3,729 matches
-
un simbol sacru, pentru alții, doar o velință conjuncturală, un camuflaj din celofibră, ajuns nu se știe cărui capriciu al soartei să învelească o mumie încă în viață. Onoare! Demnitate! Patrie! Sunt cuvinte vii, asociate de drept și de fapt ostașilor compatibili cu definiția patriotismului, din păcate, condamnat la o nedreaptă stigmatizare într-o lume globalizantă. Doar ce care simt și gândesc românește, punând interesele Neamului Românesc deasupra intereselor personale pot fi numiți Ostași ai Patriei. Cum bine spunea Mareșalul în fața
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
vii, asociate de drept și de fapt ostașilor compatibili cu definiția patriotismului, din păcate, condamnat la o nedreaptă stigmatizare într-o lume globalizantă. Doar ce care simt și gândesc românește, punând interesele Neamului Românesc deasupra intereselor personale pot fi numiți Ostași ai Patriei. Cum bine spunea Mareșalul în fața călăilor care l-au „judecat” după porunci străine: „Eu am fost Omul Țării pe care am considerat-o și deasupra Monarhiei și deasupra partidelor politice! [...]”. După astfel de principii a trăit și Mareșalul
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
Doamna Stanca, împreună cu cele două fiice, Beatrice și Florica, precum și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai. Sebarea a avut loc sub ruinele de la Piatra Caprei, undeva între Cricău și Alba Iulia. La această sărbătoare - relatează Dozsa Daniil - au luat parte și ostași ai lui Mihai Viteazu. Călușarii, care erau sub conducerea Vornicului Baba Novac, au executat jocul: „Într-un cerc mai larg erau așezați 12 stâlpi pe vârful cărora se aflau table de un stânjen pătrat. Pe fiecare se așezase câte un
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
Lupa capitolina (Monumentul latinității), bustul lui Constantin Romanu-Vivu să rămână la locul lor, nu să plece spre Câmpeni și Turda, ca în septembrie 1940, sau să fie aruncate în aer, precum au fost atunci dinamitate, în urma Diktatului de la Viena, statuia Ostașului Român și bustul lui Constantin Romanu-Vivu. Am protestat vehement, atunci când vuvuzelele iredentiste au adus la Târgu-Mureș, de 15 martie, pe acei zăltați ai Gărzii Maghiare, interzisă în Ungaria, după cum se vede nu și în România, care au tropăit pe străzile
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
călărețul trăiește primăvara cel cu gluga întunecată care-l urmează locuiește în inima iernii * ieri s-a încheiat pacea între stăpânul nostru și dușmani dar azi am călărit la bătălie ca să luptăm chiar pentru noi sus am purtat capul unui ostaș pe care l-am omorât pentru hamuri și scut Lu Li iubita mea stă într-un nor de tămâie făcând placul traducătorului împărătesc veste ce-mi înnourează mințile am lovit tare calul el s-a uitat la mine fără a
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
i-a făcut nor ce povești or fi povestit? * când eram băietan la noi în sat aveam o fântână în care locuia un demon o dată l-am văzut mânca o frunză vine război a zis tata acel demon eu sunt * ostașii camarazii mei au ei un fel cu fetele înfricoșate în satele incendiate eu nu mă joc ca ei eu mă gândesc la Lu Li * am slujit la șapte stăpâni unii erau darnici cu aurul cel mai mult mie calul meu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
la mine știu că-și aduce aminte * nu am nici o trebuință de satul pe care eu l-am cucerit pentru stăpânul meu casa cea mare din mijlocul târgului mă privește cu ochii unei fete * când o să fiu ucis camarazii mei ostași îmi vor găsi poeziile sub șa or să râdă vor spune toată vremea asta am crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
puțin mai tîrziu, imnul Republicii Populare Române. Strofele 2 și 3 sînt asemănătoare, dar nu identice cu viitorul text oficial, iar refrenul este pe jumătate altul: "Unite popoare/ În patru hotare/ În marș/ Revărsate șuvoi,/ Muncitori și țărani,/ Cărturari și ostași,/ Zidim România/ Republicii noi" (în loc de: "Trăiască, trăiască Republica noastră/ În marș de năvalnic șuvoi revărsat,/ Muncitori și țărani..." etc.). 4. Zdrobite cătușe a fost înlocuit în 1953 cu Te slăvim, Românie (versuri: Dan Deșliu și Eugen Frunză; muzica: Matei Socor
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
deja bătături în palmă de la mînerul de fier al cuferelor. Pătrunseră în curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în centiron, un căpitan ......și ochios. Acesta îl măsură pe Șuiu din cap pînă-n picioare. Ostașilor le spuse doar "luați-vă în primire echipamentul" cu o voce seacă, asemănătoare trăznetului care lovește un copac uscat, apoi se retrase cu sublocotenentul. Băieții se așezară la rînd înaintea magaziei de efecte. Majurul de la magazie, înainte de a le preda
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Soldații nu înțelegeau nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
frontului succesul a fost de partea românilor. În ajunul intrării în foc, în ultima clipă, Regimentul 12 Dorobanți întors de la Oltenița la Pitești fu dotat cu mitraliere noi Saint Etienee, fabricație franceză. Acestea sosiră demontate, ambalate în lăzi. Spre îmbărbătare, ostașii fură adunați în careu să asiste la proba vestitelor arme. Sub supravegherea căpitanului ochios și rău, doi sergenți scăldați în nădușeală se chinuiau să înșurubeze piesele. Treaba amenința să nu se mai isprăvească. O mulțime de chichițe nu se potriveau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
