146 matches
-
și fiica vicepreședintelui Consiliului popular. Devine, deci, de-al lor, varvarian cu acte în regulă, și metamorfoza îi reușește atât de strălucit, încât îl duce în eroare chiar și pe vigilentul Rebega. Acesta își permite chiar să-l invite în ospeție, în "sfânta sfintelor" sale unde nu ajunsese nici un varvarian și unde soția lui, Lea, îngrijește de misterioasa plantă crospec din care motiv aceasta iese din curtea casei o singură dată pe an în noaptea de înviere, la Paști. Unii varvarieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poznaș (în colaborare cu A. Cunună), Chișinău, 1959; Era sputnicului, Chișinău, 1959; Lăstarii răzbat primăvara, Chișinău, 1959; Povestea celor șapte voinici, Chișinău, 1960; Cheița fermecată, Chișinău, 1962; O vacanță în cosmos, Chișinău, 1962; Și unul pentru toți, Chișinău, 1963; În ospeție la vrăjitori, Chișinău, 1963; Expediția „Penelopa”, Chișinău, 1964; Ștefan de pe linia 22, Chișinău, 1965; Ascensiune, Chișinău, 1967; Noi trei și atotvăzătorul, Chișinău, 1967; Călătorii în necunoscut, Chișinău, 1968; Sâmburii adevărului, Chișinău 1969; Itinerare, Chișinău, 1971; Prietenii lui meșter Micron, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287367_a_288696]
-
unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu erau atât de beți, Încât au intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tovarășii aprind ei înșiși focul și fac ei singuri sacrificiul; îi mănâncă brânza și stau și-o așteaptă pe gazdă. La un moment dat, Ulise pune capăt furtului de iezi și brânzeturi: "trăgeam nădejde să-mi dea daruri de ospeție" (9.229-230)73*, iar când se întâlnesc îi cere ospitalitate sfântă și cadouri: "venim să-ți sărutăm genunchii, ca să ne primești și să ne dăruiești cu ce se cuvine oaspeților" (9.266-268)74*. Este destul de paradoxal, mai ales pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru o cât mai bun ă păstra re a vinului. Pe vremea domniei lui Ștefan, rege al Ungariei era Matei Corvin. În timp ce voievodul se gândea cum să ridice Cotnariul, s-a întâmplat ca Matei să-l invite pe Măria Sa în ospeție, ca musafir de onoare, dar nu la Buda, ci la Alba-Iulia. Regele Matei a făcut această invitație spre o mai bună înțelegere cu Domnul Moldovei, după luptele ce le purtase unul cu altul la Baia. în acea bătălie, spune cronicarul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
bune predispun la veselie, exaltă imaginația, atenuează amărăciunea, stimulează conversația oamenilor de spirit, creează o stare de bună înțelegere, dau impresia de putere, de echili brare, d e ieșire din obișnuitul vieții... Vinul face să apară, treptat, acel duh al ospeției și acel fir invizibil care leagă indivizii și societățile, unindu le în jurul unor sentimente. Și dacă ne este permis, Omul Valeriu D. Cotea , prezent la marele lansări de carte din urbea noastră, așteptat întotdeauna de cei prezenți să-i soarbă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
hogeagurilor îndemn au vrere a omului și animalului întovărășitor spre tihna și căldura căminului și șurii. Drumeții zăpezilor au tras la curtea boierească, mult adăugată, fiind întâmpinați și așezați cu cinste, ca adevărate fețe ale sfatului țării, în casa de ospeție, ce i-a c uprins și omenit după rang pe fiecare dintre ei; mai ales că unii erau pentru prima dată călători în aceste locuri. Bădița se cunoștea că avea plesnitură de gospodar și că era om mult umblat și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sticlă la un raft de gând, Apoi tot alfabetul. Mereu aminte să-ți aduci Ce scris a cronicarul: Să spargi tăcerile cu nuci Și să citești Cotnarul. Pe crinul cupei scrise sunt însemnele veciei: Femeia, vinul, lângă cânt Și legea ospeției. De vinu-i dulce ori amar, Tu dă i prinosul vieții, Să-mbătrânești ca un Cotnar E scutul tinereții! ION MICLĂU Născut la 25.12.1940 în localitatea Gepiu, Județul Bihor. Urmează un institut tehnologic în Australia, urmează apoi Facultatea de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și-a furat practic darul, căzu Ondine pe gânduri. Trees cochetă mai departe cu imaginara situație evocată: − Ce se întâmplă când o parte din misterul tău încă neîngrădit de forme îți năvălește în lumină prin privirea unui artist primit în ospeție intimă? Ei, bravo lui dacă revine din voiajul ăsta șamanic cu o capodoperă! Dar dacă apare cu mâinile goale și ochii în pământ? Sau, și mai rău: dacă aduce între tâmple o viziune descompusă, oribilă? Sau - vai de mine! - dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
