822 matches
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Ioan Negruțiu - cel care a ajuns, în urmă cu nouă ani, alături de marii săi îndrumători
DESPRE CRUCE, MARTIRIU ŞI SUFERINŢĂ ÎN VIAŢA, OPERA, GÂNDIREA ŞI ACTIVITATEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU DE LA MĂNĂSTIREA TIMIŞENI, JUDEŢUL TIMIŞ (1915 – 2003)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr by http://confluente.ro/stelian_gombos_1432630612.html [Corola-blog/BlogPost/344096_a_345425]
-
stă de veghe, La firul vieții-n fiece-anotimp. La Rușii-Munți e mai albastru cerul... Strălucitoare stele-n nopți de jar, Par licurici împrăștiind lumină... Clipe de vară-n vremuri de cleștar. Pe drum de care, mai aproape-i visul... Când ostenit se-ntoarce de la câmp, Tăranul, adormit, cu biciu-n mână, Visează holde mari pe-al său pământ. Curgând încet, purificând prin apă, De la-nceput spre mâine, vii si morți... E Mureșul, eternă acoladă! Ruseni au fost, vor fi, suntem cu toți
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1466315163.html [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > UN ZBURĂTOR Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un zburător Închisă e fereastră și falduri jucăușe de perdea Învăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenită; Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, și luna-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1480442262.html [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
-n floare de liliac ce-ascunde În patimi învelite crâmpeie dulci de viață. Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă mine cu târând cearceaful peste cel căzut. Eram ridicol. John se ridică în silă, scuipă peste cearșaf.Plecă ostenit. Părea că ia ceva cu el, ceva de care simțeam că voi avea și eu nevoie. Nemulțumit de postura ingrată în care mă aflam, m-am îmbrăcat în silă. Apoi am coborât treptele simțind la fiecare pas o intensă durere
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
dramă: femei frumoase, jocuri de noroc, o viață irosită cu mult foc, plină de gânduri multe și mărețe, dar nu de cerșetor la bătrânețe! Neliniștea atâtor zile de lipsire, trezește-n el puternica pornire în valuri să-și arunce trupul ostenit, la răsărit. Așteaptă dimineața, fără tihnă, lipsindu-se de orice urmă de odihnă, îmbrățișează valul de pe urmă, cu zâmbetul albit de-atâta spumă, iar clipa-ncremenită strălucește ca viața lui... de care-și amintește într-o frântură mică de neant: un
VALURILE VIEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1415073782.html [Corola-blog/BlogPost/349815_a_351144]
-
pe față și își puseseră amprenta pe întregul lui comportament. De parcă și-ar fi descoperit în propria lui inimă un izvor tainic, tămăduitor, de existența căruia nu știuse nimic înainte. Asemeni copacului vrăjit care își oferea cu dărnicie fructele drumeților osteniți. Cu cât mai darnic, cu atât mai rodnic. Și nu invers! Acum găsea timp liber mai mult ca altădată pentru bibliotecă și lecturi particulare. În plus se înscrisese și la un concurs de cuvinte încrucișate pe teme de istorie, la
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Prajitura_de_duminica_prima_ion_untaru_1389595678.html [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
pentru încă douăzeci de ani". Singurul sprijin i-a fost dragostea caldă ce-o purta familiei lui, oamenilor și locurilor minunate ale țării de care nu s-a putut dezlipi, indiferet la ce distanță s-a aflat, indiferent cât de ostenite i-au fost tălpile umblând prin lume pentru a asigura pâinea familiei dragi. Ajuns în Turcia, cu gândul la cei dragi lăsați acasă, notează în jurnalul său: Este miezul nopții, turcii dorm cu toții! Am lucrat foarte mult, este mult de
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_marin_trasca_el_elena_buica_1343137531.html [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
vaietul, Brotăcei orăcăind, invadează plaurul. În oraș e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc! Cu
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1430129499.html [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Teofil Părăian - cel care a ajuns acum alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru
PREA CUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. TEOFIL PĂRĂIAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_prea_cuviosul_parinte_arhim_teofil_paraian.html [Corola-blog/BlogPost/350497_a_351826]
-
în colțul meu de dor Dau glas clipelor mute, dumnezeiesc de blânde, M-ascund în lacrimi calde, timide, mă înfior Casa cu prag de vise cu dragoste-mi pătrunde În dulci vedenii strânse-ntr-o oază de lumină ! Cu pașii osteniți mă-ndrept spre clipe-astrale Când mă răsfață, tainic, o pace ce-i străină De zbucium, de neliniști, de temeri abisale. Casa cu prag de vise, mirifică grădină... IZVORUL... Undeva, la poalele munților sub vraja cristalului susură, de taine plin, izvorul
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_parfum_s_paula_diana_handra_1365336789.html [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
mie La pieptul Tău să mă ascund! Să fiu parfumul unei flori Cu albul florilor de crin... Să mă topesc de-adânci fiori Când mă atingi adeseori Să ștergi durere și suspin... Să fiu o lacrimă uitată Pe-abrazul trist și ostenit... Să știu că dragostea-Ți de Tată Nu o voi pierde nicioadată C-așa de mult Tu m-ai iubit! Să fiu ce Tu dorești să fiu... O lacrimă, un vers, un cânt, Un foc ce arde veșnic viu, Izvor
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_luca_1417330724.html [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
dor de-o altă Românie De adevăr și suflet românesc! SPERANȚA Mai bate-o oră-n noaptea răvășită Secunde curg prin fante de lumină Prin maci de jar și trena lunii, lină, Speranța-nnoadă lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța-mi se-ncovoaie, plâng și tac Ce zbucium scurmă-n spaima depărtării! Sunt pe-un tărâm - un petec de uscat Ca o batistă pe
