319 matches
-
Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman de Răsărit. În 493, liderul ostrogot Theodoric, instigat de Constantinopol (și plecat încă din 488 din Moesia), a cucerit Italia, l-a înfrânt pe Odoacru și a înființat primul regat ostrogot, cu capitala la Ravenna. În timpul regnului lui Theodoric (496- 526), din dinastia Amalilor, regatul (cu administrația preluată de la Odoacru, deci de limbă latină) a cunoscut cea mai mare înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
mai mare înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-au aflat marii cărturari Boethius și Cassiodor. A strâns legăturile cu Imperiul Roman de Răsărit. La moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul ostrogot ca regentă a fiului sau Athalaric (526-534). În secolul al V-lea, germanicii burgunzi și-au înființat pe malul Rinului un mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar și distrug regatul. Burgunzii au
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
să mai fie menționați în izvoarele istorice. În sec. al V-lea, gepizii au fost înfrânți de huni și supuși. În 454 s-au eliberat de sub stăpânirea hună, când o coaliție a triburilor germanice formată din gepizi, heruli, skiri, rugi, ostrogoți și sub sceptrul regelui gepid Ardaric (Ardarich) i-a înfrânt pe huni într-o bătălie desfășurată pe malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
portului său bine amplasat, cu acces la Marea Adriatică, și a poziției sale defensive ideale, fiind situat în mijlocul mlaștinilor. Orașul a rămas capitală a Imperiului până la disoluția Imperiului de Apus din 476, când a devenit reședința lui Odoacru, iar apoi a ostrogoților în timpul lui Theodoric cel Mare și imediat după aceea. În 540, în timpul "războiului gotic" dintre 535 și 554, Ravenna a fost ocupată de către generalul Imperiului de răsărit Belisarie. După acest eveniment, orașul a devenit sediul guvernatorului provincial. După "recucerirea justiniană
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
op. cit., 202-203). Dobridor - este totuși puțin probabilă. Gepizii s-au așezat, în decursul așa numitei ¨migrații a popoarelor¨ în nordul Daciei care, după retragerea aureliană, a devenit teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii. După invazia hunilor (375-453) gepizii devin, împreună cu ostrogoții, vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor lor seniori, hunii. Învingători, gepizii iau în stăpânire Dacia, având se pare consimțământul romanilor, Imperiului roman de Răsărit. Longevivul regat al gepizilor în Transilvania
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
origine turcică, probabil și uralică. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric. Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și la Dunărea de Jos. Însă și-
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Odoacru l-a trimis pe Onoulphus, fratele său, cu o armată înapoi în Noricum împotriva lui. Onoulphus a considerat necesar să evacueze populația romani rămasă și i-a reinstalat în Italia. Rugii rămași au fugit și s-au refugiat la ostrogoții. Provincia abandonată a fost ocupată de către longobarzi de 493. Poziția lui Odoacru s-a îmbunătățit, Zeno, împăratul din est, a început să-l sesizeze ca pe un rival. Potrivit lui Ioan al Antiohiei, Odoacru schimbate mesaje cu Illus, care a pornit
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Teodoric s-a răzvrătit în 485. Armatus a fugit de la Basilicus la Zeno în 476, și a fost făcut senior imperial general pe viață. în termen de un an, Zeno l-a asasinat. În 489, Theodoric i-a condus pe ostrogoți peste Alpii Iulieni și în Italia. Pe 28 august, Odoacru l-a întâlnit la Isonzo, doar pentru a fi înfrânt. El s-a retras la Verona, ajungând la periferia acesteia pe 27 septembrie, unde a înființa imediat o tabară fortificată
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
mai târziu el l-a învins din nou. În timp ce Odoacru s-a refugiat în Ravenna, Teodoric a continuat cuceririle în Italia la Mediolanum, în cazul în care majoritatea armatei lui Odoacru, inclusiv șeful său generalul Tufa, s-a predat regelui ostrogot . Theodoric n-a avut nici un motiv să se îndoiască de loialitatea Tufa și l-a trimis în fruntea unei armate de soldați de elită la Ravenna. Herwig Wolfram observă, "Tufa a schimbat taberele, forța de elită gotică i-a fost
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
datorită ocaziei de a se așeza în Italia. Ei erau încă în mare majoritate păgâni, și au împrumutat trăsături de civilizație - în special în practicile războinice - de la bizantini și de la avari. Solicitați de Imperiul Roman de Est ca mercenari împotriva ostrogoților ("războiul gotic" din anii 535-555), lombarzii conduși de Alboin între-prind din 569 cucerirea pe cont propriu a peninsulei italice. Ei au intrat prin Friul la 20 sau 21 mai 569. Foarte rapid cuceresc orașele din nord, la începutul anului 570
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
sau saxonă) Menia (sau Basina). Frații săi erau Baderic și Berthar, iar sora sa era Radegunda, care se va căsători cu regele Wacho al longobarzilor. Hermanfrid a fost căsătorit cu Amalaberga, fiică a Amalafridei care era urmașa regelui Theodemir al ostrogoților, cândva între 507 și 511. Amalberga era de asemenea nepoată a regelui Theodoric cel Mare. Nu este limpede când anume Hermanfrid a devenit rege, însă el apare în această poziție (ca "rex thoringorum") într-o scrisoare a lui Theodoric cel
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
că sunt unii care se aventurează să sugereze că Theuderic "ar fi putut" avea legătură cu acest fapt. Radegunda a fost apoi nevoită să ia de soț pe regele Clotar I, în vreme ce soția lui Hermanfrid, Amalaberga a fugit în teritoriul ostrogoților, ducând acolo și pe copiii ei, Amalafrid și Rodelinda. Amalaberga a fost ulterior capturată de către generalui bizantin Belisarie și trimisă la Constantinopol, în timp ce Amalafrid va deveni general iomperial, iar Rodelinda se va căsători cu regele Audoin al longobarzilor. Regatul thuringian
