717 matches
-
printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile care sunt în concentrații mari pe o parte a membranei,micile molecule (apa) vor trece de această parte încercând să ‘diluieze’ substanțele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotică aparută astfel este motivul pentru care celulele sunt adesea umflate și tari, într-o tulpină de floare spre exemplu. Fig.2 Experimentul lui Peter Agre cu celule conținând sau nu acuaporină.Acuaporina este necesară pentru a face celulele să absoarbă
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un element indispensabil existenței celulelor din organismele animale. Concentrația sărurilor, deci și a ionului de sodiu, determină presiunea osmotică normală a lichidelor. Sodiul mărește îmbibația cu apă a coloizilor din celule. El se găsește în special în serul sanguin, sub formă de NaCl, dar și de bicarbonat și fosfat de sodiu. Dintre utilizările sodiului, amintim:
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
sunt într-o concentrație în organism de cel puțin 50 mg/kg greutate corporală. Pe când microelementele sunt într-o concentrație de sub 50 mg/kg greutate corporală. Alte funcții are Na (natriul), K (potasiul), care are rolul de reglare a presiunii osmotice prin așanumita „pompă Na/K”, iar funcții plastice au clorul, fierul. Iodul. Unele din substanțele minerale se găsesc în organism într-un circuit, influențându-se reciproc, ca de exemplu sodiul și potasiul care au funcții antagoniste în transmiterea impulsului nervos
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
ca de exemplu iodul care face parte din hormonul tirodei. Sunt de asemenea substanțe minerale care sunt dizolvați ca electroliți sub formă de cationi sau anioni asigurând o funcție de tampon în neutralitatea electrolitică și menținerea între anumite limite a presiunii osmotice. Substanțele minerale se găsesc sub formă de legături diferite cu alte elemente ca de exemplu sarea (NaCl) sau fierul de chelatat în hemoglobină. "Borul" acționează pozitiv asupra metabolismului nucleic, înlesnește polenizarea și fecundarea, grăbește formarea calusului și cambiului la vița-de-vie
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
antispastică. Importanța potasiului constă în asigurarea osmolarității spațiului celular, participă în biosinteză și creștere în excitabilitatea neuro-musculară (antagonist al calciului), în procesul diuretic, în secreția unor hormoni, în activitatea enzimatică. Sodiul, fiind ionul de reținere al apei participă în echilibrul osmotic și acido-bazic, mai ales în spațiul extracelular. Studiul farmacodinamic al apei îmbuteliate ca apă de masă Biborțeni scoate în evidență faptul că parametrii urmăriți nu suferă modificări semnificative după un an de la îmbuteliere, față de momentul inițial, atât la apa impregnată
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând constant raportul moleculelor de apă ce intră și ies din celulă.
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând constant raportul moleculelor de apă ce intră și ies din celulă.
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
anul 1901, părintele fondator al stereochimiei, domeniu al chimiei care studiază structurile spațiale și repartizarea moleculelor și atomilor din diferitele elemente chimice. ""ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, prin descoperirea legilor dinamicii chimice și ale presiunii osmotice în soluții"". s-a născut în Olanda, la 3 august 1852, la Rotterdam. Tatăl său de profesie medic, l-a introdus încă din copilărie în lumea fenomenelor naturale, iar el s-a dovedit a fi un mare amator al excursiilor
Jacobus Henricus van 't Hoff () [Corola-website/Science/308787_a_310116]
-
credințe dharmice și nu este o ramură vedică, ortodoxă ("astika") a spiritualității indiene așa cum sunt școlile din cadrul hinduismului, ci împreună cu budismul formează un curent religios eterodox ("nastika"). Ortodoxismul și eterodoxosimul vor conviețui în spațiul indian influențându-se, realizând un transfer osmotic de idei filozofice, mitologice și religioase, proces care va fi resimțit din plin și de jainism. Cărturarul hindus Bal Gangadhar Tilak atrage atenția că jainismul a contribuit la încetarea sacrificiilor de animale din religia vedică și că tot lui îi
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
minusculi, care duc la celule glandulare și neglandulare subiacente. Această banda bacilară specializată a epidermului este tipică pentru ordinul "Trichinellida". Deși funcția celulelor din banda bacilară este necunoscută, ultrastructura lor sugerează că celulele glandulare pot avea un rol în reglarea osmotică sau ionică, iar celulele neglandulare pot avea un rol în formarea cuticulei și depozitarea alimentelor. Ambele sexe au o singură gonadă. Sistemul excretor este absent. Masculul la extremitatea posterioară a corpului se curbează în spirala, concavitatea spirei corespunde feței dorsale
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță. A inventat „pilele Karpen”, care funcționeză folosind căldura
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
un instrumentar metodologic interdisciplinar în care faptele însele (resursele biobibliografice) se luminează unele pe altele. Faptul, trebuie precizat, nu este inexplicabil. Vasta experiența de cercetare a autorului este vizibilă pretutindeni în lucrare. Dubla formație de filosof și sociolog este valorificată osmotic prin accesarea resurselor interpretative ale genealogiei, istoriei culturii și istoriei filosofiei, deopotrivă ale istoriei ideilor și filosofiei culturii. Profunda cunoaștere a dinamicii culturii noastre, a curentelor deidei, a școlilor de gândire și a dezbaterilor ce au dominat fenomenul modernității românești
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
