313 matches
-
lumină vag castanie umplea sufrageria pe pereții căreia atârnau portretele în ulei ale celor doi străbuni din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra raftului de cărți atârna un tablou al lui Großpapa, o coloană frântă în depărtarea aburoasă, luminând verde ca marea. Și, în timpul unei discuții, tata rosti o frază pe care o cunoșteam din duminicile din A. O frază moștenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a cărui incapacitate de comandant militar ar fi fost cauza principală a înfrângerii otomanilor în ultima fază a războiului cu rușii ce a avut drept consecință impunerea de către Rusia, Porții Otomane, a păcii "dezastruoase" de la Küciük Kainargi 19, cercurile conducătoare otomane aveau o altă explicație, măi conformă cu realitatea, privind cauzele care au provocat acel "dezastru". Astfel, potrivit convingerii marelui dragoman de atunci al Porții Otomane, Constantin Moruzi (1774-1777), Franța a fost cea care "a précipité l'Empire Ottoman en l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Empire Ottoman en l'engageant à une guerre de pluș malheureuses"20, adică cel care se terminase în anul 1774. Iar principalul vinovat de acea instigare era, potrivit aceleași opinii care o exprimă, firește, pe cea similară a cercurilor conducătoare otomane, tocmai Charles Gavier, conte de Vergennes, atunci ministrul Afacerilor Străine al Franței. Deoarece, desi recunoștea că, în acele împrejurări, conduită Porții a fost "à la verité des plus faibles et des plus imbéciles", totuși, "c'était à un Ministre éclairé
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
început să caute, cu insistență, sprijin extern, înainte de toate, la Franța și Suedia pentru a determina Rusia să consimtă la rezolvarea acesteia, firește, din perspectiva intereselor otomane, si pentru a le implică, astfel, mai activ în problema orientala. Cercurile conducătoare otomane sperau 22 Cf., raportul lui Ulrik Celsing, din 3 octombrie 1774, în idem, Tratatul de la Küciük-Kainardgi (1774) în viziunea diplomației suedeze, în "Cercetări Istorice" (Serie Nouă), XVII2, Istorie Medie, Modernă și Contemporană, Iași, 1998, p. 187; vezi și raportul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ruso-turce sfârșind, cum se știe, prin declanșarea unui nou conflict militar, în anul 1787, eveniment care a marcat debutul unei alte faze a problemei orientale din secolul XVIII 33. Așadar, provocând, de fapt, în mod deliberat, războiul pe care Poartă Otomană i l-a declarat, în luna august 1787, prin amintitele agresiuni teritoriale și politice la adresa integrității Imperiului Otoman și a stabilității sistemului politic pe care il instaurase la Nordul Dunării, Rusia dezvăluia, încă o dată, Europei pericolul panslavismului. Evenimente pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
C.)17. Clauză care, adăugată la cea inserata în articolul nouă, conform căreia "leș deux hautes Pârtie, contractantes exceptent du présent traité toutes leș Puissances hors de l'Europe" (s. Ven.C.)18, sugerează, o dată în plus, reticentele cercurilor conducătoare otomane față de ofensiva diplomatică a Republicii Franceze menită să le implice în sistemul său de alianțe. Un sistem ce a fost reiterat și în articolul 13 care viza punerea, prin intermediul acestui act, a bazelor unei largi alianțe europene 19. Tratatul, care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
restabili vechile raporturi diplomatice franco-otomane, la nivel de ambasada, datorită importanței deosebite pe care o avea capitala Imperiului Otoman, din perspectiva sistemului său politic european. De aceea, ca și predecesorul său, el a făcut eforturi susținute pentru a determina Poartă Otomană să adere la proiectul francez de constituire a unei alianțe ofensive și defensive cu Franța, Spania, Prusia și Danemarca, includerea celei din urmă fiind motivată de necesitatea evitării că ea să fi fost 17 Loc. cît., p. 234. 18 Loc.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mijloc prea important pentru că duplicitara diplomație franceză să nu-l fi utilizat în scopul promovării politicii sale continentale, în general, a celei orientale, în special. În acest scop, deci, s-a străduit să exploateze, la maximum posibil, interesul cercurilor conducătoare otomane că problema poloneză să fi fost rezolvată într-o manieră care să nu fi afectat interesele majore ale Porții Otomane în Europa Est-Centrală. Ca urmare, diriguitorii politicii orientale a Franței au vizat angajarea directă a acesteia în sprijinirea eforturilor polonezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Franceze pe lângă Poartă Otomană au primit importantă misiune de a face o asidua propagandă în favoarea insurgenților și, apoi, a emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în scopul creării și întreținerii în rândul cercurilor conducătoare otomane a unei stări de spirit corespunzătoare acelui obiectiv. Unul din argumentele cu ajutorul căruia s-a încercat determinarea Porții Otomane să renunțe la politica să de neintervenție activă în problema poloneză l-a constituit și amintită dorința a otomanilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
