140 matches
-
cu o grădină mică, dar intens și cu gust cultivată. În restaurant am fost serviți cu multă amabilitate de ospătărițe tinere și frumoase, îmbrăcate în rochii de culoare roșie cu modele cusute. După ce ne-am chinuit zadarnic să îi explicăm ospătăriței că vrem ciorbă, am fost salvați de o ospătăriță care știa vag limba română și de la care am aflat că vrem, de fapt, „borș”. Înainte de masă am primit bonus din partea gazdei un păhăruț de vodcă îndulcită cu miere. Pentru suveniruri
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
cultivată. În restaurant am fost serviți cu multă amabilitate de ospătărițe tinere și frumoase, îmbrăcate în rochii de culoare roșie cu modele cusute. După ce ne-am chinuit zadarnic să îi explicăm ospătăriței că vrem ciorbă, am fost salvați de o ospătăriță care știa vag limba română și de la care am aflat că vrem, de fapt, „borș”. Înainte de masă am primit bonus din partea gazdei un păhăruț de vodcă îndulcită cu miere. Pentru suveniruri am fost conduși la Fabrica de băuturi „Kvint”, recomandându
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
Constantin a fi scrise: „Instinctu divinitatis” (Prin inspirație divină), ca semn de recunoaștere a rolului decisiv al divinității în obținerea victoriei. Obosită dar îmbogățită, alături de fetele mele, am poposit la un restaurant din centru orașului, unde ne-a servit o ospătăriță româncă, pe numele ei frumos - Cristina. Auzindu-ne vorbind românește, gingașa Cristina s-a bucurat că mai poate vorbi și limba ei de acasă, pe care nu o mai folosise de la sărbătoarea Crăciunului, când se dusese s-o vadă pe
VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358041_a_359370]
-
la a-mi încânta prietenii, făcându-le câte un dar, ca o mulțumire sufletească. Sigur, cred că se poate trăi din artă, pictură... dar doar dacă ești la locul și momentul potrivit. Eu am terminat filologia și jurnalistica. Momentan sunt ospătăriță undeva în Ayia Napa, în Ciprul nostru minunat. Pentru 2014 îmi doresc în primul rând sănătate. 2013 mi-a adus foarte multe lucruri plăcute. Pe lângă artă... pentru că întotdeauna m-au ajutat prietenii, anul 2013 m-a împlinit și spiritual. Doresc
UN STROP DE ARTĂ ROMÂNEASCĂ LA NICOSIA ! de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344570_a_345899]
-
care deja terminase facultatea, dar negăsind de lucru nicăieri, a plecat în Italia să muncească. Își găsise de muncă la un restaurant, deocamdată la spălat vase, până mai învăța limba, apoi avea promisiuni că o va da la bucătărie. Și ospătăriță dacă o să-i placă. Așa i-a spus patronul, un moșneag macaronar. Îi era dor de tatăl ei. Multe fete veneau la braț cu tații lor la cumpărături. Parcă o și vede, deunăzi, pe una cum se alinta să-l
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
trebuie să se ducă la „privata” din livadă și să se ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar nu se îndura să se ridice de la masă, căci simțea căldura pulpelor Didinei (care se așezase în fața lui), și zvăpăiata „ospătăriță” își strecurase un picior între picioarele lui, cuprinse de un tremur ușor, că mi se aprinsese la față precum un măr în plină vară. Privirea îi deveni avidită și-i trăda o poftă irezistibilă de-a o poseda. Fiind pe
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
au venit să vadă ceremonia de la Prefectură, cea cu uniforme de paradă... vintage. Însă, nota bene, au venit de bună voie, nu cu japca, ca pe vremuri. După ceremonie, mulți au mers prin restaurante, la socializare. Am văzut într-unul ospătărițe îmbrăcare în costum național. Fără s-o ceară primarul! Apropo de inițiativă, am cumpărat o căniță cu stema Galațiului. Vândută aici, ea venea de la... Sighetul Marmației! La zi națională, mai vezi drapelul României fâlfâind la câte un balcon. Dar nici
Patriotismul nu se fabrică! () [Corola-blog/BlogPost/339986_a_341315]
-
obraji și cu mucii ca lumânările sub nasu-i cârn, de altfel, bunișor la carte: „Da, că, dacă nu era partidu’ și guvernu’, regimul democrat-popular făcea puntea măgarului fără noi”. Pentru că râsul îi cuprinsese pe toți, chiar și pe cele două ospătărițe, Șelaru a făcut o pauză în care a băut un pahar de apă, apoi a reluat, dar fără să mai spună cum a scos-o la capăt cu elevii. Al dracului inspector, Sichitiu ăla, care nici nu era de matematică
