322 matches
-
astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui după relaxarea zgomotoasă a verii. Un nou început, pentru natură, pentru oameni
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
și de vânt, arși de soare, cei patru lei din piatră au visat mereu, să se preschimbe în grifoni și să părăsească pentru totdeauna, casa de la malul mării. De aceea, în nopțile cu lună, când nimic nu le mai poate ostoi dorul după depărtări, Diana îl aduce cu ea pe zeul Pan. El le cântă leilor despre ierburile înalte ale savanei, despre căldura ei toropitoare, despre întinderile-i nesfârșite. Iar ei îl ascultă și astfel, își uită mâhnirea. Apoi, zeul se
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
Theodor Răpan le opune unele aproape pe măsură: cuvinte-mă minte-veșminte-morminte, iubirea-știrea-simțirea-firea, lună-nebună, translucide-ucide, întruna-străbuna. În Sonetul VI - Din cercul magic mușcă pătimirea -, trubadurul din zorii mileniului al treilea ne încredințează că așteaptă cu bucurie mântuirea, că este ,,sfiirea/ Ce ostoiește zbaterea zăludă’’, pentru ca, în final, să ceară imperios (deloc sfielnic!): ,,Privește-mă, Lumino, sunt divinul// Pe care-l tulbură demult Cuvântul/ Împurpurând cerescul și pământul:/ În numele Iubirii, ia-ți tainul!’’. Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
gospodar de excepție, primarul Constantin Gherghe, care după avatarurile muncii de edil șef al orașului, știe să-și premieze valorile, oamenii care fac și au făcut ceva pentru comunitate. Iată că, orașul, unde frumosul își leagănă dorurile în apele Dunării ostoindu-le în poveștile munților, orașul unde mi-am început ABC-ul de făuritor de lumină, a învățat să simtă iubirea revărsându-și prea plinul în sărbători sfinte de sfârșit de an. Mai iubesc Severinul și pentru că reședința Episcopală din Râmnic
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
Iar dacă va fi să vă loviți din greșeală, voi fi alături la bine și la rău, căci am un leac miraculos, cu aloe vera care crește pe aici, numai bun de pus pe rană. Iar în lipsă de accidentări, ostoiește și dorul, ca suvenir cosmetic la bagaj, până ne revedem. Prin prezenta vă rog să-mi înregistrați cererea în călătorie, pe care o parafez și datez acum și aici și-n vecii vecilor. Mă angajez să rămân fidelă și atrăgătoare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
facit ver. Homo ornat locum, non hominem locus”. Dar mă ascultă cineva? Vorba ceea: „Fabelam narrat asino surdo”, ca prostu’, of, of, of! Episodul 103 CONTINUĂ POVESTEA HANGIULUI — Căci nu mi-e de alta - urmă hangiul după ce-și mai ostoi lacrimile - dar pe fata asta am grijit-o ca pe ochii din cap. E copilă din flori, dar prin florile acelea eu am fost bărzăunele. — E... frumoasă? - îndrăzni Iovănuț. — Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea câte unul în depărtare, lumina lor nemaiputând să alunge întunericul de lângă el. Parcă și zgomotul picăturilor era mai slab sau era numai o impresie? Nu, ploaia chiar se ostoise acum. Distingea din nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amantlâcuri, ce afaceri... dacă voiai să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se ivi din negura vremii, la fel de clare ca atunci, pentru că trăiam teatrul cu patimă, cu imensă bucurie, ca și cum am fi fost niște nebuni geniali lăsați în voia lor, în voia jocului de-a-v-ați-ascunselea, bată-l norocul să-l bată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
râu. Și de s-ar cuibări printre petalele de crin, Unde albinele își țin al lor festin, Sau în pădurea-nmiresmată de stejar, Cu fluturașii, ce dorm pe-al florilor altar. De-ar poposi pe valea cu narcise, Să-și ostoiască dorul, pe un tărâm de vise, Sau de-ar culege macii roșii din câmpie. Să toarcă fir și-apoi să țeasă parfumată ie. Însă odihna, gând pribeag, nu și-o găsește, De dorul tău, încet, încet se ofilește, Își amintește
GÂND PRIBEAG de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364310_a_365639]
-
