1,525 matches
-
ca a doua zi să dea un ospăț, adică mâncăruri și băuturi din care se înfruptă atât „hoții“, cât și „păgubașii“. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospățul. C. I. Mănăstirea Feredeu Mănăstirea Feredeu este situată la 37 km nord-est de Arad și la 6 km de Șiria, pe dealurile împădurite ale Zărandului, la o altitudine de 427 de metri. Prima menționare a existenței unui așezământ monahal la
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
pe masă în timpul servirii, o lumânare, un sfeșnic frumos decorat sau un aranjament mic trebuie să sugereze Crăciunul. La alegerea farfuriilor se va avea în vedere întotdeauna simplitatea atât ca formă, cât și culoare. Ca să se evite monotonia, mesele pentru ospățul de sărbătoare se pot îmbrăca în fiecare an în haine noi. Pentru aceasta vă dăm câteva sugestii. Masă cu atmosferă nordică (1). Cu mici trucuri masa festivă se poate transforma ușor. În pahare colorate în alb și roșu se plantează
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
și ele cu zăpadă artificială, iar deasupra se decorează cu câteva lumânări rotunde albe și globuri roșii. Masa se poate împodobi cu figurine de reni și stele, decupate din fetru de culoare roșie, care se pot pune și sub pahare. Ospăț de Crăciun strălucitor (2). În acest caz, auriul și albul dau tonalitatea de bază. Pe mijlocul mesei se așază în pahare lumânări decorate cu puțin verde. Un brad mic, împodobit cu globuri aurii și verzi, așezat la capătul mesei împreună cu
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
învață: „Vă îndemn, deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca pe închinarea voastră cea duhovnicească“ (Romani 12, 1); și: „Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte“ (Romani 13, 13-14). Aceste îndemnuri apostolice
Agenda2004-46-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283058_a_284387]
-
Altarului este amintirea permanentă a patimilor și a morții Domnului, este monumentul grăitor al iubirii sale de oameni. Mai mult, este piatra jertfei neîntrerupte, pe care se înnoiește Jertfa de pe Golgota. Este masă adevărată, unde Dumnezeu însuși se oferă în ospățul euharistic. Sfânta Masă a Altarului este tronul pământesc al Domnului, de unde se revarsă sfințenia care lucrează în lume. De aceea, în Sfântul Altar nu poate intra oricine, iar cine intră, să intre cu smerenie, cuviință și frică. Preot Horia ȚÂru
Agenda2004-47-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283081_a_284410]
-
cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
de jos,/ cei mai umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forță sexuală a unei abstracții/ cercetînd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeți ai infernului/ iluminați. înrăiți" (Oameni cu lămpi sIesireat). Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
ales când era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, mai ales când cântă "Mântuiește Doamne norodul tău!" Era dascăl la Butucani, sat bun și mare, cu oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die Welt von gestern Ștefan Zweig încerca să definească "lumea de ieri" - lumea întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
să-și arunce ochii la coloană jenantă a prețurilor din lista. Cu o condiție: să moară a doua zi și-n toate zilele următoare de foame, pînă ce boierul degenerat din Mecena își mai aducea aminte de el la un ospăț. În toate celelalte momente, afară de epocă strechei, boierul, care iubea pe literat numai la acces, lipsea sistematic de acasă, de la telefon, de la club, de la teatru și poetul n-avea nici o putință să dea de el, ca să-și poată plăti, după
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
mari, în vasoane aurite, care stau înaintea jubiliarilor și tortă mare și luxos decorată cu inscripțiunea Să trăiască jubiliarii". Să mă opresc aici, cu observația că bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
ritmat de numere al Cronicarului se întoarce iar la 1, primele reviste literare din 2000 sînt încă în gestație. Așa că sîntem nevoiți să trecem pragul înapoi și să luăm din decembrie un subiect, ca și cum am mînca din resturile reîncălzite ale ospățului. Subiectul din RAMURI nr. 12, proza românească de azi, are un termen lung de valabilitate, știut fiind că azi în istoria literaturii e o felie groasă de un deceniu și că '99 sau '00 deocamdată nu se despart. Întrebîndu-i pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Sunându-și clopoțeii lin... Un râu ce dintre stei tișnește Aleargă-n spume scânteind , Și-n veșnic tânăra-i sclipire , De viață nouă fremătând , Natura , veselă vuind , Ca un copil voios din fire , Se joacă singură , râzând . Dar de-al ospețelor tumult Castelul nu se mai răsfăța ; Stă trist și părăsit în ceață, Ca un batran rămas în viață , Când toți ai lui șanț morți de mult . Așteaptă doar ivirea lunii Locuitorii nevăzuți : Ies veseli ,gureși că lăstunii , Deasupra steilor căzuți
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
locului mai străveziu: Radu Anton Roman lasă impresia că știe într-adevăr, cu fiecare virgulă și papilă, despre ce vorbește. În încurcata rețea de rețete tradiționale, de pofte legitimate savant pentru vinuri și țuici, de mizanscene minuțios proiectate pentru diferite ospețe, de anecdote, citate și interpretări - literare, istorice, geografice, mitologice, etnografice și antropologice, de amintiri de călătorie, fotografii etc., R.A. Roman se mișcă în voie, ba chiar cu tropăitul unei bune dispoziții molipsitoare. Cartea își trece pe lista calităților sale evidente
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
să nu-ți mai dorești decât un îngeresc ceai de mușețel - sau o ascetică lectură din vârful buzelor a acestor rețete (așa cum vor fi fost ele menite dintr-un început), ca formă slabă, mofturoasă și indispusă de participare la un ospăț epocal. Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești, Paideia, 1998, 527 pag., 147.000 lei la tarabă (iulie a.c.).