constituit și amintită dorința a otomanilor de a recupera Crimeea. În context, se sugera că rezolvarea problemei poloneze, firește, din perspectiva franceză, ar fi facilitat revenirea acesteia în granițele Imperiului Otoman. Această idee a fost indusă cu asiduitate cercurilor conducătoare otomane, îndeosebi tot de Raymond Verninac de Sainte-Maure. Astfel, în luna mai 1795, le promitea, în numele Franței, ca, în cazul în care ar fi întreprins o diversiune armata la frontierele provinciilor poloneze anexate de Rusia, aceasta le-ar fi acordat "leș
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dovadă de mai multă circumspecție față de Franța, Moldova putea fi oricând ocupată. Și, pentru că amenințarea să nu fi rămas doar o simplă "figură de stil", autoritățile centrale rusești au recurs și la măsuri concrete care trebuiau să atenționeze cercurile conducătoare otomane asupra manierei în care intenționau rușii să 80 Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 112. 81 Acel dispreț a fost trădat, fără menajamente, si de du Bayet care, potrivit lui von Knobelsdorff, i-a declarat "que leș Polonois etoient une
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Mouradgea d'Ohsson din 4 mai 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 215. 90 Cf., loc. cît., p. 185. fi mai eficace, în acele împrejurări. Manevrând cu abilitate și valorificând, la maximum posibil, corupția cercurilor conducătoare otomane, trimisul extraordinar și ministrul plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, Victor Pavlovich Kociubei, a reușit să asigure controlul Rusiei asupra politicii europene a Porții Otomane, prin înlăturarea, la începutul lunii iulie 1796, a lui reis efendi, Ratib Ebu Bekir efendi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
considerabilă demersurile lui Kociubei în scopul numirii lui în această demnitate. Preluarea domniei în Rusia de către Pavel I, în urma decesului mamei sale, Ecaterina a II-a, în luna noiembrie 1796, eveniment ce a produs o explozie de entuziasm cercurilor conducătoare otomane 95, a creat perspectiva unui reviriment în raporturile rusoturce. Acesta s-a concretizat doi ani mai tarziu, când s-a produs cea mai spectaculoasă mutație din raporturile Imperiului Otoman cu Rusia. În primul an al domniei sale, Pavel I s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Carlson, op. cît, p. 35; Ingvar Anderson, op. cît., p. 309. 69 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, însărcinatul cu afaceri al Suediei pe lângă Poartă Otomană, catre rege, din 10 august 1809, în Sveriges Riksarkivet, scopul de a împiedica Poartă Otomană să acorde vreun sprijin oarecare, diplomatic sau de altă natură, Suediei. Continuarea războiului, care a necesitat noi și grele eforturi impuse societății suedeze, a provocat o puternică reacție împotriva regelui, soldata cu detronarea acestuia, în luna martie 1809, de către o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Orient et d'Occident qu'il a l'idée de réunir sous să tête" (s. Ven.C.)132. Inițiativa să a fost foarte bine primită la Petersburg, deoarece ea corespundea propriilor planuri ale cercurilor conducătoare ruse de a determina Poartă Otomană să încheie o alianță ofensiva și defensivă împotriva Franței 133. Iată, deci, tot atâtea argumente care au netezit calea către alianță suedo-rusă, încheiată la Petersburg, la 5 aprilie 1812. Potrivit clauzelor sale, Suedia urma să "achiziționeze" Norvegia cu ajutorul Rusiei, după
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
d'alliés voisins du côté du Midi"184. În acea zonă se aflau, însă, turcii care, datorită "dezorganizării" lor, nu puteau fi luați în considerare că aliați ai polonezilor și cu atât mai puțin ca adversari redutabili ai Rusiei. Poartă Otomană putea, totuși, să-și respecte calitatea de aliata a Poloniei, așa cum fusese întotdeauna în trecut, doar dacă reușea să restabilească ordinea și liniștea în Imperiu. El vedea, însă, această perspectivă ca fiind foarte puțin probabilă, deoarece Imperiul Otoman ajunsese, deja
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