Aproape-aș vrea să fiu cand ți-o suna plecarea Dar nu-i dușman mai mare cum este depărtarea. Nu plânge mamă, lacrima-ți din ochi În sufletul meu face rană vie, Oprește-te, vărsat-ai destui stropi Să-ți ostoiască dragostea pustie. Tu lasă-n suflet dragostea să ardă, Dușman ne fuse numai depărtarea, Loc niciodată-n suflet n-a găsit uitarea Iubirea ce ți-o port nu-s șanse să se piardă. Iubirea între noi a făcut punte Și
POEME CU CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361525_a_362854]
-
a fost planul diavolesc de a-l smulge din această vatră de rugăciune și cât a fost dorința lui sinceră de a-și revedea părinții care bănuiau că el nu se mai află printre cei vii ai acestei lumi. Își ostoiește dorul văzându-și părinții de la distanță dar nu li se arată și-și face obicei ca săracul Lazăr care aștepta milostenie de la bogatul cel nemilostiv. Doarme la poarta casei părinților săi în sărăcie totală, slab, sărăcăcios îmbrăcat dar nesupărând pe
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
ascunde în crăpătura unui munte cu inima zdrobită dar mi-e teamă că n-ai să mă găsești niciodat', că aș găsi acolo ceeace am căutat o viață! Aș mai sta și n-aș mai sta, o clipă să-ți ostoiesc regretul că nu mă poți avea de-aceea m-am gândit să mă ascund în vară să fiu amanta vântului turbat! Referință Bibliografică: Elegie de vară / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 915, Anul III, 03 iulie 2013
ELEGIE DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363898_a_365227]
-
se miște după cum simte fiecare? În parte degetele-s slabe oricât e omul de zdrahon; dar strânse-n pumn ele scurtează al judecății maraton... Știind că omu-i pentru semeni un lup cu șanse practic nule ca ura să și-o ostoiască cu beregățile fudule, cruzimea și ferocitatea strategic le-am utilizat drept hrană lupilor din haite, pe care-n câini i-am preschimbat. Și iac-așa, dragi camarazi, politica devine artă când părul lupului se schimbă în ton cu noua noastră
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
Sesizând că dialogul dintre ea și copil o contrariază întrucâtva pe mamă, o atrage în conversație: - Aveți un băiețel tare drăguț și isteț! - Da ... drăguț și isteț! Însă și neastâmpărat!..., adaugă nemulțumită la adresa lui, deși stridența din glas i s-a ostoit. - Cred că de obicei e cuminte ... S-a întâmplat ca acum să fie neatent ... - Nu e tocmai cuminte ... , i se confesează mama Alinei. E greu să crești băieți ... - Nu știu cum e, mărturisește. Nu am copii ... Zâmbește stângaci. Caută febril cuvintele cu
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
rându-mi, să fiu și eu țărmul ei de speranță și să țin lumina farului cât mai vizibilă, ca să simtă, că există și pentru sufletul ei în timpuri de restriște un umăr primitor, unde șă-și sprijine capul și să-și ostoiască lacrimile. Acel concediu al meu s-a terminat și noi ne-am luat la revedere cu lacrimi în ochi, ne-am promis că ne vom auzi deseori la telefon și că ne vom revedea peste alte câteva luni. Aceea a
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
însemne de la fața locului sau ghidurile turistice constituie materiale demne de studiat pentru a putea pătrunde cu adevărat în spiritul locului de acolo de unde nu poți pleca decât cu un dor de Bucovina imens, un dor care nu poate fi ostoit decât citind această carte și apoi călătorind la pas în acest sanctuar românesc, acest sanctuar numit Bucovina. Marian Malciu a știut să-i asculte cu multă atenție liniștea și să-i privească frumusețile pe care apoi le-a transpus cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
cu argint din ele. Doar pe cel murg l-oi duce să mă piarză Peste grădini cu rouă pe cicoare, Unde regina nopții aiurează Descântecul miresei viitoare. De'o fi și'o fi să mă apuce zorii, Frângându-i trupul, ostoindu-mi dorul, Întârzie venirea aurorii, Sau zăbovește-i, soarelui, nezborul Să-mi împlu'n tihnă noaptea de iubire. Odat' întors cu jar îi voi hrăni, Zenit, mireasă, iar Nadirul, mire, Ne lasă, Doamne, liberi înc'o zi! *** Referință Bibliografică: Nadir
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
