341 matches
-
ferpare, catastihuri de cimitire și biserici, arhive publice sau private în căutarea celor ce, îndeobște, se pierd în uitarea vinovată a urmașilor: momentul în care te-ai trecut din această Lume și locul unde ți-au fost astrucate rămășițile. Prin osârdia lui Ion Mamina, despre mulți dintre cei care cândva s-au perindat pe scena politică de la noi, știm acum cât le-a fost viața și unde își odihnesc rămășițele lumești. A bătut nu de puține ori alei sau poteci de
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
într-o vreme când sălășluia în trecut pe pământ ... Drept aceea a și cerut să cerceteze Sfintele Scripturi, iar din preoții lui Dumnezeu și-a făcut sieși sfetnici, adăugând că Dumnezeul cel văzut de el se cerea slujit cu toată osârdia.” Ca argument privind autenticitatea întâmplărilor, este faptul că Eusebiu se referă la evenimentul în cauză, atât în “Discursul” său festiv, rostit în fața Împăratului, cu prilejul sărbătoririi a 30 de ani de domnie, în anul 335, cât și în “Historia ecclesiastica
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
Banat: istoria unei distinse bresle în slujba bunăstării. Istoria medicinei veterinare de pe aceste meleaguri, pierdută în negura vremurilor, adesea copil pribeag, prea puțin ocrotit de cei care aveau menirea s-o facă, și-a găsit în fine condeierii, care cu osârdia firii iscoditoare ne-au dăruit faptele înșiruite cu rigoarea prea rar încredințată până deunăzi albului imaculat al hârtiei. Au făcut-o șase oameni de știință, dascăli ai unor generații trecute prin școlile lor, cercetători cu cărți de căpătâi din instituții
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
a păstrat pentru clipele lui de taină. „Poate sunt vârsta și maturitatea, care mă întorc îndărăt la cei de odinioară”, îmi spune și mă asigură că cei care-l iubesc și-i prețuiesc truda artei „vor mai avea surprize din osârdia mea”. Este convins că zona spirituală a satului românesc merită pătrunsă în profunzime, pentru că acolo mai sunt resurse. Acelui spațiu vrea să-i dăruiască căldura culorilor și întreaga sa trudă artistică. De aceea s-a și dedicat în bună măsură
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
Popescu, mentorul care le ține adesea cursurile în atelierul de la mansardă, într-o atmosferă boemă, știută din prima tinerețe, cu cafea și gustări. Personala din Franța și „cuibul de aur” Al doilea drum, acasă, îl readuce după o zi de osârdie artistică, în căminul conjugal, la „cea mai bună soție care te poate aștepta vreodată în viață”, doamna împlinirilor sale, care-l veghează cu tandrețea și bunătatea ca o imensitate: Maria Pongrácz-Popescu, artistă la rândul ei, al cuvântului scris și rostit
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
sunt doar câteva din piesele corale de succes cu care cei mai tineri artiști ai urbei au cucerit lumea din țară și de peste hotare. Noiembrie 1995 Era toamna unui avânt, dar care avea să vină cu zile și nopți de osârdie aproape fără sfârșit și precedent în existența uneia dintre cele mai îndrăgite formații artistice ale Palatului Copiilor din orașul de pe Bega. Împreună cu corepetitorul Ladislau Bene, profesorul Pușcașu a pus bazele unei formații corale, cum n-a mai avut palatul de la
Agenda2005-36-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284163_a_285492]
-
Ion Vidu”, Casa Tineretului și Cercul Militar din Timișoara. Alături de Octoihul de la 1826, care îi este cea mai dragă piesă din colecție, și-a dăruit truda minții lucrării pe care vrea s-o încheie îndată ce-i permite sănătatea șubrezită de osârdia anilor de căutări. Este „Enciclopedia Banatului”, lucrarea vieții lui, care va cuprinde trei volume a câte 1000 de pagini, despre oamenii acestor locuri, despre ctitoriile înaintașilor și despre aproape tot ce s-a ridicat aici cu sudoarea frunții bănățeanului. Îl
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
