73 matches
-
stinse țigarea și se ridică având aerul că, deși ar mai fi dorit să stea... Se scuză cu o ironie de care nu-i era teamă că va jigni (avea în față pe cineva rezistent, superior jignirilor): "Doamnă, zise, știți, ostrețele... N-aveam încotro!"' Și numai râsul sincer, spontan și într-adevăr fără urme de resentiment, puternic și nepăsător al Matildei, mai salvă această despărțire care ar fi putut deveni penibilă... IX " Crezi că nu se observă că îți place bleaga
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ta liberă și opoziția față de abuzuri." Rămăsei stupefiat pomenindu-mă că îi dădeam dreptate, deși simțeam în forul meu interior că nu avea. "Exces de presupoziții, spusei în cele din urmă și amintindu-mi de discuția lui cu Matilda adăugai: ostrețe! Nu pot să presupun că adeziunea maselor e totală, asta ar fi imposibil, și nu pot să presupun că ești singurul care n-ai fi acceptat să fii umilit." "Ascultă, Petrini, schimbă el, parcă deodată și cu energie, unghiul de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ba nu e deloc, zise Matilda cu o urmă din exaltarea de altădată, omul are o singură viață și trebuie să și-o trăiască așa cum e! Iubește, urăște, iar iubește, iar urăște, ce rost au tot felul de... de..." "De ostrețe!", o ajutai laconic. "Ba nu, se înverșuna, nu e vorba de ostrețe! Se lăsă o tăcere, dar Matilda nu reuși să-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altădată, omul are o singură viață și trebuie să și-o trăiască așa cum e! Iubește, urăște, iar iubește, iar urăște, ce rost au tot felul de... de..." "De ostrețe!", o ajutai laconic. "Ba nu, se înverșuna, nu e vorba de ostrețe! Se lăsă o tăcere, dar Matilda nu reuși să-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă..." Mă întorsei acasă reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urăște, iar iubește, iar urăște, ce rost au tot felul de... de..." "De ostrețe!", o ajutai laconic. "Ba nu, se înverșuna, nu e vorba de ostrețe! Se lăsă o tăcere, dar Matilda nu reuși să-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă..." Mă întorsei acasă reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună de o albeață halucinantă lumina dinspre dealuri străzile orașului tăcut. Aerul rece și proaspăt mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așa era el, era firesc... Matilda nu se mai considera și ea "firească"? Și eu fusesem firesc, îmi plăcuse mie la deratizare, și ce era cu asta? Era, ca să zic așa, o probă supremă de fireștenie, ce spun, ultra! Fără ostrețe! Și acum scoteau copilul în față. Spre sfârșitul vacanței primii un telefon de la Matilda, "Sînt acasă, zise, adu-mi-o pe Silvia." "Plecați?", o întrebai ca să zic ceva (firește că plecau!). Urmă însă o tăcere, înainte să-mi răspundă: Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe zidul protector. Cu câțiva ani mai devreme, în 1845, Teofil Bendella, rector al Seminarului diecezan din Cernăuți, a făcut câteva însemnări despre „Stâlp” și o reproducere în care se vede că monumentul era înconjurat de un gard obișnuit de ostrețe. După Bendella monumentul „conține pe cele patru laturi ale sale povestea izbânzii repurtate de voievodul Mihai Racoviță, principe al Moldovei, în anul 1716, asupra tătarilor”. De la mijlocul secolului al XIX-lea, Stâlpul lui Vodă începe a fi numit și „Crucea
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
aceleiași comuniuni cu taina geografiei mitice a casei natale stau alte dealuri, văi din mitologia personală a lui Aurel Brumă. Deși, călcătură de șarpe, timpul ne mușcă la fiecare trecere de an, deși rugina se încuibă tot mai adânc sub ostrețele timpului și în toate cele, continuăm să greșim frumos în întoarcerile noastre către datini, orgoliul de orășeni cumpărați aplecându-ne dinaintea viețuitorilor dintre luturi nedeslipiți de coaja casei strămoșești, de cântec și descântec, de semn, însemn și blestem, de respirația
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
oraș e de vreo 8 km. Am văzut halul în care se află casa părintească a poetului, nelocuită și în parte dărăpănată, bisericuța amenințată cu distrugerea, căci ploua în ea, mormintele părinților și celor doi frați în complectă părăsire, cu ostrețele stricate și acoperite de buruieni. Într-un cerc de prieteni, fără nici o nuanță politică, am socotit, că o festivitate ca cea săvârșită a fost interesantă și obligatorie, dar ea se va șterge îndată din amintirea multora. Știam că în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Casa Școalelor, Ministerul Instrucției, autori și donatori particulari, care au fost solicitați. În una din camere s-a instalat învățătorul satului, ca un custode al casei. S-a reparat apoi bisericuța, s-a curățat cimitirul, amenajându-se mormintele familiei cu ostrețe de fier și inscripțiile necesare. S-a purces apoi la îngrădirea locului pregătind un mic parc cu tei, brazi, mesteacăni. Locul fiind ridicat s-a făcut și o fântână pentru udat copacii, iarba și florile. Copiii de la școală au adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
schimb, sfințirea bisericii ca și inaugurarea casei-muzeu cu care "amenință" actele, nu se știe când anume se va fi făcut. Se știe doar că în procesul-verbal de inspecție (nr. 16) din 31 august 1937, biserica are curte, este împrejmuită cu ostrețe și incinta este plantată în parte 120. La capitolul III starea dinăuntru a bisericii, se găsesc detalii despre catapeteasmă și icoane: incompletă; parte din icoane sunt aduse în biserica nouă121. Irimescu afirmă că sfințirea s-ar fi făcut în 1939