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_d_georgeta_resteman_1359568802_ua8hv.html [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
sărmanul n-are loc să mâie doar mătrăguna 'i-e tămâie nu-n gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist mi-i părinte - Lupul: frate... * ...vântoase de venin s-au stins s-a stins și luna dinadins mai fumegă fost foc de vatră: drumeț zăbava-și face-n piatră ...un stih răzleț și
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Momente/adrian_botez_1497499082.html [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu nouă ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. IOANICHIE BĂLAN. FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE LA ÎMPLINIREA A NOUĂ ANI DE LA MOMENTUL MARII SALE TRECERI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479458868.html [Corola-blog/BlogPost/384303_a_385632]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CU-N TREN NOSTALGIC... AI PLECAT TINEREȚE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ai plecat din gara veche , ostenită, cu-n tren nostalgic, tinerețe... și triumfător, flămândă, te pierdeai în noapte, nepăsătoare, rece... năprasnic alergând pe șine lungi și albe, sălbatică, vrăjită... * Am rămas corabie-nălucă, ancorând în port străin, uitat, privindu-mi visele putind pe ape-învolburate; stinse stele... desprinse
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1422392831.html [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
rele le face nevăzute. * Ai plecat tinerețe! spre-o zare de dor, necunoscută, și-n dimineața poleită, clară, te-ai strecurat în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez în gara veche, ostenită... și gândul meu nebun te caută, te cheamă! o, tinerețe, tren nostalgic, nălucă fără de hotare, pierdut să-mi fie visul, flămândă clipa, căzută frunză în uitare? Referință Bibliografică: Cu-n tren nostalgic... ai plecat tinerețe / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1422392831.html [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIȚI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului NU MĂ MAI TEM Furtuna putrezește pe flori și pe frunze... e prea bătrână să mai renască-n noi... se spală depărtările uitate la margini
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1465801732.html [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]
-
cărare. Nu mă mai tem de viscol și nici de viața de apoi... e o cale doar spre albe flori de măr. Alunec în tăcere prin viața boemă, căci furtuna putrezește pe flori și frunze... Flori Gomboș**** MI-S OCHII OSTENIȚI Mi-s ochii osteniți de-atâtea vremuri pline de păcate. Te uită! Înfrânge vraja clipei din năvala vremurilor, se-ntunecă... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIȚI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1465801732.html [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]
-
putrezește pe flori și frunze... Flori Gomboș**** MI-S OCHII OSTENIȚI Mi-s ochii osteniți de-atâtea vremuri pline de păcate. Te uită! Înfrânge vraja clipei din năvala vremurilor, se-ntunecă... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIȚI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1465801732.html [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]
-
iar, e toamnă iar și n-am avut habar cum timpul a trecut ... o, de-aș fi știut, de-aș fi știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cantul_toamnei_valentina_becart_1383412177.html [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Renasc speranțe din cenușă, hrănindu-se ca-n zi de post, din inima de dor răpusă, dorind să fie ce n-a fost... Renasc în suflet ostenit, în murmur răstignit de soartă, să șteargă umbre de granit, ce stăpânesc o lume moartă. De dragul tău visam durerea, râdeam adesea de necazuri, plângeam în gânduri cu plăcerea, crezând că soarta-i joc de zaruri. Azi rătăcesc prin amintiri, e
AȘ VREA SĂ PORT EU SINGUR VINA... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1470994138.html [Corola-blog/BlogPost/366250_a_367579]
-
în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastră Când din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita. Și să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-al buzelor balsam să vindeci poveștile gravate pe obraz. Să mă găsești în jarul ce-a ars bezmetic și-acum este cenușă Să răscolești cu teamă norii și
SCRIE-MI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1469036669.html [Corola-blog/BlogPost/375758_a_377087]
-
Iar când s-a pensiona, Pensie mare să ia, Pentru osteneala sa. Sănătatea-i mai de preț, Domn General de la județ, Să aveți în viață parte, Doar de multă sănătate. Știu că tare mult vă trudiți, Știu că tare mult osteniți, Nop?ile nu le dormiți, Doar la oameni vă gândiți, Să trăiască fericiți. Ziua nu aveți hodină, Telefoanele tot sună, De la oameni ce vă văd, Și-n Jandarmerie cred. Noaptea nu aveți tihneală, Și cu multă osteneală, La cetățeni vă
ARTICOL PUBLICAT DE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Marita_grigor_poet_popular_vasile_bele_1366361641.html [Corola-blog/BlogPost/345934_a_347263]
-
sfârșită pe divanul din piele albă din salon și a dat frâu liber durerii. După o vreme, suspinele au început să se mai domolească și epuizată a adormit. În somnul său doar câte un geamăt slab îi mai scutura trupul ostenit. Somnul îi era profund, orele au trecut, până ce la un moment dat telefonul a început să sune. S-a trezit somnoroasă și mult mai liniștită și a răspuns: -Pronto! -Desire, amore mio, bună seara! Ce faci? O cheamă vocea a
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470061216.html [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]