fie viața străină ca un Budda fără slavă, Ca osânditul cu ștreangul, mai aproape de otravă. luni, 19 mai 2014 Referință Bibliografică: zbor spre aștri / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
ZBOR SPRE AŞTRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349863_a_351192]
-
tematice în jurul cărora textul poetic gravitează: - suferința, (Radu Gyr, Creanga de aur, Nichifor Crainic, Psalm, etc) - Iisus - deținut, (Radu Gyr, Az’noapte Iisus, Constantin Aurel Dragodan, Balada anilor de închisoare) - rugăciunea, (Nichifor Crainic, Rugăciune, Cântecul potirului, Andrei Ciurunga, Rugăciune pentru osândiții căzuți) - prezența Maicii Domnului, sau a altor mesageri cerești, (Radu Gyr, Convoi, Eugenia Indreica Demian, Rugă din celula neagră a Ciucului) - colindul (Radu Gyr, A venit și-aici Crăciunul, Traian Dorz, Minunată-i Noaptea Sfântă). O revelație a creației poetice
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
ultimul neam de arbori impecabili trunchiul omului arbore a înmugurit până la îngenunchiat micimea chipului alb din căpătâiul drumurilor unde am ridicat altare de singurătate susținerea nu este un act confortabil în adăpostul temnițelor poate doar un gest de mare credință osândiților la viață Referință Bibliografică: nu există timpuri în brațele tale / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
din îmbulzeală; nu se auzea nici un ecou prin aer, ca un blestem venit din peșterile infernului nici o femeie nu mai călca strâmb, era destinată pardosirii sufletului cu marmoră celor care mai știau să se roage. Eu învățam ruga de la cei osândiți. Referință Bibliografică: Suflet pardosit cu marmoră / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 485, Anul II, 29 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SUFLET PARDOSIT CU MARMORĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361972_a_363301]
-
A înveninat pământul. Cei orbiți de ei s-adună Și în taină-și zic mereu Ce-ar putea sa vadă oare Din înalturi, Dumnezeu? Stâng avere la avere Și se chiamă fericiți Nu dau lumii socoteală Nu-s de nimeni osândiți. Eu-n zadar mi-am curățit Inima de cele rele Că-s lovit pe zi ce trece Parcă tot mai mult de ele. In zadar eu mi-am spălat Mâinile nevinovate Totdeauna-s pedepsit Pentru vini imaginate. De-aș vorbi
PSALMUL 73 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365221_a_366550]
-
săgeată precum pe-al nostru brâncoveanul când capul lui cădea ca banul în bosforul de-acum uitat după un trup decapitat robe serafice de sfinți ne tot îndeamnă la arginți zburăm mereu cocori albaștri spre cine știe care aștri căzând ca niște osândiți acolo unde nu gândiți ochiul surd urechea oarbă tot filozofând în barbă, ne trezim că nu ne-ascultă teoria cea ocultă părul fluturând în aer într-o lume ca de vaier tot căzând într-o capcană eu am rană tu
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
ale Văcăreștilor, mustesc de culori aprinse, versurile dând senzația de autentic local și viață frustă. Aici ne apar tipologii diverse de oameni. O babă, gazdă de hoți, din „Pui de găi”, țiganca florăreasă, din pricina căreia taie sare la ocnă Năstase, osânditul, din „Tinca”, tâlharul cu figură de Adonys, din „Fătălăul”, spărgătorul pios din „Candori”, argintarul, fabricant de bani falși din „Lache”, milogul înzestrat cu har de vindecător din „Sfântul”, dezertorul mâncat de șobolani în beciul pușcăriei „Ion Ion”. Cina amară a
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
apucat-o către un destin care ne surpă din toate părțile, de jos și de sus, din față și din spate, ne macină și ne duce cu apele care ne învălmășesc, ne înghit și ne abandonează hăurilor. Gem pușcăriile de osândiți înșfăcați și săltați, ca în stalinism, colcăie țara de justițiabili, ași de inventivitate în acoperirea urmelor și încrengarea de complicități de siguranță. Condiția sine-qva-non a libertății în România contemporană este infracționalitatea colectivă, cu precondiționarea: „te trag după mine!”. O marjă
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
la omenie, chinurile îi sfâșiaseră nu numai corpul ci și demnitatea. Condițiile de îngrijire personală erau inexistente. Pe deasupra, o rudă apropiată, pare-se s-a avântat într-o lăcomie câineasacă, prădând-o de ce avea și dându-i cu gamela, ca osânditului! Ce-a însemnat pentru Angela Ciochină lunga și devastatoarea suferință? Un prag secund de singurătate și lipsă după o viață cu bogății, ori o viață secundă după irosirea pe străluciri fără miez? N-ar fi drept să judece nimeni aceasta
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
să se îndrepte către literatura antică și să se oprească îndelung asupra capodoperelor clasice. Sunt bine cunoscute succesele de librărie și de critică ale unor cărți precum romanele „Întâmplări din viața cărturarilor”, „Lotus de Aur”, „Vaza și Prunișor de Primăvară”, „Osândiții mlaștinilor 2 (care își așteaptă încă editorul pentru o ediție completă), poeziile populare adunate de Confucius sub titlul „Cartea poemelor” sau, în anii din urmă, romanul clasic moralist de aventuri amoroase „Rogojina de rugă a cărnii”, și mai ales miraculosul
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
A rămas încremenită de rușine și teamă. Cu lacrimile șiroind pe obrajii obosiți, cu greu s-a recules și a adunat puținele lucruri ce le avea. A mers în camera aceea strâmtă și murdară, cu miros de mucegai, precum un osândit la ștreang. Bărbatul i-a făcut un mic "instructaj", a pupat-o de câteva ori "așa, pentru încurajare" și a plecat să-i caute ceva de mâncare. A ieșit și ea, tiptil, la câteva minute după el. A reușit să
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
turnător în genul lui Bulău se aplica următorul procedeu. Eram convocați toți salariații în sala de ședințe de la subsol unde ne așezam unii în dreapta alții în stânga și lăsam un culuar de trecere între noi. Pe acel culuar de trecere venea osânditul tuns chilug cu cătușe la mâini și trecea încet printre noi. Noi trebuie să-l „înfierăm” adică să-l batjocorim. Îl Înjuram unii îl scuipau, alții îi dădeau picioare în fund. După ce traversa acest culuar al rușinei, osânditul era alb
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
trecere venea osânditul tuns chilug cu cătușe la mâini și trecea încet printre noi. Noi trebuie să-l „înfierăm” adică să-l batjocorim. Îl Înjuram unii îl scuipau, alții îi dădeau picioare în fund. După ce traversa acest culuar al rușinei, osânditul era alb de scuipat, și într-o stare morală dezastroasă care era mai rea ca pușcăria... Am primit ordin să mă duc în inspecție inopinata la Moșe Zilberman, fost bijutier care era turnat că are „cocoșei” (napoleoni de aur) și
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
niște morminte soarele a uscat totul coasa nu mai tăia roua înmuiase iarba ca o lacrimă o inimă de piatră... TRECUT-AU ANI, N-OR SĂ MAI TREACĂ! Trecut-au ani și-or să mai treacă Pe-acest pământ de osândiți. Un om se naște, altul pleacă Și cât trăim suntem grăbiți. Azi te-ai născut și n-ai răbdare, Părinții vrei ca să-i întreci. Cum ziua este trecătoare, La fel prin viață ai să treci. Matur o să te vezi deodată
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]