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl constituie elementele de arhitectură populară. Stâlpii porților au întotdeauna la capătul superior o reprezentare geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră apotropaică. în ansamblul său, arta lemnului operează cu simboluri, exprimate prin motive fundamentale, uneori comune cu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
la necesitate. Ornamentarea este cunoscută și de dependințele casei. Unii cetățeni din comună au înlocuit stuful de pe acoperișul caselor cu azbest, lucru nu prea indicat de organele de igienă. Apariția circularelor în comună a făcut să apară și gardurile din ostrețe, la început mai brute, cioplite din topor apoi trase prin circular, geluite și cu vârfuri tăiate, mai apoi și ornamentate. După aceste garduri a venit rândul celor făcute din scândură geluită cu stâlpi de beton sau de țeavă din fier
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Școala Normală de la Pomârla. La 26 iunie 1936, învățătorul Constantin Molocea lua în primire de la învățătorul Vladimir țopa funcția de director la Școala din Vatra-Hudeștilor. S-a preocupat de terminarea localului de școală, a împrejmuit cu gard școala, făcut din ostrețe de brad, iar în fața școlii a pus o troiță frumoasă, căutând să atragă sătenii la activități benevole în favoarea școlii. în martie 1939 primește vizita unui inspector care face următoarele constatări cu privire la activitatea învățătorului Constantin Molocea: Am examinat elevii cl.I
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mașină. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește; e liniște; numai când vin copiii strada se umple de țipetele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor; atunci bătrâna își amintește și de caisul de odinioară. Ar putea să ne povestească despre o primăvară, sub caisul de atunci, stele lucind în noapte, știe o mulțime de povești despre fiecare casă, dar e bătrână, totul e inutil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Trabant pe care îl tot dichisește zilnic. E liniște; numai când vin copiii de la o școală oarecare, strada se umple de strigătele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor. Atunci era într-adevăr un cais care înflorea din când în când și ea știa o mulțime de povești despre acest cais și despre casele care au dispărut, ar putea povesti o mulțime de întâmplări; dar acum totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul interior dădea în altul mai mic, în care coborai tot pe trepte. Din acesta, o ușă se deschidea spre curtea asfaltată. La nivelul holului mic se afla bucătăria din care te
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și căruia mama îi spunea „popa Pastramă”. Mă vizita o fetiță de aceeași vârstă dar mult mai isteață decât mine, care știa tot ce se petrece în mahala. Trecea strada de la casa de peste drum până pe trotuarul nostru, ca să conversăm printre ostrețele gardului. În timpul unui astfel de colocviu a trecut pe lângă ea o șătrăriță care a prins-o în brațe și a dat să fugă cu dânsa. Pe vremea aceea lăieții obișnuiau să fure copii. Fetița însă nu se lăsă, țipa și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
îl constituie elementele de arhitectură populară. Stâlpii porților au întotdeauna la capătul superior o reprezentare geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră apotropaică. în ansamblul său, arta lemnului operează cu simboluri, exprimate prin motive fundamentale, uneori comune cu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
-n vibrații un uter frumos deasupra mormintelor goale încerc mereu să privesc dincolo de marginea trupului doar amintirile care te locuiesc invers pixelii era noaptea de februarie iarna ningea bătea crivățul dinspre răsărit steaua roșie bucile ei zdravene străluceau printre ostrețe ceasloave călimări și parastase mama voia să nu mai nască îi venise sorocul mugea și se ruga ca o sfântă în ieslele putrede aici LINIȘTE pacea noroadelor înfrățite singuri cu Dumnezeu și cu steaua aceea pe frunte privegheau în tăcere
pixelii leana bădălana și păcala făgețelului by Petruț Pârvescu () [Corola-website/Imaginative/2651_a_3976]
-
se află situat în câmp între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la 2 km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică se află clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă,pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. Această clopotniță este fondată de către
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
se află situată în câmp, între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la 2 km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică, se află clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă, pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. În axul clopotniței, peste vechea
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
episcop[ul] nostru Iosif. Și s[a]u reparat ... [cu osâr]diea pretului paroh Corn.. ..ncescu și ... și cu ajutorul întregii com[une] Oarjea ... La anul 1873 octombrie 11, zugrav Petre [și] Apostol.”". Cu această ocazie, construcția a fost acoperită cu „ostrețe”, adică cercuită, și apoi tencuită, atât pe interior câtși pe exterior, cu scopul de a imita bisericile de zid din zonă. A fost adăugat pridvorul de zid și probabil turnul. Proscomidia de zid și iconostasul precum și întreaga zugrăveală interioară și
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]