Și le stropești cu rouă, să le păstrezi candoarea Ca să-mi redea Puterea cu Gândul să te-ajung. Cununile de Stele pe frunte-mi să se-așeze Să știu că ești cu mine cât timp vei fi plecat, Să-mi ostoiască Dorul... Speranța-mi lumineze Și să-ți aștept Venirea, atunci când va fi dat. Cu Razele din Soare cu grijă mă-mpresori Și-mi ocrotești Iubirea. Încredere să am În tot ce-nseamnă Viață. Și mi te-adun din flori Să
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
lung...Și le stropești cu rouă, să le păstrezi candoareaCa să-mi redea Puterea cu Gândul să te-ajung.Cununile de Stele pe frunte-mi să se-așezeSă știu că ești cu mine cât timp vei fi plecat,Să-mi ostoiască Dorul... Speranța-mi luminezeși să-ți aștept Venirea, atunci când va fi dat.Cu Razele din Soare cu grijă mă-mpresoriși-mi ocrotești Iubirea. Încredere să amîn tot ce-nseamnă Viață. Și mi te-adun din floriSă-mi fii mereu în Suflet... Și-
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
noaptea de Crăciun nici un copil nu a dormit. Toți au primit vizita surpriză. L-au rugat pe Moș Crăciun, să-l aducă pe om în fiecare an. Nici un spiriduș, elf, zână ... nu s-a odihnit. Nu erau obosiți. Iubirea nu ostoiește niciodată. Dimineața următoare nimeni nu a povestit intâmplarea magică trăită la granița dintre noapte și zi. Au păstrat secretul, adânc în inimile lor..până la Crăciunul următor. Constantin Camelia 2010 Referință Bibliografică: MAGIA LUI MOȘ CRĂCIUN / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
prunci, Căci ascultând de sfintele porunci Ei lasă-n urmă lor de viață iar scânteie. Trezită-n miez de noapte ca încingând cuptorul Să-nceapă ziua mirosind a pâine Deși mijește-a zori în pat ar mai rămâne Să-și ostoiască de iubire dorul . E somnul greu dar dragostea-i vicleană Și-n patul cald stârnind în el fiorul În suflet se trezește nevinovat amorul Și vezi cum se desprinde geană după geană Și gurile devin nepotolite Și mângâieri noi pofte
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
vrei ... Dacă mă vrei, cum pământeanul marea o caută, să-l preschimbe în năier, Mă cheamă și la toată tulburarea, Eu voi veghea ca aspru temnicer. Dacă mă vrei, cum însetatul cată izvorul printre dune risipite, Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată dorințele de arșiți toropite. Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumină deși n-o are, dintr-un moft lumesc, Îți vei schimba viața în grădină, de vei rosti prea-simplul ”te iubesc”. *** Referință Bibliografică: Vă era dor de dragoste
VĂ ERA DOR DE DRAGOSTE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368321_a_369650]
-
crezi că știu să-nstrun lăuta-n noapte”, de Adrian Botez) ” Rouă, rouă îți era chipul Și tot galeșă privirea. Luna îîi urma periplul Și prin tine, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzite. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite.” (”Ți-a zâmbit aseară luna”, de Ion-Adrian Trifan) Vine iubirea ca șarpele prin iarbă O muzică stelară te-nvăluie trist Aerul devine dulce de ametist Universul începe înalt să te soarbă Sufletul tău e un văzduh, iubirea mea Amestecat
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
din Pojarevăț unica fată de nevastă! Și când sârbul îți spune nu, atunci poți fi sigur că vorba îndărăt nu și-o mai ia. Dar și când sârboaicei i se aprind călcâiele, apoi se face luntre și punte să-și ostoiască focul ca nimeni alta! Și după un scandal strașnic cu ai săi, a plecat fata de nici nouășpe ani cu chipeșul grăniceri pe neștiute, fără să-și ia ziua bună de la părinți, în schimb n-a uitat să ia cu
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Munte, sus, Celui ce-a uitat nu îi port vina... V-aduc aminte, să nu fie-n van, Celor dragi de-aici și de departe, Că merită, măcar odată-n an Să lăsați toate grijile deoparte, Dar mai ales cei ostoiți de dor, Ce n-aveți încă viețile legate, Să vă luați de mână-ncetișor Pe cărări tot mai întortocheate... De-aceea, să plecați cât mai devreme, Popasurile fie cât mai dese, Duminica din tulnic să vă cheme, Cu ochii mistuiți după
NE PREGĂTIM SĂ MERGEM LA GĂINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367518_a_368847]