141 matches
-
care el consideră că implică „strălucire” sau „radianță”. Asta duce la termenii "deva", "deus", "theos", ca termeni generali pentru un zeu, și la numele „Zeus” și „Jupiter” (derivat din "deus-pater"). În acest fel, o metaforă ajunge să fie personificată și osificată. Acest aspect al gândirii lui Müller este asemănător cu ideile de mai târziu ale lui Nietzsche. În orice caz, opera lui Müller a contribuit la interesul din ce în ce mai crescând în cultura ariană, care punea tradițiile indo-europene („ariene”) în opoziție cu religiile
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
Cu toate acestea, mulți germani sunt încă îngrijorați atunci când privesc spre România, având lărgirea Uniunii Europene în fața ochilor. Mihai-Răzvan Ungureanu: V-aș spune simplu: veniți în România să vă convingeți nemijlocit ce înseamnă de fapt această țară. Împotriva unor convingeri osificate se poate lupta numai prin prezentarea deschisă a adevărului. Bineînțeles că avem probleme mari, dar putem să consemnăm și rezultate apreciabile: creșterea economică se situează între cinci și șase procente, inflația este la nivelul de cinci procente, îndatorarea externă este
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
acceptat ca acest lucru să fie menționat acolo, garantând în felul acesta suportul politic pentru continuarea procesului de construire a Euroregiunii. Forumul nu este organizație. Este un prilej de întâlnire care va continua, se autogenerează, el nu e o structură osificată. Intenția este să creăm reflexul dialogului. Numai dialogul poate risipi neîncrederea. Cornel Nistorescu: Asta înseamnă că pierdem zece ani pentru a crea reflexul dialogului între niște țări care dialogau mai puțin... și apoi să mai facem și niște proiecte comune
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
foarte evlavioasă. Soțul ei În schimb a fost evreu. Prin anii ’20 căsniciile mixte În general, dar mai cu seamă Între evrei și creștini au fost o raritate. Dar și atunci, ca Întotdeauna, marile amoruri au Înfruntat uzanța socială, tradiția osificată. Îmi aduc aminte cum duminica dimineața el o lua de braț, o Însoțea la catedrala mare din centrul orașului. Ea intra, iar el se plimba până la terminarea slujbei, iar apoi, ținând-o de braț, se duceau acasă. În schimb, această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
anume respingerea implicită a ficțiunii ideologice impuse de regimul comunist. Înclinăm să-i dăm dreptate lui Caius Dobrescu, care vedea în demersurile unor autori ca Mircea Ivănescu, Emil Brumaru sau Leonid Dimov o evidentă tentativă de respingere a discursului oficial, osificat și stereotip, impus de propaganda de partid: Adevărata luptă cu limbajul de lemn și adevăratul efort de a crea un limbaj al persoanei, un limbaj ce recuperează intimitatea și respectul de sine al individului, un limbaj care să poată denumi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pătrunderea imaginarului în discursul ideologic. Mișcarea ideii din eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului copilăriei" într-o "reverie recesivă" și prin interpretarea tradiției în termeni acvatici, în vreme ce "tipicul" (tradiția moartă) apare "osificat"; "apa - se scrie într-un loc - reprezintă omologia perfectă a poeziei", un "timp acvificat" fiind prezent și în însemnările din jurnalul poetului. Într-un limbaj foarte personal, în care cititorul se lasă oarecum contaminat de universul imaginar analizat, cu o
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
element care ar putea fi asociat ”militantismului”, o perspectivă feministă - în special una locală, cu valente intersecționale, care derivă deci dintr-un feminism de stânga - devine automat neviabila. </p> Cred însă că ea este neviabila doar atâta vreme cât nu demontam structurile osificate ale narațiunilor dominante. Și că odată făcut acest lucru, se deschide în fața noastră <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>posibilitatea de a construi această perspectivă</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, întâi teoretic, apoi