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
s-au construit clădiri medievale și renascentiste. Prima locuire permanentă a orașului este datată în 500 î.Hr. Colonizarea romană semnificativă a început în secolul I î.Hr. În timpul romanilor, orașul purta numele "Pietas Iulia". Mai târziu, orașul a intrat sub dominația ostrogoților, francilor și venețienilor. Istoria orașului a continuat să reflecte amplasarea și importanța sa, la fel ca cea a regiunii, în redesenarea granițelor europene. În perioada medievală Pola face parte din Republica Venețiană. În 1797, Pula și Istria au devenit parte
Pula, Croația () [Corola-website/Science/298036_a_299365]
-
a devenit împărat în 364. El a împărțit imediat Imperiul, oferindu-i jumătatea estică lui Valens, fratele său. Stabilitate nu a fost pentru mult timp, după cum conflictele cu forțele exterioare s-au intensificat. În 376, vizigoții au fugit din calea ostrogoților, care la rândul lor au fugit din calea hunilor, li s-a permis să treacă Dunărea și să se stabilească în Balcani de către conducerea din Est. Maltratarea a provocat o revoltă pe scară largă, iar în 378 au provocat o
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
incursiunilor vandalilor, devenind o parte a Imperiului Roman de Răsărit în jurul anului 533 atunci când Belizarie i-a învins pe vandali. Ultima speranță pentru un Imperiu reunificat a venit în 493, când Odoacru a fost înlocuit de Theodoric cel Mare, regele ostrogoților. Theodoric a fost forțat să apară subordonat lui Zeno, în scopul de-al elimina pe Odoacru. În timp ce, în principiu, Theodoric a fost un subordonat, un vicerege al împăratului de Est, de fapt, a fost egalul lui. După moartea lui Theodoric
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
manifeste cvasiindependent față de regatul de la Pavia. Către 575 sau 576, Faroald a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
zone umede, cum ar fi rezervația Kopački Rit din sud-est. Conform unei alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care înseamnă "miel". De-a lungul istoriei, regiunea Baranya a făcut parte din Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
decisiv la victoria romanilor, dar el a murit în luptă. Iordanes consemnează două variante diferite ale morții lui: conform uneia, Theodoric a fost aruncat de pe cal și călcat de acesta cu copitele; conform celeilalte, Theodoric a fost ucis de sulița ostrogotului Andag, tatăl lui Gunthigis, patronul lui Iordanes. Trupul lui Theodoric a fost găsit abia a doua zi. Conform tradiției gotice, el a fost jelit și înmormântat de războinicii săi chiar pe câmpul de bătălie. Imediat, Thorismund a fost ales succesor
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
militară, percepând tribut de la populația autohtonă. Goții nu au avut o influență însemnată asupra populației din Dacia română. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit spre nord-vest, traversând pasurile Carpaților Nordici, coborând și stabilindu-se în Câmpia Pannonica la vest de Tisa, de unde vor
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Teodosiu își fixează drept obiectiv stabilizarea frontierelor, mai întâi cele din nord, cu goții, apoi cele din răsărit, cu perșii. În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe goți în Epir și în Dalmația. Teodosiu a instalat o parte din ostrogoți în Pannonia, iar el s-a instalat la Constantinopol. Teodosiu înrolase în armata romană contingente de "barbari", lăsându-le o organizare autonomă. Acești federați au pregătit ocuparea Imperiului de către barbari. Lipsit de forțele necesare respingerii vizigoților pătrunși în imperiu, încheie
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
sângeroase alanii sunt supuși de Xiognu. Atunci au aflat Imperiul Român și semințiile europene de Xiognu și le-au dat numele de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni). Hunii au continuat să înainteze spre vest ciocnindu-se cu regatul ostrogoților. Întâlnirea a fost fatală pentru cei din urmă, regatul ostrogot este spulberat. Bătrânul rege Ermanarich este umilit și se sinucide. Ostrogoții supraviețuitori aleg un rege nou pe Withimer. Acesta adună o nouă armata cu care îi înfrunta pe huni. Această
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Român și semințiile europene de Xiognu și le-au dat numele de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni). Hunii au continuat să înainteze spre vest ciocnindu-se cu regatul ostrogoților. Întâlnirea a fost fatală pentru cei din urmă, regatul ostrogot este spulberat. Bătrânul rege Ermanarich este umilit și se sinucide. Ostrogoții supraviețuitori aleg un rege nou pe Withimer. Acesta adună o nouă armata cu care îi înfrunta pe huni. Această armata va fi la fel măcelărita de huni. Supraviețuitorii au
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni). Hunii au continuat să înainteze spre vest ciocnindu-se cu regatul ostrogoților. Întâlnirea a fost fatală pentru cei din urmă, regatul ostrogot este spulberat. Bătrânul rege Ermanarich este umilit și se sinucide. Ostrogoții supraviețuitori aleg un rege nou pe Withimer. Acesta adună o nouă armata cu care îi înfrunta pe huni. Această armata va fi la fel măcelărita de huni. Supraviețuitorii au năvălit peste vizigoții din Sud-Moldova și Est-Muntenia. Surprinși de acest atac
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
era decât o ficțiune, însă a durat "in titulo" până la disoluția Imperiului în 1806, atunci când Napoleon Bonaparte a întemeiat propriul său Regat al Italiei, fără vreo legătură cu cel din evul mediu. După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila, generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae. Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]