319 matches
-
ca episcop de Arles de către un sinod în 506; în 507, Alaric a fost înfrânt de Clovis și Arles a intrat în componența regatului francilor; în 510, orașul a fost cucerit de Teodoric care luase în stăpânire Provence. Și regele ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. În 514, papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că în secolul al V-lea respectivele regate erau încă în mișcare și instabile, în timp ce în al VI-lea ele sînt deja consolidate; și chiar dacă, pe plan politic, unele dintre ele, ca acela al vandalilor din Africa și acela al ostrogoților din Italia, sînt distruse încă din prima jumătate a secolului al VI-lea în urma expansiunii bizantine promovate de împăratul Iustinian, astfel încît doar cel al vizigoților, în Spania, și cel al francilor rămîn intacte, în interiorul fiecăruia dintre ele se născuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anumite aspecte, cultura creștină din Italia e mai apropiată de cultura africană decît de aceea a celorlalte regate romano-barbare. Dacă în secolul al V-lea Italia fusese mai puțin vie din punct de vedere cultural decît Gallia, în epoca regatului ostrogot al lui Teodoric (439-525) apare o schimbare notabilă în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aurelius Memmius Symmachus, de o educație aleasă, pe care și-a desăvîrșit-o la Alexandria, în Egipt, la școala neoplatonicului Ammonius. Erau anii în care Italia, după ce fusese cucerită de Odoacru în 476 (sfîrșitul Imperiului Roman de Apus), intrase sub stăpînirea ostrogoților lui Teodoric începînd din 493, însă, pentru cei care posedau mijloacele necesare (pe lîngă interese), legăturile cu Orientul, unde Imperiul Bizantin era considerat de toată lumea (chiar și de barbari) Imperiu Roman, nu erau imposibile. Mai mult, funcția Constantinopolului devenise și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boetius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atît cît era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de viață civilă (care, de altfel, dispăruse încă din vremea lui Augustus): a devenit consul în 510, însă aprobarea obținută de la Teodoric pentru această funcție nu a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stăpînire bizantină, între 535-555. în 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă, care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgîni, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană vine, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie, care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii. Literatura din această perioadă e influențată de condițiile generale din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca episcop de Arles de către un sinod în 506; în 507, Alaric a fost înfrînt de Clovis și Arles a intrat în componența regatului francilor; în 510, orașul a fost cucerit de Teodoric, care luase în stăpînire Provence. Și regele ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna, unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. în 514, papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în aproape toate regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea s-au contaminat repede. Unii erau deja mândri de relațiile lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu faptul că regele lor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii vandali nu-și merită renumele sinistru. Ei au respectat instituțiile civilizației romane atât cât au stat în Spania; iar când, în 429, au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Capena 30. În secolul al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot astfel au stat lucrurile în Galia Meridională. După două decenii de stăpânire vizigotă, în 508, Provența a intrat, ca și Italia, sub puterea ostrogoților. Ambele neamuri de barbari i-au protejat pe educatori și cărturari 32. Ennodius a evocat câțiva pe care îi compara, din punctul de vedere al erudiției, cu „cei mai mari învățați ai Romei” 33. Și-i avea în vedere pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Peninsula Iberică și în Africa. În 476, Spania era împărțită între suebi și vizigoți. Însă existau zone întregi de populație romană care își ducea viața fără să aibă habar de apariția barbarilor. La aceasta s-a adăugat influența benignă a ostrogoților. Vizigoții au fost bătuți în 507 de către Clovis, dar au fost salvați de puternicul rege Theodoric. Ostrogotul Theudes a devenit regent și și-a stabilit capitala la Barcelona (până la moartea sa, în 548). Așa cum procedaseră în Italia, ostrogoții au readus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întregi de populație romană care își ducea viața fără să aibă habar de apariția barbarilor. La aceasta s-a adăugat influența benignă a ostrogoților. Vizigoții au fost bătuți în 507 de către Clovis, dar au fost salvați de puternicul rege Theodoric. Ostrogotul Theudes a devenit regent și și-a stabilit capitala la Barcelona (până la moartea sa, în 548). Așa cum procedaseră în Italia, ostrogoții au readus regulile vieții romane, cu drumurile, arhitectura, piețele și școlile ei publice. Africa, în schimb, era vandală. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
benignă a ostrogoților. Vizigoții au fost bătuți în 507 de către Clovis, dar au fost salvați de puternicul rege Theodoric. Ostrogotul Theudes a devenit regent și și-a stabilit capitala la Barcelona (până la moartea sa, în 548). Așa cum procedaseră în Italia, ostrogoții au readus regulile vieții romane, cu drumurile, arhitectura, piețele și școlile ei publice. Africa, în schimb, era vandală. Dar s-a vorbit despre o „renaștere vandală” la sfârșitul secolului al V-lea sub regii Gunthamund și Thrasamund. Aceștia au renunțat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