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile strămoșești. Mirosea plăcut, a praf și mobilă grea. Părinții vegetau și ei acolo, oameni buni, osificați, tasați printre ziare și pantofii aliniați la intrare, ca o familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu degetele lui de cașcaval. Ba chiar îl trecea seara pe calculator, sub ochiul meu larg: o victimă imprudentă, studiată de torționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără inteligență, toate acele câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul {EminescuOpXI 78} noțiunii "romîn". Poate deci că acei oameni n-au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase prea vechi, prea osificate, prea staționare, pentru ca prin încrucișare să poți scoate ceva bun din ele. În țara noastră, care e pe clina de despărțire între trei lumi deosebite, aceste elemente au existat totdauna. Cu cât mai vechi însă, cu atât mai asimilate. O
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ține conferințe având un vultur pe umăr, iar sfinxul îi face cu ochiul lui Oedip. Să ne indignăm? Ar fi inutil. Pe deasupra, "insolența" aceasta nu e lipsită de interes. "Demitizările" au înlăturat multe podoabe false pe care respectul convențional și osificat le-a aruncat peste mituri. Și, nu o dată, în "cadavrele" vechilor mituri a fost resuscitată, prin sensuri noi, o licărire, neașteptată, de viață. Numai că, așa cum se întîmplă de obicei, moda duce la excese. Au apărut "demitizatori" de meserie care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
considerau că pot închide, în îngustul cerc intelectualist, orizontul larg al educației omenești, atât de complexe”. Și diagnosticul său: „Noi considerăm azi pedagogia herbartiană ca un sistem lipsit de bază științifică... de mult așezat în ruină”. Alternativa la acest sistem osificat e deschiderea cultural-umanistă, sensibilizarea elevilor pentru a recepta valorile: „Noi nu suntem numai inteligență pură, valoarea omului nu constă numai în gândire logică și adevărată, în a fi savant, ci mai ales în a fi om, în a fi la
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
putea conduce la „ridicarea”, pe toate planurile, a satului. Succesul acestor acțiuni a depins, în mare parte, de caracterul lor nedogmatic și nerigid, de modul lor de desfășurare: în acord cu cerințele, așteptările, capacitatea de receptare a participanților. Nimic formal, osificat, oficial. Tonul acțiunilor, stilul, metoda de implementare erau întâi încercate și abia apoi generalizate. Întreaga activitate a avut un caracter experimental, oferind, în final, modele de acțiune în munca educativă, adecvate unui anumit context social-economic și cultural - satul românesc interbelic
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
universități și institute de 3 ani, redacții, centre de creație, institutele de cercetare ale Academiei etc. - , la care optzeciștii nici măcar n-au mai Îndrăznit să viseze! Acestora li se adaugă, În mod firesc, inerțiile cutumiare ale vieții noastre literare, relativ osificate deja În momentul În care optzeciștii ajung să se „bată” pentru câte un loc modest la masa cu trufandale a celor mari. Dacă privim evoluția literaturii noastre postbelice din acest punct particular de vedere, ajungem la concluzia că generația ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cum îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
creștinismul nu mai e o apariție tânără, fragedă și entuziastă; în curând el va atinge vârsta venerabilă de două mii de ani. Ceea ce a fost altădată prospătenie și elan creator a devenit pentru noi o tradiție „de autoritate externă, încremenită și osificată”. Ce-a fost odinioară viață dinamică s-a transformat în formulă moartă. „Noul Testament se preschimbă într-o religie a cărturarilor și a fariseilor”.(Nikolai Berdiaev: Der Sinn des Schaffens, p. 174.) Astfel, noi creștinii actuali nu avem vârsta individuală, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o religie a cărturarilor și a fariseilor”.(Nikolai Berdiaev: Der Sinn des Schaffens, p. 174.) Astfel, noi creștinii actuali nu avem vârsta individuală, ci fiecare suntem bătrâni de două mii de ani, purtând în spate ca pe un balast această tradiție osificată. Chiar dacă mai apar în vremea noastră sfinți ca Serafim de Sarov în Rusia, ei sunt oarecum anacronici pentru mentalitatea modernă și nu mai deșteaptă ecoul de altădată. Calea sfințeniei, bătută atâtea veacuri, e în chip vădit epuizată. Prin urmare, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