un cerșetor: „Acesta este drumul de veghe”... Mărturii despre credință și destin Crede în destin, mai cu seamă în destinul artistului dedicat adevărului și onestității. E simptomatică împărtășania făcută între două momente de creație, sau la finele unei zile de osârdie. La un vernisaj la Amsterdam, în 1997, o femeie trecută de prima tinerețe n-a mai contenit să-i privească sculpturile, „formele mobile”, expuse acolo. În cele din urmă, timișoreanul, cu suflet blând de bănățean, i-a dăruit o lucrare
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
i-a adus pe de-o parte izbânzi, dar mai ales necazuri, seria de coloranți, toate pe baze naturale, pentru industria alimentară și agricultură. L-am cunoscut în 1988 și l-am revăzut deunăzi. A trecut prin multe de atunci. Osârdia biologului se desfășoară acum în Laboratorul de Produse Naturale, într-un sediu generos, dar nu poate uita șicanele, intimidările și insultele pe care le-au proferat foștii proprietari ai sediului de odinioară. De fapt, schimbarea adresei n-a fost altceva
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
să deseneze și la 7 ani, când a publicat prima caricatură, copilul de atunci, chiar precoce fiind, a făcut asta în deplină conștiență! Că a raționat, a știut ce vrea, s-a dedicat acelui simțământ al nevoii de exprimare cu osârdia celui ce și-a descoperit vocația! Așa încât fiecare izbândă să-i motiveze exercițiul ce valorizează talentul! Dar, ce spun eu de sensibilitate specială, care ar fi motivat copilul să se retragă de la joacă spre a-și dezvălui o anume trăire
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Goga”, Galați - Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și Iași - Colegiul Național „G. Ibrăileanu”. Participarea elevilor a fost (și în acest an) numeroasă. Numai de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați s-au primit peste treizeci de eseuri. Remarcăm în mod special osârdia profesorilor coordonatori: dr. Corneliu Goldu (Galați), dr. Lidia Pircă (Sibiu), dr. Cristina Chiprian, Mihaela Burlea (Școala „Mihai Codreanu”, Camelia Iuliana Cernahuz (Iași). Merituoasă este contribuția elevilor și profesorilor implicați la Simpozion: dr. Emilia Spătaru (Școala „George Călinescu” Onești), Dora Popovici
SIMPOZION NAŢIONAL „ Ioan Petru Culianu ” [Corola-blog/BlogPost/92988_a_94280]
-
a lui Eminescu, unde durerea e atât de strigătoare, iar lacrima trecutului picură încă cu sângele martirilor neamului, sacrificați pentru Credință și Libertate, pentru ȚARĂ. Satul Mahala din raionul Noua Suliță, rămâne un adevărat panteon al eroilor români, aici, prin osârdia conducerii primăriei, oamenilor de bună credință, fiind înălțate mai multe monumente comemorative în memoria celor masacrați în februarie 1941 la Lunca, celor deportați și exterminați în lagărele morții și în închisori - pe Aleea Eroilor din cimitirul localității, lângă biserica din
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
am spus-o, aroganța ei zeflemitoare nu-mi stimula propensiunea spre complimentări, fie ele oricât de meritate. - După cum știți (sau nu știți), abatele Saunière a murit În ianuarie 1917. De toate cele cuvenite În asemenea Împrejurări s-a ocupat cu osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud. Menajeră e un fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau de mult, de pe vremea când Bérenger Saunière, proaspăt aterizat la Rennes-le-Château, se trezise slujitor Într-o biserică dărăpănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In chip firesc, din gunoiul memoriei tale încercate, răsări-va întrebarea: „Da’ de ce?” „Iac-așa!”, am putea răspunde noi, dacă n-am ști de câtă osârdie dai dovadă urmărindu-ne vighil preumblarea noastră epică, dacă n-am cunoaște neostoita ta vrere de a înțelege cum de, cu aceleași personaje și uneori cu aceleași vorbe, un episod iese lin, curgător, că-ți vine să-l mai citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gângavi. — Amin! - șopti Iovănuț. — Și-acum să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite, pomenit-am faptul că preacuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț se întorceau de la Râm cu o misiune tainică încredințată lor de Barzovie-Vodă. însă Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului Gheorghe Stoenescu, nepot al lui Radu, dă greș; conacul