140 matches
-
ai fi putut întinde caietele, ca la seminar. Tăbliile pe care așteptai castroanele cu mâncare mocneau întunecat. Pereții întindeau și ei de sus până jos o culoare drăcoasă, ca berea belgiană. Aerul sobru, de digestie și învățătură, era completat de ospătărițele tăcute, îmbrăcate și ele în negru; aproape că nu le simțeai. Nu ridica una tonul la tine, iar când îți aducea mâncarea, credeai că vine cu-o ediție Eminescu de la bibliotecă. Prin valurile de fum, l-am recunoscut pe Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăsta de unde l-ai mai cules?“, m-am interesat. „Nu l-am luat eu, a venit el după mine.“ „Băi-băi, Mihnea, până la urmă to-tot te-am găsit!“ Ceva mai liniștit, m-am așezat și eu la masă și-am chemat ospătărița. „La-las’ că cocomand eu!“, s-a oferit Cezar. S-a ridicat de la masă și s-a dus glonț spre bar. Cu ocazia asta, am văzut că era îmbrăcat în trening și cu niște bocanci militari în picioare. Primisem și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta ce-i?“ Își plimba degetul pe masă, printre șervețele, brusc nemulțumit. „E chestia aia care-ți intră-n plămâni. Se cheamă praf.“ Cezar s-a uitat la Mihnea, apoi a sărit de pe scaun și-a început să strige după ospătăriță: „Băi-băi, șterge ma-masa, că-că mă-mă dau la tine!“ „Stai, mă, cuminte.“, l-a potolit Mihnea. „N-am venit aici să facem scandal.“ Ospătărița s-a apropiat cu șervetul în mână, pregătindu-se să curețe praful sau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a uitat la Mihnea, apoi a sărit de pe scaun și-a început să strige după ospătăriță: „Băi-băi, șterge ma-masa, că-că mă-mă dau la tine!“ „Stai, mă, cuminte.“, l-a potolit Mihnea. „N-am venit aici să facem scandal.“ Ospătărița s-a apropiat cu șervetul în mână, pregătindu-se să curețe praful sau să-l plesnească pe Cezar. Am întâmpinat-o cu grijă, evitând conflictul: „Domnișoară, vroiam să vă rugăm să dați drumul la televizor.“ „Pe ce canal?“, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a zis Mihnea. „Un film simplu, comercial. De-ăla să nu ne punem întrebări.“ „Scuzați-l, e-un mitocan.“, am completat eu. Cezar s-a așezat cuminte la loc, rânjind blând și sincer. „Și mai aduceți trei beri, vă rog.“ Ospătărița s-a îndepărtat, fără să șteargă masa. „Că-cățea!“, a șuierat Cezar, doar pentru el. Am dat pe gât ultimele resturi de bere și-am recuperat niște cipsuri de la masa vecină. Tocmai se ridicaseră oamenii, era păcat de ele. „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-am tras aici, pe mobil.“ „Tari?“ „Tari.“ „Cât de tari?“ „Tari de tot.“ „Ia să vedem.“ Între timp, s-a întors și ospătărița, cu berile bocnă. Șiroia gheața pe ele. „Ma-mai calde n-a-n-aveți?“, s-a interesat Cezar. Ospătărița le-a dat drumul pe masă, au căzut toate profesionist, în picioare. Nici o picătură de spumă pe-afară. Cu ocazia asta, i-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scrisori, le-am tras aici, pe mobil.“ „Tari?“ „Tari.“ „Cât de tari?“ „Tari de tot.“ „Ia să vedem.“ Între timp, s-a întors și ospătărița, cu berile bocnă. Șiroia gheața pe ele. „Ma-mai calde n-a-n-aveți?“, s-a interesat Cezar. Ospătărița le-a dat drumul pe masă, au căzut toate profesionist, în picioare. Nici o picătură de spumă pe-afară. Cu ocazia asta, i-am studiat și mâinile: micuțe, curate, cu inele de plastic bleu. Unghiile erau tăiate scurt, în carne, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody Mary, dacă și-ar mai fi adus cineva aminte cum se face. De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei (eu le-aș fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
termină odată de citit. Vreau un nume și-o adresă.“ „Da’ de unde! Ăsta nu-i prost, ne face din vorbe. O să fie greu să-i dăm de urmă.“ Și-a ridicat barba din telefon și i-a făcut un semn ospătăriței. După care s-a întors cu nasul în ecran. „Cere-i și tu o pizza, m-a luat stomacul. Ăștia, la noi, ne dau numai biscuiți.“ Nimerisem și eu o dată bufetul de la Matematică: în raft, numai „Eugenii“ și ciocolate „Rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numai „Eugenii“ și ciocolate „Rom“. Am comandat la întâmplare, ce mi-a trecut prin cap: bacon, măsline, ceapă, roșii, ardei, extra mozarella. Mi se făcuse și mie foame, gastrita dădea târcoale. L-am cercetat iar pe Mihnea. El butona textul, ospătărița se aplecase pe tejghea, Cezar picotea, tipele de pe televizor dansau amețite. Gândurile secționau lumina, fumul, încăperea, oamenii, purtând fiecare din viețile astea incomplete spre o direcție de nimeni cunoscută și cu-atât mai puțin controlată. Totul mergea ca pe roate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o conștiință mobilă: pe măsură ce înaintezi, absorbi, înregistrezi, introduci distorsiunile și-apoi iradiezi mai departe datele macerate. Ca un proiector montat pe-un robot pozitronic; doar că, în locul luminii, difuzezi informație vie, prelucrată. Un spot de imagini neuronale, personalizat. „Pizza dumneavoastră...