același plan sfințenia canonică și creativismul artistic, cu precădere în viitor pentru acesta din urmă, ar însemna să alegem ca model de viață pe Sapho în locul Maicii Domnului și pe Homer în locul lui Grigore Teologul. A declara mai departe sfințenia osificată, iar creativismul singurul lucru viu, ar însemna să credem că Duhul Sfant și-a schimbat planul de reînnoire a lumii, mutându-și lucrarea desăvârșiloare din sfinți în genii, adică din nemurirea reală în imaginea artistică a nemuririi. în afară de confuziile semnalate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
realizare a lui este pseudodicționarul publicat în 1978, Scriitori tineri contemporani, conținând 168 de portrete-sinteză ale unor autori născuți după 1936, lucrare construită din convingerea că schimbarea, înnoirea literaturii nu se pot întemeia decât pe dinamizarea de către tineri a structurilor osificate. Însoțite de scurte note biobibliografice, portretele sunt exacte, cuprinzătoare, incisive și nonconformiste, în spiritul întregii critici practicate de I. Despre Marin Sorescu: „Nu e nici un paradox a spune că poetul cel mai «modern» al generației sale este în spirit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
au născut pe vremurile Moldovei sau în curînd după anexare? Niște boi! Or fi și oameni de treabă printre ei, dar boi, fiindcă au rămas neatinși de rusificare apoi nu și-au însușit nici cultura românească, sînt deci ruginiți, inculți osificați, ca mamuții înghețați din alte epoci geologice; [...] sînt în afară de viață, aparținînd unei generații condamnate să se stingă, ca și speciile animale învinse în lupta pentru trai. [...] cei născuți și crescuți în decada a treia sau a patra a acestui veac
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de evidențiere a loialității față de grupul de apartenență. Apelul la tradiții și la simboluri reprezintă, de fapt, un instrument pentru legitimarea accesului la resursele economice și teritoriale. Încărcătura simbolică înlocuiește dialogul, care nu se face decît mediat, într-o formă osificată, prin interpuși (aflați, de regulă, în fruntea ierarhiei) care au învățat atît limbajul oficial, cît și modalitățile de presiune și șantaj. Comunitatea cadrelor Deși, privită din afară, pare o lume omogenă și greu diferențiabilă, lumea angajaților este și ea puternic
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care stă la pândă, care vede tot, s-ar putea numi, în sensul la care se referă Lefebvre atunci când conturează portretul ritmanalistului, privire ritm-analitică. Acest aspect al privirii nu sesizează numai repetiții, reluări, întoarceri și cadențe, lipsite de libertate și osificate pictural, așa cum apar în Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu, unde trandafirii galbeni desfășoară un ritm diferit de acela al trandafirilor albi sau roșii, în Flori de măr de Aurel Băeșu, unde ritmul discret răvășit și sărac al frunzelor este dominat
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
luminos căruia îi corespund cele două panouri ale porții întredeschise de unde apare figura din partea stângă, a cărei înfățișare sporește impresia de stranietate. Ambiguitatea culorii evocă o lume ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tablou realizat în întregime după aplicarea integrală a metodei paranoico-critice" (2005g: 291), se suprapun trei tipuri de imagini repetate, cu o configurație asemănătoare și cu semnificații interconectate. Figura așezată și ușor aplecată în față a lui Narcis devine o mână osificată ținând un ou (simbol al vieții), spart însă, din care crește o narcisă, floarea amintirii, tribut adus tinereții și frumuseții eroului. Relația dintre iluzie și realitate este perfect întruchipată de mitul lui Narcis care s-a îndrăgostit de propria imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
replică îi era prea de-ajuns pentru schițarea convingătoare a portretului psihologic. Aveai senzația că-i cunoșteai de mult pe marii ieșeni ai începutului de veac; coborau din pagina severă a manualului pur și simplu reînviau. Nu mai erau personalități osificate, încătușate în zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a lumii în două, de o parte a profesorului, unitate abstractă, vorbind în gol, de cealaltă parte tinerii necăjiți. Ne simțeam reduși la nimic, eram desființați, nici măcar o virgulă, un punct nu eram. Cred că această schizofrenie, pricinuită de tradiții osificate, ar fi omorât în cele din urmă școala ieșeană de medicină, de n-ar fi existat câțiva oameni vii. Printre aceștia Alexandru Țupa, care era și decan. Sub o înfățișare austeră, bătea în pieptul său un suflet viu, aprig de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]