Are tendința de a părăsi lichidul extracelular și de a pătrunde în celule, mai ales în cele afectate, atrăgând după sine apa. De aceea, dacă nu există pierderi concomitente de lichide cu componentă sodică mai mică decât plasma (sudoare, diureză osmotică, polipnee), concentrația sa plasmatică va scădea. Cl: suferă în timpul șocului modificări asemănătoare cu Na, fiind supus acelorași influențe dereglante. K: de cele mai multe ori crește la șocați, deoarece se eliberează din celule în mari cantități, din cauza intensificării glicogenolizei și a hipoxiei
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
canalele ionice. Apa se poate mișca liber prin membrana celulelor dar există și canale speciale pentru transportul apei denumite aquaporine mai ales în anumite celule (eritrocite, endoteliul vascular, celulele alveolare pulmonare, tubii colectori renali). Mișcarea apei este guvernată de forțele osmotice. 1.1.1.1.3.Receptorii membranari sunt tot de natură proteică și reacționează cu diferiți liganzi cu rol de molecule de semnalizare modificându-și conformația și transmițând astfel informații celulelor. Se cunosc și receptori situați în interiorul celulelor care reacționează
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
direct membrana (O2, CO2, alcool). Difuziunea apei și a substanțelor hidrosolubile se realizează prin porii existenți în interiorul proteinelor transmembranare care constituie canalele pentru apă denumite aquaporine a căror structură a fost identificată recent. Existența unor gradiente de presiune hidrostatică sau osmotică la nivel membranar face ca apa să se miște într-o cantitate mai mare decât prin difuziune simplă, fenomen cunoscut ca “bulk flow”. 1.1.1.1.7.2. Difuziunea facilitată. Unele substanțe (glucoza, aminoacizii), deși nu sunt solubile în
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
sau al celulelor glandulare. Mesagerii chimici pot fi peptide, proteine, aminoacizi, amine sau steroizi. 1.2.Volumul și compoziția lichidelor organismului. Corpul unui adult conține cam 60% apă din care 40% în compartimentul intracelular și 20% în cel extracelular Presiunea osmotică definește excesul de presiune care trebuie aplicată unei soluții separată de solventul său printr-o membrană semipermeabilă pentru a împiedica trecerea solventului în soluție. Ea guvernează distribuția apei în celule și spațiul interstițial. Are o valoare de 7.6 atm
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
la temperatura corpului (5500 mmHg) ce corespunde cam la 300 mOsm. Osmolul se definește drept cantitatea de substanță în grame care dizolvată în 1 L apă dezvoltă o presiune de 1 atm. O soluție izotonică sau fiziologică dezvoltă aceeași presiune osmotică cu a lichidelor din organism și poate fi obținută prin dizolvarea a 9 g CLNa în 1 L apă. Presiunea coloidosmotică sau oncotică este presiunea realizată de proteinele plasmatice, în special albumine, care formează soluții coloidale. Are o valoare în
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
2.Forțele care guvernează distribuția apei. Apa se poate mișca liber între diferitele compartimente lichidiene care sunt separate prin membrane semipermeabile. Forțele implicate în mișcarea apei sunt reprezentate de presiunea hidrostatică (ce acționează mai ales la nivelul vaselor) și cea osmotică. Presiunea osmotică este definită ca excesul de presiune ce trebuie aplicat unei soluții separată de solventul său printr-o membrană semipermeabilă pentru a împiedica trecerea acesteia în soluție (FIG 1.9.). Deoarece presiunea osmotică depinde de numărul de particule existente
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
care guvernează distribuția apei. Apa se poate mișca liber între diferitele compartimente lichidiene care sunt separate prin membrane semipermeabile. Forțele implicate în mișcarea apei sunt reprezentate de presiunea hidrostatică (ce acționează mai ales la nivelul vaselor) și cea osmotică. Presiunea osmotică este definită ca excesul de presiune ce trebuie aplicat unei soluții separată de solventul său printr-o membrană semipermeabilă pentru a împiedica trecerea acesteia în soluție (FIG 1.9.). Deoarece presiunea osmotică depinde de numărul de particule existente în soluție
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
ales la nivelul vaselor) și cea osmotică. Presiunea osmotică este definită ca excesul de presiune ce trebuie aplicat unei soluții separată de solventul său printr-o membrană semipermeabilă pentru a împiedica trecerea acesteia în soluție (FIG 1.9.). Deoarece presiunea osmotică depinde de numărul de particule existente în soluție substanțele ionizabile care au un număr de particule mai mare decât numărul de molecule dezvoltă la concentrații egale o presiune osmotică mai mare decât cele neionizabile. Presiunea osmotică a unei soluții ce
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
a împiedica trecerea acesteia în soluție (FIG 1.9.). Deoarece presiunea osmotică depinde de numărul de particule existente în soluție substanțele ionizabile care au un număr de particule mai mare decât numărul de molecule dezvoltă la concentrații egale o presiune osmotică mai mare decât cele neionizabile. Presiunea osmotică a unei soluții ce conține 1 mol de substanță neionizabilă în 1 L apă este de 22.4 atm la 0o C și 25.5 atm la temperatura corpului (38oC). Se numește osmol
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
1.9.). Deoarece presiunea osmotică depinde de numărul de particule existente în soluție substanțele ionizabile care au un număr de particule mai mare decât numărul de molecule dezvoltă la concentrații egale o presiune osmotică mai mare decât cele neionizabile. Presiunea osmotică a unei soluții ce conține 1 mol de substanță neionizabilă în 1 L apă este de 22.4 atm la 0o C și 25.5 atm la temperatura corpului (38oC). Se numește osmol (Osm) cantitatea de substanță în grame care
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]