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
preparatului din pahar, privind nepăsătoare la mesele din apropiere. Băutura avea o consistență ca o cremă mai diluată, de culoarea fisticului. Era plăcută și ar mai fi dorit un pahar. Acest lucru l-a sesizat Valentin care a comandat imediat ospătăriței câte un nou preparat de bar pentru doamne. Restaurantul avea un taraf care concura prin muzica lui populară, folkiștii de pe scena amenajată pe plajă. La un moment dat se auziră fluierăturile și hărmălaia fanilor încinși atât de băutură cât și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
te readucă întreagă la masă. - Nu-i nevoie, vă rog... - Știm noi ce vreți voi tinerii, continuă cu hotărâre Valentin. Mirela! strigă el după ospătară. Trimite după Vasilica să vină până la mine. - Gata domn’ director, vine imediat. La rândul ei ospătărița trimise picolița la hotel să anunțe recepționera șefă că este chemată fata ce se ocupă de curățenia pe hol, la domnul director. Când aceasta apăru gâfâind, roșie la față atât de graba cu care venise, cât mai ales de emoție
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
venit la ora două așa cum a spus. M-a invitat la masă, dar am refuzat, mă aștepta tanti Zinaida. Am fost și am băut câte o cafea și câte un nectar de piersici. Am fost însă neplăcut surprinsă de primirea ospătăriței: “Bine ați venit, domnule inginer”. La remarca mea că este cunoscut prin baruri, mi-a răspuns că este bărbat, trebuie să-și petreacă timpul liber într-un fel . Mie nu-mi inspiră încredere acest mod de distracție, mai ușor te
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
care era la vreo 50 de m. de cameră. Uneori luam o pătură și mergeam afară la umbra unui pom unde fetița se juca iar eu îmi continuam lucrul. La prânz mergeam la cantina șantierului unde aveam mai multe colege ospătărițe care ne servea cu cele mai bune meniuri. Toată lumea din sala de mese aveau ochii îndreptați spre mine și unii vociferau, spunând uite măi Cadar spunea că nu e însurat dar uite că are o fetiță. Asta e sora mea
DRAGOSTEA DE FRATE de IONEL CADAR în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343092_a_344421]
-
că în apropiere, între Satul de Vacanță și sala de bowling era un camping plin de corturi și turiști, mai ales cehi, iar restaurantul se umplea seara cu posibile partenere de dans, sau de scurte idile nocturne tinerești. Negociam cu ospătărița să ne aducă o sticlă cu vin mai ieftin, de 25 lei, care era un vin de masă - “Corăbioara de Murfatlar”, noi fiind băieți săraci, care nu ne permiteam mai mult. Cu paharele de vin în față, glumind și râzând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
preparatului din pahar, privind nepăsătoare la mesele din apropiere. Băutura avea o consistență ca o cremă mai diluată, de culoarea fisticului. Era plăcută și ar mai fi dorit un pahar. Acest lucru l-a sesizat Valentin care a comandat imediat ospătăriței câte un nou preparat de bar pentru doamne. Restaurantul avea un taraf care concura prin muzica lui populară, folkiștii de pe scena amenajată pe plajă. La un moment dat se auziră fluierăturile și hărmălaia fanilor încinși atât de băutură cât și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
te readucă întreagă la masă. - Nu-i nevoie, vă rog... - Știm noi ce vreți voi tinerii, continuă cu hotărâre Valentin. Mirela! strigă el după ospătară. Trimite după Vasilica să vină până la mine. - Gata domn’ director, vine imediat. La rândul ei ospătărița trimise picolița la hotel să anunțe recepționera șefă că este chemată fata ce se ocupă de curățenia pe hol, la domnul director. Când aceasta apăru gâfâind, roșie la față atât de graba cu care venise, cât mai ales de emoție
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
Sandru Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi aduc aminte, cum, pe când aveam vreo 9 ani, de abia așteptam să iau vacanță, să merg la sor*mea cea mare la Predeal; era pe atunci ospătăriță la Cabana 3 Brazi. Păi, după ce treceam de Orizont și Cabana Vânătorilor, nu mai era nimic altceva până la 3 Brazi, sau, în partea opusă, era doar Cioplea, Cabana Partidului, U.G.S.R.-ul și Meteor, până la trambulina de schi, fără vile