si, prin urmare, și în războiul franco-englez, bineînțeles, în tabăra franceză. Interesul în discuție nu era generat, însă, de dorința de a se găsi mijloace menite să sprijine efortul de război al Suediei, ci, din contră, pentru a determina Poartă Otomană să nu-i acorde un eventual sprijin, fie el și numai diplomatic 271. Dacă se au în vedere eforturile pe care le-a făcut diplomația britanică și pentru a determina Poartă Otomană să încheie pacea cu Rusia, îndeosebi după declanșarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suediei, ci, din contră, pentru a determina Poartă Otomană să nu-i acorde un eventual sprijin, fie el și numai diplomatic 271. Dacă se au în vedere eforturile pe care le-a făcut diplomația britanică și pentru a determina Poartă Otomană să încheie pacea cu Rusia, îndeosebi după declanșarea invaziei franceze, se poate presupune că amintită atitudine urmărea să împiedice prelungirea războiului ruso-suedez, cu scopul de a degajă Rusia de un efort în plus și a o face aptă pentru confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
14 Cf., ibidem. 15 Cf., Adam Kersten, Historia Szwecji, Wroclaw-Warszawa-Krakow, Zaklad Narodowy Imienia Ossolinskich Wydawnictwo, 1973, p. 285-286. 16 Cf. Ingvar Andersson, op. cît., p. 296. 17 Ibidem. operațiuni militare. Gestul regelui suedez a produs o profundă nemulțumire cercurilor conducătoare otomane care au înțeles că, deși era nevoită să lupte pe două fronturi, presiunea militară a Rusiei pe frontul otoman nu era posibil să slăbească, în măsura necesară unei modificări semnificative a raportului de forțe, de vreme ce operațiunile militare de pe cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Europe and the Porte, doc. nr. 4, n. 8. opera științifică 27, dar și ca diplomat, fiind adeseori solicitat să reprezinte Poartă Otomană în raporturile ei cu unele puteri europene. În această calitate, s-a remarcat, îndeosebi că negociator din partea otomană a tratatului de comerț încheiat cu Spania, în anul 178428. Astfel că d'Ohsson a început, inițial cu caracter personal, dată fiind poziția sa oficială de membru al Legației Suediei la Istanbul, si cu aprobarea tacită, iar uneori chiar explicită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Beydilli, The Contributions of Mouradgea d'Ohsson to the Reform of the Reign of Selim III, în "Torch of the Empire", p. 95 și urm. antifranceză, constituită la 7 februarie 1792, două puteri pe a caror colaborare antirusă conta Poartă Otomană, Mouradgea d'Ohsson i-a "dezvăluit" aceluia câteva din informațiile culese de el din mediile politice și diplomatice vieneze. Potrivit acestora, "la Russie loin de s'endormir (probabil după încheierea păcii de la Iași n. Ven.C.). s'occupoit plus que
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dar practicată, deja, în Europa civilizată a sfârșitului de secol XVIII. Anume, diminuarea discriminărilor etnice și religioase, pentru a se asigura accesul tuturor supușilor capabili la funcții în administrație. În ceea ce privește politica externă, el reliefa necesitatea înființării de reprezentante diplomatice permanente otomane în străinătate, precum și cea a respectării angajamentelor asumate pe plan extern de Poartă Otomană. Pledoariile sale au avut oarecare efect, atunci, adică la începutul anului 1793, de vreme ce reis efendi, Mehmed Rașid efendi, l-a invitat să elaboreze un plan detaliat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de a acorda asistență Porții Otomane, în vederea realizării programului său de reformare structurală a Imperiului Otoman, nu se grăbea să-i pună la dispoziție ofițerii și specialiștii suedezi în construcții portuare, solicitați de aceasta, gest care sporea neîncrederea cercurilor conducătoare otomane față de bunele intenții ale Suediei 43. De altfel, potrivit constatărilor lui Mouradgea d'Ohsson, toți adversarii Franței Republicane își concentrau eforturile la Istanbul, pentru a împiedica orice colaborare otomano-suedeză, ca să nu se dea posibilitate Porții să abandoneze politică să de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de comunitatea de interese suedo-turcă, în raporturile lor cu Rusia (cf., loc. cît., doc. nr. 30). vechea influență a Imperiului Otoman asupra sistemului politic european. În împrejurările internaționale de atunci, Suedia consideră, de asemenea, așa cum am mai menționat, că Poartă Otomană trebuia să continue acea orientare în politica să europeană, datorită instabilității politice din Franța, de la începutul anului 1794, care nu o făceau aptă să o sprijine efectiv împotriva Rusiei și a Austriei, înainte de toate, motiv pentru care și Suedia se
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mouradgea d'Ohsson a solicitat-o, firește, din dispoziția superiorilor săi de la Stockholm, prin două Note confidențiale, adresate acesteia, la 12 și, respectiv, 20 februarie 1796. În cuprinsul celei dintâi, se solicită că, în virtutea tratatelor existente între Suedia și Poartă Otomană cu referire, probabil, la Tratatul de alianță defensivă, din 24 decembrie 1739, si a celui de subsidii, din 11 iulie 178972 cea din urma să-i ofere bunele oficii, pentru a evita războiul cu Rusia. În cazul în care acele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]