74 matches
-
În prag la galerie și am strigat după iei. N-a răspuns nime. Dă groază, am izbit-o la goană În fundu galeriei; repetam Încetișor: Berbecu, Tauru, Gemenii, ca să nu să prăvale ceru pă mandezu. Am ajuns pă loc la ostrețe, deși quinta aia ie cât trei fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru mi-era cursele dă semifond. Da În noaptea aia am fost as la săritura dă nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă loc la ostrețe, deși quinta aia ie cât trei fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru mi-era cursele dă semifond. Da În noaptea aia am fost as la săritura dă nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie dă doi metri; tocmai când mă săltam dân șanț și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân decoru Înghesuit dă la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu clasic dă la 0,60; azi zugrăvea la modă, În culoarea burții dă vacă, niște ostrețe dân lemn; mâine freca cu spirit pata dă pă pantalonii lu Zarlenga; poimâine-i da drept să spele zi dă zi primu patio și să facă lună ogeacu mare, curățându-l dă resturi și rămășițe. Mergând, chipurile, tot pă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să se mai aprindă vreun lampion. Vai de viața și de zilișoarele mele, mi-am mărturisit greșeala chiar Înainte de primul ziurel de ziuă: la unsprezece și un sfert p.m., toate lampioanele ardeau și, o dată cu ele, depozitul de talaș și niște ostrețe din lemn neglijent acoperite cu vopsea verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de ceea ce le-a trecut prin cap. Și cu toate acestea n-am auzit de la nimeni, pe nici un canal n-a circulat nici o vorbuliță despre feciorașii ăștia. Îi adună Cantacuzino acasă la el să-i hărățească, așa cum ațîțî cîinii printre ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complot, o adevărată lovitură? Nu e decît o momeală, o promisiune pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care își rupe lanțul și care pînă atunci nu dorise, nu gîndise așa ceva. Un strop care revarsă paharul, o bătaie din palme care provoacă o avalanșă... Foarte, foarte probabil. Ba chiar posibil... Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întoarse, năvăli iar în casă și ieși numaidecât cu pușca. —Haah! țipă iar cucoana Caliopi, un câne turbat!... Și cânii lătrau, și oamenii se prăbușiră în toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte de la ușa din față; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul în voie. Și așa vacile îmi înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc lemne gata curmate din pădure, în loc să le despice, ea arde ostrețele din gard. Cât despre temele fetițelor mai mari, nici pomeneală... încât învățătorii le etichetează drept prostuțele mazilului Zimbru, făcute la beție. Dar lasă-lasă că de la anu' le scot din cloaca asta și le duc la gazdă în târgul Siretelui unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mama către ceruri. Și de mâine, la muncă, măi Verde! Iar voi, dacă veți fi cuminți și veți dormi singurei nopțile în casă, veți avea și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
logician că de la Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totdeauna, În istorie, În istoria folclorului de calibru redus, local, dar, și-n istoria cea, pururi, mare, a poporului român! Procesul mâțelor Numai de tine nu-mi ardea, acum, gândi Aurel, când Îl văzu, pe Aronel, dincolo de portița din mici ostrețe, Înalte până la brâul omului. Dar nu scoase nici o vorbă. Să vadă, mai Întâi, cu ce scop vine ăla la ăsta. Ei, bine te-am găsit, Aurele. Bine ai venit, Aronele. Apucă și tu, un pahar, de colo, Însă, repede, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost dat peste cap, iar lumea atât de răvășită, Încât Mașa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mocirlă, se Înfunda În ea și mai rău. Vecina se așeză În mijlocul curții, amenințând că nu se va mișca de acolo până când omul care a necinstit-o nu-și va primi pedeapsa cuvenită. Stând cu coatele sprijinite pe gardul de ostrețe, soțul ei privea năuc la această scenă. Vecinul Îi ceru ajutorul. Dar acesta, ca de obicei, ridică neputincios din umeri. În fața nevestei sale, el părea a nu avea nici un cuvânt de spus. Ce era de făcut? Lucrurile luau o Întorsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iar eu alergam nebun. La poarta omului m-am oprit, fără suflare. De dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam nucile, priveam spre el pentru a-i observa manifestările. După ce am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: - "Arată-te-n haina de albă mătasă, 30
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea să curgă, verde, soarele. Ne aflam într-o încăpere care la început fusese o verandă. Pe toată lungimea peretelui ferestrele răspîndeau lumina cu un soi de blîndețe. Aici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aceleiași comuniuni cu taina geografiei mitice a casei natale stau alte dealuri, văi din mitologia personală a lui Aurel Brumă. Deși, călcătură de șarpe, timpul ne mușcă la fiecare trecere de an, deși rugina se încuibă tot mai adânc sub ostrețele timpului și în toate cele, continuăm să greșim frumos în întoarcerile noastre către datini, orgoliul de orășeni cumpărați aplecându-ne dinaintea viețuitorilor dintre luturi nedeslipiți de coaja casei strămoșești, de cântec și descântec, de semn, însemn și blestem, de respirația
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
supus orașul, am deschis fereastra, să văd ce-i cu urletele ce veneau de-afară. Am asistat, neputincios, la o scenă de-o sălbăticie care m-a încrîncenat: o haită de japițe bete și isterice, unele cu un fel de ostrețe de gard în mînă (cu fesuri, se-nțelege), distrugeau, spărgeau tot, felinare, uși, mașini. Am sunat la circa de poliție și nu după multe minute au sosit, într-o biată Dacie, un sergent și un gardian cu arma la umăr
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]