AMINTIRI DIN PREDEAL de ARON SANDRU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376785_a_378114]
-
zece autobuze pline; acuma, dacă se mai umple unu cu oameni din toată comuna” (sătean). Există aproximativ 15-20 de persoane plecate din sat la muncă în străinătate, majoritatea fiind în Spania. Domeniile de activitate acolo sunt: construcții, menaj, îngrijirea copiilor, ospătăriță. „Sora mea a plecat acum zece ani și le-a cărat pe rude... și pe copii mei...” (lider local). Plecările au început în anii 1995-1996. Unii dintre cei plecați revin periodic în țară sau trimit bani rudelor din sat. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n gît În ziar. Ospătărița cea posacă, cu cotul pe casa de marcat și cu radioul ce-i cînta Încet la ureche, privea afară, dusă pe gînduri. Pe buze i se descifra un surîs batjocoritor. Oare rîdea de programul de la radio sau de mine, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
două frumoase fete localnice, îmbrăcate, practic, cu costume naționale românești. În fața ministrului de externe de la Chișinău, Mihai Popov, bun vorbitor al limbii române, dar care insistă pe folosirea sintagmei de "limba moldovenească", am întrebat-o pe una din cele două ospătărițe: "Ce știi tu mai bine și ce vorbești mai bine, românește sau moldovenește?". Răspunsul ei a fost năucitor: pe amândouă cam la fel! Fără cuvinte ! Nici ministrul Popov nu a avut nimic de spus. Seara am servit dineul pe o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
perechi de urechi. Făcând Încă o scamatorie, Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi, rotindu-le În jurul capului. În curând, În jurul frunții lui apăru ca un fel de nimb sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care se ocupă de parcare? — Nu. — Îți amintești să fi văzut noaptea trecută în parcare vreun Buick verde? — Nu. — Oamenii tăi de la bucătărie mai stau prin parcare? — Omule, oamenii mei de la bucătărie-s prea ocupați ca să stea pe undeva. — Dar ospătărițele? Mai vând câte ceva pe-afară după închidere? — Omule, te-ntreci cu gluma și-ai sărit calul. Danny îl dădu cu cotul la o parte pe mulatru și își croi drum spre scenă prin mulțimea de la ora cinei. Sultanii văzură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o persoană pe care o cunoșteam. Claire zâmbi. — Ți-am amintit eu sau ceva din ce-am spus? Danny făcu o grimasă exagerată. — Și una, și alta, Claire. — Nu vrei să fii mai explicit? — Deocamdată nu. Claire o chemă pe ospătăriță și îi spuse: — O carafă de martini. Fata se înclină își notă comanda și plecă. Danny întrebă: — Deci nu mai vorbim de pichete de grevă? Kostenz spuse: — Nu e momentul potrivit, dar cât de curând vom reduce nivelul de toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sentimentală a poveștii, dar cine poate spune că se înșela? Ca să fiu absolut sincer, în ziua înmormântării, același lucru îmi trecuse și mie prin cap. În loc să aștepte să i se dea de pomană, Rory și-a găsist o slujbă ca ospătăriță la cel mai scump restaurant franțuzesc din oraș. Nu avea experiență, dar l-a fermecat pe proprietar cu un zâmbet, cu picioarele ei lungi și cu chipul drăgălaș și, pentru că era fată deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă tot a fost să ajungem la Dunăre, ne-am oprit la Orșova, ne-am cazat (cu greu !) și ne-am grăbit să mîncăm un pește bun pe malul gîrlei. „Nu avem decît ceafă de porc” - ne-a spus sec ospătărița și ne-a întors spatele. Am găsit o altă terasă unde aveau și „ceva pește”. În timp ce mîncam, niște manele au început să curgă peste noi de la fereastra pensiunii de deasupra, împreună cu o ploaie de coji de semințe. „Nu înțeleg” - a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pare că nu vrea să audă, pare că se gîndește la altceva. Un restaurant gol care tocmai se Închide, pentru că s-a terminat și berea, și vinul, și coniacul. Nici măcar apă minerală nu mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]