folosește și pseudonimul Al. Conan Doi (referința fiind evidentă la Arthur Conan Doyle, părintele lui Sherlock Holmes), lângă el evoluând mătușa Ralița, Penke (printr-o „coincidență” biografic-ironică acesta este numele real al soției lui M.), nepoții Biba, Babana și Babacu - „ostrogoții”, motanul Nea Mișu Falconetti (preia numele personajului negativ din serialul Om bogat, om sărac, la modă în anii ’70), „eroii” fiind reluați și în 4 ostrogoți, unu mare și trei mici (1992). De altfel, autorului îi plac „continuările”, pentru că mereu
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
biografic-ironică acesta este numele real al soției lui M.), nepoții Biba, Babana și Babacu - „ostrogoții”, motanul Nea Mișu Falconetti (preia numele personajului negativ din serialul Om bogat, om sărac, la modă în anii ’70), „eroii” fiind reluați și în 4 ostrogoți, unu mare și trei mici (1992). De altfel, autorului îi plac „continuările”, pentru că mereu are ceva nou de inventat, de povestit și pare a nu se plictisi niciodată de această familie formidabilă de încurcă-lume, în care toți se joacă de-
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
București, 1975; De-a baba oarba, București, 1976; De-a bâza, București, 1977; Extravagantul Conan Doi, I-II, București, 1978; Contratimp, I-II, București, 1981-1983; Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi, București, 1982; ed. (Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi ostrogoții), București, 1991; „Aventuri” aproximative, I-III, București, 1984-1987; Cerbul din oglindă, București, 1984; Cei trei veseli năpârstoci, București, 1984; Expediția „Nisetrul 2”, București, 1987; Oameni de bună credință, București, 1989; 4 ostrogoți, unu’mare și trei mici, București, 1992. Traduceri
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
1982; ed. (Unchiul Andi „detectivul” și nepoții săi ostrogoții), București, 1991; „Aventuri” aproximative, I-III, București, 1984-1987; Cerbul din oglindă, București, 1984; Cei trei veseli năpârstoci, București, 1984; Expediția „Nisetrul 2”, București, 1987; Oameni de bună credință, București, 1989; 4 ostrogoți, unu’mare și trei mici, București, 1992. Traduceri: Jack London, Temnița profesorului, București, 1943; N.A. Thomas, A venit o corabie în port, Craiova, 1943; Erskine Caldwell, Povestiri despre albi și negri, București, 1948 (în colaborare cu Pena Zabunov); E. Cearușin
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
Așa e. Așadar, o să-ți spun că regele nostru de câteva ori a plătit ceva mai multișor decât un cal pentru o nouă concubină. — Dacă erau hune. Ori dacă erau de rang și veneau dintr-un popor aliat cu noi: ostrogoții, de pildă, sau gepizii, chiar și turingienii. însă își alege și din stirpe mai joasă, iar pe acelea nu le plătește, cu siguranță. Pune să le răpească — Ce tot vorbești? Bineînțeles că nu. De obicei, capii satelor prin care trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
miazănoapte pădurea din Harz și ajunsese deja la granița romană. — Va trebui să cer imediat instrucțiuni la Ravena. E o armată mare? — Se pare că doar hunii sunt cu zecile de mii, dar lor ar trebui să le adăugăm turingienii, ostrogoții, francii râureni și, probabil, rugienii și herulii. — Atila o să invadeze, deci, Galiile dinspre miazănoapte, observă Sebastianus, mângâindu-și gânditor bărbia și având în minte zvonurile ce ajunseseră la Ravena înainte de plecarea sa, legate de o armată hună care încerca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătrânul Utrigúr, care fusese înainte prietenul de încredere și cel dintâi consilier îadică Onegesiusă al marelui Rua, unchiul său. Apoi Edec, comandant al scirilor, care, însoțit de sfetnicul său Oreste - roman pe jumătate -, fusese ambasador la Bizanț; Valamir, rege al ostrogoților, și Ardarich, gepidul. în acesta din urmă, mai ales, Atila părea să-și pună pe deplin încrederea, până într-acolo - cel puțin, așa se spunea - încât să nu ia nici o hotărâre importantă înainte de a-i fi auzit părerea. Gepizi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liniile dușmane, dar această străpungere, în loc să le aducă victoria, ar fi dus la înfrângerea cea mai dezastruoasă. Ajunse, în sfârșit, lângă scutierul său și, scuturându-l de un braț, îl obligă să se oprească și să fie atent la el: — Ostrogoții au cedat, îi strigă, în vreme ce săgețile dușmanilor șuierau în jur. Trebuie să ne retragem, să acoperim flancul lui Atila. Trimite pe cineva să-l anunțe. — Și-or fi dat seama deja de acolo, de sus, replică Mandzuk. Balamber scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și-or fi dat seama deja de acolo, de sus, replică Mandzuk. Balamber scutură din cap: — E prea mare riscul. Trimite pe cineva. Toraman, care nu-l putuse auzi, apăru lângă ei și anunță, la rândul său, pradă agitației, că ostrogoții fugeau. — Du-te tu la rege, îi ordonă imediat Balamber, și anunță-l că riscă să fie încercuit. Spune-i că trupele noastre o să-l acopere. Prompt, tânărul războinic dădu pinteni calului și porni în goană, pe când Balamber întindea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bariera carelor, unde oamenii lui se contopiră imediat cu masa fugarilor. Intrând în tabăra imensă, își făcu cu greu loc prin tumultul mulțimii formate din mii de războinici ce ajunseseră deja acolo, venind din diferite puncte ale câmpului de luptă. Ostrogoții țineau privirea plecată, ca niște câini bătuți, iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând din cap cu o expresie rănită și umilită. Ici și colo însă se formau mici grupuri pestrițe, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Ambarrus, Sebastianus trecu printre multe grupuri de soldați ce porniseră să sape mari gropi comune, în care urmau să fie azvârlite pur și simplu, toate la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]