regiuni adiacente ei. De aceea, îl iritase memorabil constatarea simplistă întâlnită cândva într-o carte a lui Tagore, cum că Europa ar fi o civilizație a zidurilor despărțitoare și compartimentărilor, spre deosebire de India, unde absolutul ar fi, chipurile, într-o perenă ospeție; numai cineva lipsit de simț arhitectural putea scrie astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dătătoare lucrurilor de măsura-i. Și mai învățase pe propria-i piele exalând delicate parfumuri egiptene de nemurire că, la dulcele venin cu care-și imobilizează prada, nu există alt remediu decât găzduirea și copleșirea turbulentului oaspete cu toate darurile ospeției, până ce se ghiftuiește într-atât încât să plece singur. Spre a-l îmblânzi, trebuie să fii gata să-i dai mai ales ce nu ai, adică pe tine însuți - să-ți atribui însușiri doar ca să ai cu ce-i umple
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de adus, eventual, sublimei lighioane; iar atunci când, vreme îndelungată, ea nu-i ușura salutar de ele, cei mai săraci cu duhul se complăceau în credința că sunt ceea ce și-au însușit, și că însușirea asta poate chiar înlocui favorurile înaltei ospeții. Galerie a neîmplinirii înăuntrul sinelui, imateriala reptilă nu făcea decât să le afâneze vitalizant un spațiu intim altfel amenințat de pietrificare, săpându-le cu foamea-i de altceva convingerile identitare cele mai adânci. Deviza celor mai lucizi era "lasă-te
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
primire a celor sosiți pe pământurile noastre, am găsit destule care să confirme tradițiile nobile ale poporului român în acest domeniu, susțin Constantin Botez și Adrian Pricop în volumul „Tradiții ale ospitalității româneștiprin hanurile Iașilor", București, 1989, p. 9. „Vechea ospeție românească este un dar sfânt de la strămoși, să-l păstrăm ca unul ce onorează caracterul nației și niciodată să nu-i pară rău străinului că a venit de s-a așezat la vatra noastră", omagia Al. I. Cuza străvechiul obicei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și să puie și câte un om să fie de rând la odaie, câte o săptămână și să aducă câte un car de lemne și două cară de iarbă pe săptămână". În ce privește spusele că vasluienii deveniseră refractari, că se sustrăgeau ospeției, în afară de adevăr există și destulă exagerare. Gh. Ghibănescu, ca și mine, care am străbătut sat cu sat zona Bârlad-Vaslui-Huși, știm, totuși, cât de ospitalieri deveniseră localnicii care te primeau cu plăcere la masă și la odihnă, chiar pe timp de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
casele lor. Apoi, însăși existența atâtor locuri de popas, pentru masă și găzduire mai la toate încrucișările de drum și despre care, ajutat de Constantin Botez și Adrian Pricop, voi face vorbire în paginile care urmează, sunt argumente tocmai ale ospeției vasluienilor. Dar iată unul venit de la sergent Iosif Irimescu, bucovinean, luat din „Jurnalul de front" al acestuia, publicat în Septentrion nr. 25/2006, foaia Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina: „...Am stat în Negrești o săptămână (în februarie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bine. Dar tot eram cu inima scârbită când mă gândeam la scumpii mei părinți, frățiori, surioară și nepoțică. Eu de bine de rău mănânc oleacă de pască și beau vin, dar ei, săracii, cine știe ce mai îndură sub ocupația sovietică". Despre ospeția vasluienilor Dimitrie Cantemir notează: „Vorbind de obiceiurile moldovenilor din Tara de gios, arată că țăranii sunt foarte bucuroși de oaspeți și că-i așteaptă cu masa până la 7 ceasuri din zi (adică 1 la amiază) și ca să nu mănânce singuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
amintește că, pe atunci oca de unt costa 8 parale, oca de cafea 3 lei, o vadră de vin era 1 leu și 3 parale. „De ce dese găzduiri la Frumoasa", în coasta Iașului? Pentru că în vremea aceea hanurile, ratoșele sau ospețiile, erau vestite vetre de popas, locuri de întâlnire ale drumeților, unde se făceau schimburi comerciale dar și de idei, care influențau până și comportarea oamenilor. Iar domnii, dar și proprietarii, printre care și mânăstirile erau factorii interesați să aibă și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