va rămâne de-acum înainte cu hornul mic. în zorii secolului luminilor ia foc aripa din stânga, de la un pâlc de tătari, și doar cu mare greutate și cu ajutorul băltărețului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că trebuie să-și imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la Belgrad cinci ani mai tîrziu, sub titlul neechivoc Cine subminează omenirea.) În Germania, Încrederea În autenticitatea ei va fi „fermă și trainică precum stînca“, pe baza acestei cărți formîndu-se conștiința și patriotismul cîtorva generații. În timp ce ziarele social-democrate demonstrau cu osîrdie absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspîndirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecînd sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerînd neîntemeiată orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stat vreo șase luni deoparte, apoi am intrat în dubluri, în roluri peste noapte; n-am fost rău, dar nici grozav nu poți să fii jucând în locul lui Bibanu sau al nu știu cui altul. Singurul regizor care m-a distribuit cu osârdie este Gonța. Restul s-au folosit de bucuria mea de joc, de datele mele, punându-mă sau nu în ipostazele cele mai adevărate. Nici Gonța nu a apucat să mă descopere de fapt, căci am plecat din teatru la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
face Beligan că nu cunoaște speța. ― Ei, soția, vorba ceea, fost-ai, lele, dar Dacia e sfântă... ― Așa, adaugă Beligan, văzând că omul o lua cam greu cu povestitul. ― Așa că, venind eu de la spectacol obosit, căci mă cunoașteți cu câtă osârdie joc eu... ― Mai e vorbă, nene, ce dracu’, doar suntem aici. Și... ― Și, ca să nu greșesc eu cumva din cauza oboselii, mi-am tras două linii albe de la poartă până în garaj, cât să pot duce Dăciuța cu ochii închiși acăsucă. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și-a făcut datoria ostășească pe Frontul de Răsărit, hrănindu-și curajul și forța în luptă cu speranță și cu mândria că, dacă se va întâmpla asta, va fi pus și el brațul la salvarea fraților de neam de peste Prut. Osârdia lui soldățească n-a avut sporul ncesar spre a-și împlini dorința legată de frații basarabeni, dar sângele lui a stropit sporul altei împliniri. A supraviețuit și luptelor de pe Frontul de Vest. Iar la întoarcere, la mormântul tovarășului său de
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
țara pe care o iubesc și o respect din adâncul inimii, am scris nenumărate pagini despre aceste locuri binecuvântate, dar niciodată nu m-au părăsit nostalgia și dorul de țara mea natală, România, și de Țigăneștiul copilăriei mele, iar prin osârdia condeiului scrierile mele s-au așternut între aceste două lumi. M-am aplecat cu drag asupra mai multor aspecte privitoare la Țigăneștiul natal, ca o încercare de restaurare, într-un anume fel, a unui spațiu concentrat de românitate, cu structuri
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
studii, profesor de limba și literatura română. Și că, ca o curgere firească în albia profesională dată, a fost sau încă este lector, corector și redactor de carte și revistă românești, el însuși fiind autorul a patru volume demne de osârdia cititorului român, fie cititorul (cel în confuzie aflat) și... moldovean. Trei dintre cele patru cărți ale dumnealui mi-au fost dăruite atunci când m-am aflat la Chișinău, desigur, cu prilejul unor evenimente culturale, cele mai multe având loc la Biblioteca Municipală “B.
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
poeme “Frământul sufletului meu”, apărut la Chișinău în 2015 (Tipografia “Balacron”), volum care, ca a doua ispravă a dânsului pe tărâmul versului, îl consacră pe autor ca poet. Volumul este prefațat de distinsul scriitor Iurie Colesnic, însemnând asta că, pe lângă osârdia cantitativă a autorului, poetul Valeriu Rață este girat, prin autorizatul condei al prefațatorului, și în privința calității poemelor sale - spus altfel, înțeleg prin asta admiterea autorului ca fiind demn de branșa celor care “scapă din gura inimii secretul creierului” (cum îi
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]