“ Ospătărița ne-a împins farfuriile pe masă, așezând în mijloc platoul cu feliile gata tăiate. Mirosea bine, a șuncă, ou și cașcaval fiert. Nu era chiar ce comandasem (sau poate cineva își băgase coada și ștersese o parte din comandă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caracter. Și-a scris memoriile din pușcărie.“ „Un pa-patriot!“, l-a completat Cezar. „N-am înțeles niciodată cum puteau ăștia să-și scoată operele, dacă tot erau exilați!?“ N-am mai apucat să-i răspund. În aceeași clipă, a reapărut ospătărița, blondă și indispusă. „Mai serviți ceva?“ Se uita direct la Cezar. Cezar râdea ca prostul, fata continua să se uite. Când s-a aplecat să ia farfuriile, i-am observat piercing-ul deasupra buzei de sus, în colț. Simțeai perla zvâcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vezi să nu prinzi Radio Marte cu-antena ta din ciorap!“ „Pot să termin cu numărătoarea?“, a protestat Mihnea. „Sau îmi bag și eu picioarele!?“ Zburaseră berile, mâncarea la fel și nu mai aveam nici bani, nici chef să continuăm. Ospătărița doar asta aștepta, pândea din colț să eliberăm masa. „Zi, Mihnea.“, l-am încurajat. „Trei: ce căută scrisorile astea-n dosarul tău?“ „Cum adică?“ „Adică de ce, într-un dosar personal de promovare pe post, tu ai un braț de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Discuțiile au lâncezit. Câteva minute nu s-au auzit decât clinchetul ușor al lingurilor în farfuriile pline cu ciorbă de perișoare, una din specialitățile delicate, mult căutate ale casei, ale gospodinei de protocol. Tăcerea a fost prelungită și de venirea ospătăriței, o fetișcană durdulie, cu bluza albă de in topit, cu catrință înflorată și o bonețică albă și ea, cum îi helgea, pusă ștrengărește peste cocul ei, o ștrengăriță bucovineană, plină de zâmbet și de ispită, care s-a apropiat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără grabă, de parcă n-ar fi avut unde să meargă, și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pare că nu vrea să audă, pare că se gîndește la altceva. Un restaurant gol care tocmai se Închide, pentru că s-a terminat și berea, și vinul, și coniacul. Nici măcar apă minerală nu mai au. — Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
italienii care stau la mesele de pe trotuar, beau, mănâncă și discută. Chiar și în zilele răcoroase, cei din Paris așteaptă la cozi lungi pentru a sta la o masă afară, mese așezate atât de aproape una de cealaltă, încât numai ospătărițele pariziene - printre cele mai suple din lume - se pot mișca printre ele. Să fie vorba de vreme și de aerul curat? Doar parțial. Un motiv mult mai serios pentru popularitatea acestor mese de pe trotuar este natura lor comună. Dacă stați
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
în primul capitol, atrage atenția că hazardul este un dar al lui Dumnezeu. Paradoxal, tocmai hazardul indică destinul. După socoteala lui Tomas, relația afectivă cu Tereza s-a întrupat din șase întâmplări, care nu țin de ordinul repetiției. Tereza este ospătăriță într-un local mărginaș din Praga, după ce evadase din familie din pricina mamei, ființă modern-postmodernă prin excelență. Ce înseamnă a exista în chip postmodernist? A trăi exclusiv sub semnul concretului, dat fiind că postmodernitatea a eliminat metafizicul atât din filosofie, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
zece autobuze pline; acuma, dacă se mai umple unu cu oameni din toată comuna” (sătean). Există aproximativ 15-20 de persoane plecate din sat la muncă în străinătate, majoritatea fiind în Spania. Domeniile de activitate acolo sunt: construcții, menaj, îngrijirea copiilor, ospătăriță. „Sora mea a plecat acum zece ani și le-a cărat pe rude... și pe copii mei...” (lider local). Plecările au început în anii 1995-1996. Unii dintre cei plecați revin periodic în țară sau trimit bani rudelor din sat. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
arămie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgo8 motoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
arămie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un doctor e conștient de totala sa neputință, Își dorește din tot sufletul o schimbare: o schimbare care să oprească nedreptățile unui sistem În care, cu numai o lună În urmă, această biată femeie Încă Își cîștiga singură pîinea ca ospătăriță, cu respirația hîrșîind și gîfÎind, dar Înfruntînd viața cu demnitate. În astfel de Împrejurări, cei proveniți din familii sărace, care nu-și mai pot plăti traiul, sînt Înconjurați de o atmosferă de dușmănie abia stăpînită; ei Încetează să mai fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Într-un loc bine determinat, fie pentru că implică anumite cunoștințe locale specifice, fie pentru că necesită un contact sau o interacțiune directă, personală cu un client, pacient, coleg sau cu publicul. Toate aceste persoane sunt intangibile pentru că sunt bine ancorate: frizerul, ospătărița, bucătarul, instalatorul, surorile medicale, dentistul, cântărețul din club, masorul, casiera de la magazin, electricianul, bona, grădinarul, menajera și avocatul care se ocupă de divorțuri. De remarcat că unii au slujbe de vârf (avocatul și dentistul), sunt muncitori calificați (instalator, tâmplar) sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]