greutate s-a deplasat la „pasul calului". Rezultatul a fost că deplasarea cu cabalinele a fost mai rapidă, „de o dată și jumătate fată de cea a bovinelor" (N. Stoicescu, Cum măsurau strămoșii noștri, Ed. Științifică, 1971, București, p. 95). Despre ospeția la Hanul lui Coroi (care se găsea pe ulița Sfântului Spiridon la nr. 180, construcție realizată în prima parte a secolului al XlX-lea de către spătarul Vasile Coroi și lăsată după 1828 moștenire fiului său comisul Gheorghe Coroi), în toamna
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
emirului. Aici diploma i-a fost din nou cercetată, dar emirul a ajuns la aceeași concluzie ca și Hoshbegi. Hoshbegi, ministrul statului, la Buharatc "Hoshbegi, ministrul statului, la Buhara" Cu puțin timp Înainte de a părăsi localitatea, Hoshbegi mă rugă - În numele ospeției de care mă bucurasem În casa lui - să-l informez, o dată ajuns În Rusia, dacă acest eldji (ambasador) era creștin ori musulman. Eram de părere că acest lucru putea fi ușor lămurit chiar acolo, În Buhara, prin examinarea aspectului său
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
2 unități, județul VÎlcea. Vilele sunt unități de cazare de veche tradiție În turismul de odihnă și de tratament din țara noastră și ele continuă să joace Încă un rol principal În calitatea lor, de case de odihnă și de ospeție. Principalele localități cu vile sunt: Codlea, Poiana Brașov, Predeal, PÎrîul Rece județul Brașov; Herculane județul Caraș Severin; Gura Văii județul Mehedinți; Bușteni, Sinaia județul Prahova; Păltiniș județul Sibiu; Călimănești, Căciulata, Costești, Olănești, Voineasa județul VÎlcea. Cabanele, supranumite și „cuiburi de
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
vile sunt: Codlea, Poiana Brașov, Predeal, PÎrîul Rece județul Brașov; Herculane județul Caraș Severin; Gura Văii județul Mehedinți; Bușteni, Sinaia județul Prahova; Păltiniș județul Sibiu; Călimănești, Căciulata, Costești, Olănești, Voineasa județul VÎlcea. Cabanele, supranumite și „cuiburi de vulturi”, „case de ospeție” etc., joacă unul din cele mai importante roluri În turismul românesc, În special În formele sale de weekend și de drumeție. De dimensiuni variabile, fie ele din lemn sau din piatră, amplasate pe văi În șei sau sub vîrfurile stîncoase
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
de dimensiunea lor, privite În intimitatea lor lăuntrică, stațiunile balneare sau de odihnă pot fi apreciate ca fiind adevărate uzine vii de sănătate cu foc continuu. Aici indiferent de ora din zi sau din noapte, de anotimp, turistul găsește ușa ospeției deschisă, acea liniște și frumusețe (interioară și exterioară) ce oferă clipe de Împlinire sufletească, intelectuală și de fericire. România este una din țările În care, stațiunile turistice, sunt de veche tradiție și ele sunt o prezență activă pînă În zilele
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
aflate în zona de munte , asupra populației urbane, pentru care nostalgia pentru locurile natale a constituit un prim imbold pentru întoarcerea la rural, la natură. Se poate spune chiar că, înainte de a fi activitate economică, fenomenele sociale ale călătoriilor, vizitelor, ospeției, care preced activitatea turistică, sunt consemnate ca fiind determinate de sărbători tradiționale legate de activitatea agricolă, ca și de motivația religioasă. Dezvoltarea turismului în zonele rurale își propune să rezolve, în afara obiectivului esențial al activității-satisfacerea motivației turistice și problemele economice
PARTICULARIT??I ALE PIE?EI TURISMULUI RURAL by Elisabeta RO?CA () [Corola-publishinghouse/Science/83096_a_84421]
-
oraș din lume”, Ierihonul - în casa lui Zayd, arabul cunoscut de el în 1948. Fiul adoptiv al lui Zayd, Fuad, e obsedat de nevoia de a se răzbuna, de a-l ucide pe Oscar; acesta e apărat însă de legea ospeției arabe, în care Zayd crede încă. Și prin această nuvelă P. face joncțiunea cu prozatorii stângii israeliene. Altă dublă realitate e invocată în nuvela Doctorul. Ady, naratorul, vechi israelian, o revede pe fosta sa iubită într-o călătorie în România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
nu politicieni poate și pentru că o densitate de populație de patru ori mai mare decât a Europei o obligă la a sanctifica un pământ greu Încercat chiar și prin poluare, o țară care, din puținul ei știe să primească În ospeție. À propos: Știți cum arată o recepție Între sticlele care se Învechesc de 25 de ani În kilometrii de labirint care sunt hrubele de la Cojușna, privită cu ochii unui american, englez ori norvegian, adică ai unuia care nu știe că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]