întîi vatra lui, cîte un moșneag era văzut intrînd în gospodăria părăginită a vecinului, luînd vreascuri din grămadă și încingînd focul în casa pustie. Toate coșurile fumegau. Cînd se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ore, luându-și rămas bun. În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al adevărului, iar actualul președinte este un ostaș al minciunii. Deci, era și firesc că undeva să nu se întâlnească decretul (de decretare a zilei de doliu - n.n.) cu nemurirea celuilat” a mărturisit poetul Nicolae Dabija. „Rușine pentru neamul acesta
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al adevărului, iar actualul președinte este un ostaș al minciunii. Deci, era și firesc că undeva să nu se întâlnească decretul (de decretare a zilei de doliu - n.n.) cu nemurirea celuilat” a mărturisit poetul Nicolae Dabija. „Rușine pentru neamul acesta care nu știe să-și cinstească adevăratele valori
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
pe care vârstă i-a dăltuit în osul ei fără inele Cămașă mi s-a atârnat în arcurile ceasului care imi caută trupul sub umbră îngălbenita a stejarului Iar după un pic din ceas va ieși cucul să cânte cântecul ostașului vechi care a dăltuit triumfurile în mânerul de fildeș al sabiei KOMETA E HALEJIT Fluturoi kometa e Halejit fluturoi e shkreta duke lënë bishtin plot pluhur në qiellin e vizatuar në letër Nuk e di në cilën koordinatë u rrëzua
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
ore, luându-și rămas bun. În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al ... Citește mai mult „Republica Moldova este ca o cetate asediată. Sa fiți atenți! Dușmanul e la portile ei. Luptele între frați în aceste clipe sunt foarte periculoase”. (Din Testamentul Marelui Ion Ungureanu)Mult Stimați Prieteni!!! Ieri am petrecut în ultimul
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
ore, luându-și rămas bun.În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al ... IV. VALERIU DULGHERU - DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ, de Valeriu Dulgheru, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. „...Mai întâi de toate să știți că fără unire nu vom dobândi nimic. Deci să avem un
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
tip de solidaritate unică în istoria omenirii. Obligați să fie inamici într-un război absurd, și-au dat mâna de Crăciun, dovedind, de fapt, ca ei nu își sunt dușmani. Creând un astfel de moment de cea mai profundă umanitate, ostașii au fost mai onorabili și mai umani decât cei care au hotărât declanșarea războiului. Acest armistițiu tacit, depășind toate barierele care puneau ostașii în slujba morții, a devenit simbolul păcii într-un război devastator. Superiorii aflând de acest Armistițiu tacit
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
fapt, ca ei nu își sunt dușmani. Creând un astfel de moment de cea mai profundă umanitate, ostașii au fost mai onorabili și mai umani decât cei care au hotărât declanșarea războiului. Acest armistițiu tacit, depășind toate barierele care puneau ostașii în slujba morții, a devenit simbolul păcii într-un război devastator. Superiorii aflând de acest Armistițiu tacit au rămas încremeniți. Generalii au fost nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea executării oamenilor pentru trădare
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
La câteva sute de metrii de plajă era dispus un radar care avea misiunea de a supraveghea spațiul aerian de deasupra Mării Negre, hăt, până departe, deasupra Turciei, Bosforului și Dardanelelor. Acesta era pe atunci deservit de un colectiv de militari (ostași, subofițeri, ofițeri) sub comanda unui căpitan. Buni specialiști, niște adevărați ași În domeniu ei Își duceau existența ape malul mării relativ izolat și independent de unitatea din care făceau parte și de care erau legați numai cu problemele cu caracter
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
domnul Neculai Popa din Los Angeles la Congresul CMR Consiliul Mondial Român de la Vatră Dornei, în 2004, când am remarcat că era bine cunoscut și prețuit de frații noștri din Basarabia, unde fusese de nenumărate ori pentru a cinsti memoria ostașilor români uciși în timpul războiului și pentru alte ajutoare importante. Acolo și atunci am aflat că domnul Neculai Popa a fost deținut politic vreo paisprezece ani , iar când a reușit să ajungă în afara țării și-a promis să facă orice îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu era chiar părăsit. Până nu de mult fusese folosit de preotul Vasile Burduja drept biserică, unde se adună satul duminică la Sf. Liturghie, apoi a fost donat celor doi călugări. țiganca, este un loc de îngropăciune a mii de ostași români aruncați de-a valma în 1941, în timpul războiului de apărare al Basarabiei. Aici am cules oase de pe câmp cum culegi ciupercile, gropile fiind făcute în grabă, la suprafață, iar cimitirul ridicat pe un dâmb, a făcut că ploile să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]