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
ambițios - antrenînd 30-40 de cercetători pentru o perioadă de 2-3 ani - un Dicționar al ospitalității, lucrare care nu are precedent în spațiul cultural european. Vor fi definite și ilustrate aici noțiuni elementare precum găzduirea, hanul, banchetul, caritatea, darul, oaspetele, gazda, ospățul, pelerinajul, pelerinul, călătorul, pragul, străinul, vagabondul, vor fi prezentate și analizate marile opere ale ospitalității și tot aici își vor găsi locul noțiuni complexe precum ntertextualitatea, interculturalul sau învecinate politicului precum rasismul, xenofobia. Despre toate acestea Alain Montandon a avut
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă, tresare, calul sau cade și el are reflexul de a sări la timp din șea, apoi "iară încalecă" și se apără frenetic cu sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
a fost inaugurat, așadar, de o superproducție franțuzească, jucată în engleză, sub bagheta unui regizor britanic... În 1671, regele și suita vin în vizită la țară, la palatul Prințului de Condé. Trei zile și trei nopți de serbări fastuoase, de ospețe pantagruelice, de intrigi de curte, de povești de alcov, de aventuri de capă și spadă... Personajul principal, Vatel - Depardieu, cu truculența lui inconfundabilă - e maestrul de ceremonii și maestrul bucătar al întregii povești; un om pasionat de ceea ce face, un
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
am mîncat în loc de pîine litere don juana le prindea cu plasa de prins/ litere din carnea și sîngele ei/ și mi le punea apoi pe buze mi le așeza în cerul gurii și mă ajuta să le înghit..." La acest ospăț pantagruelic e greu să distingi muntele de mărgăritare de muntele de orez. Recunosc că nesațul de a arăta cît mai mult și neîndurarea de a renunța la un retorism supărător înneacă pe alocuri cartea într-o lumină tulbure care îi
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
Slavici în paragraful "mari creatori", nota că inițiativa sa "are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției verbale și imaginative, limba săracă evidențiază că "după faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al lui Creangă, Slavici ne invită la un ospăț mai sărac". Socotea totuși că, după această ierarhizare obiectivă, Slavici - pentru multiplele însușiri ale operei sale - merită să fie așezat în același mare capitol, chiar dacă spre sfîrșit. Aceasta nu înseamnă o diminuare a operei lui Slavici ci o dreaptă prețuire
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
pentru Elada va fi filtrat, în sensibilitatea poetului nostru, prin lectura parnasienilor, pe care îi frecventează cu pasiune. Apelul lui Leconte de Lisle, de reîntoarcere la vechile mituri și idealuri ale civilizației, e confirmat în cîteva producții macedonskiene precum Hinov, Ospățul lui Pentaur, Avatar etc. Lui José-Maria de Hérédia i se dedică o poezie în limba franceză, L'onde rose: "Critica literară a observat, de altfel, că volumul lui Hérédia, Les Trophées, model de artă parnasiană, a îndeplinit un rol important
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
găsesc în magazinele brașovene tot felul de bunătăți pe gustul lor: fructe de mare, calamar, langustă sau alte "ciudățenii". Prețurile acestor sofisticate delicatese sînt însă pe măsură" (arhiva on-line a Monitorului de Brașov). În Ion Ghica sau N. Filimon, listele ospețelor din timpuri fanariote și post-fanariote cuprind însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
înțelege, și el, văzînd-o pe Rusalina și aflînd cine este, că aici e mîna destinului ("Asta nu-i mai întîmplare. Asta-i voia lui Dumnezeu!, zise bătrînul".). S-au întreprins, într-o săptămînă, pregătirile pentru nuntă, care se petrecu în ospăț mare, cu masa întinsă trei zile. Tinerii însurăței, la stăruința Rusalinei, se așezară în satul Vlădeni, satul amintirilor ei. Tatăl lui Marco tocmi o slujbă întru pomenirea morților dragi. Slujba simboliza și lespedea pusă pe trecut. "Morții cu morții, viii
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o ființă devoratoare și - ceea ce e cel mai important - cu
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
rodnicei de frate vânzare/sângele bușnind în celesta lucrare” - cf. Plânsul mieilor. Învingându-și, fie și ludic, înclinația pesimist apocaliptică, precum Poeții/Preoții Logos-ului antic (care se sinucideau a se vedea Petronius sau Seneca! în mijloc de fast și ospețe!), și Eugen Dainaua soteriologică și „orgasmul inițiatic”: „poeme interminabile”, de Eugen Evu Evu (chiar dacă, lucid, știe că “păstrăvii-n amonte mor la praguri” și, spre amurgul lui ICHTHEOS/HristosDumnezeu, “Nici icre de sămânță n-or mai fi...” - ambiguu, spre apoteoza
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
sau folii de plastic, ba li se refuză uneori chiar înmormîntarea și sînt obligați să se supună noului procedeu al incinerării. Cît despre mîncare, lumea satului pare permanent amenințată de spectrul foamei, oamenii mănîncă atît cît să-și întrețină viața, ospețele opulente descrise sînt cele ale noilor mandarini, ca ospețe obscene, „canibalice”, ale puterii ( `n romanul Țara vinului chiar se mănîncă carne de bebeluș). Există, în ultimul său roman, Broaștele, (care urmează să apară în curînd la Editura Humanitas) unul din
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]