2,905 matches
-
șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
cea concretă, În care trăim! ȘI: “Suntem slabi! Suntem prea miloși, prea toleranți! Imigranții vin ca să ne ia joburile! Cei mai multi hoți, drogați, certați cu legea din lumea lor provine. Afară cu imigranții” Semnează un roman. Ce, cine i-a vârât otravă naționalismului șovin În suflet? De ce-i miroase urât mexicanii, sudamericanii care-i tund gazonul, spală copiii de mizeria omenească? Alt articol, la fel de jegos. De ce na rămas babă asta acasă? S-a săturat de salamul cu s-o ia mama Dracului
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga moldava află, prin stihurile sale psalmice, puterea genezica a cuvîntului. Încît, scăpînd din strînsoarea trupului, mîngîiat de gîndul morții (curățat Însă de „otravă”) va zări - eliberat - izbăvitoarele „lumine”. N.B.: Mulțumim scriitorului Adrian Dinu RACHIERU și redacției revistei Convorbiri Literare, pentru permisiunea de a publica acest articol În Destine Literare. (Redacția)
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare sfinții veșteji, ah, gura mea picioarele-i sărută! Vom crește Împreună doar agate, În ametist vom răsădi curajul, coralul roșu ne va feri de toate, de soartă rea, furtună și otravă. Pe diamant voi scrijeli un nume, griji și furii departe se vor duce, Într-un smarald seascunde fericirea, eu sunt granatul răstignit pe cruce! Opalul Îmi preschimbă sănătatea pe un potir cu vin bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
LyriCola Se cumpără cutia se ține cu stânga se trage inelul ca la grenadă Se mută în dreapta se duce la gură se bea conținutul multinațional Se râgâie delicat CO2 ambalajul se-aruncă înapoi peste umăr în haznaua lumii Cu dragoste otrava își face efectul peste o sută de ani. Ai văzut n-ai văzut Cum luna se scaldă în catedrala femeilor Cum îmblânzirea în leu cum acrul în dulce Cum în rânjet adie mila cum lemnul picură lemn cum ungherele își
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
lume n-am jucat cum mi s-a cântat și hohotu-mi de plâns plin de trufie era și mersul meu din rău în mai rău mă făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis de la Ana la Caiafa cu ranchiună, cu lacrimi în ochi, în adâncul pământului, cu totul. XXX. Metehnele bîtrâneții Mironosiță multiubită ai jucat
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
Ca pielea de bou care trage în jug, Cît de mult s-au bătucit pleoapele apărînd ochiul de frumusețea toxică a lumii...! Pe unde să ieși din tine? Cum să Iasă omul din sine? Prin gură? Pe acolo iese doar otrava pe care o secretă Continuu inima și plămînul, Ficatul, fierea, pancreasul. Pe acolo ies vorbele Căci neexplicată moartea nu există. Viața? E o eternitate ratată...! Pe unde să ieși? Prin urechi? Dar urechile S-au aruncat hulpave să prindă toate
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
cer Treceam prin păduri cu izvoare Prin vechi văgăuni cu mister Din tufe rupeai cîte-o floare Sau căte-o ciupercă-n venin Umflatî și-avănd pălărie De fetru și-apoi c-un suspin Vroiai sî mi-o dărui chiar mie Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
de terifiantă ca episoadele de misticism trivial, imposibil de justificat din orice punct de vedere am privi. Dar poate că literatura, ca spațiu al libertății, este o justificare suficientă pentru a etala fascinația ororii, fascinația abisului, fascinația estetică a ereziei. "Otrava esențială a abisului din care toți bem" (p. 237) e o formă de izbândă, fie și tranzitorie, a satanismului. Iadul urcă în noi imperceptibil - acesta e avertismentul prozei lui Dan Stanca.
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Pasăre a neliniștii A istovitoarelor fete morgane Mâna Întinsă te scapă Nimeni nu te poate prinde Căci cine poate prinde Și tine timpul ca pe-un sac cu merinde. Halucinantă pasăre-albastră, Filtru invizibil pe ochiul real Adu-mi, adu-mi otrava nebuniei Paradisului tău artificial ! ARIADNA Totul În mine e dragoste E o risipă de tandrețe, de cântec Care Învăluie copacii și pietrele Tulbure ca un descântec. Cu mâinile deschise pline de vise Iți Întind harta sufletului meu Cu toate luminile
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după vreun ceas, mă liniștesc: mâna lui Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda, la grămăjoarele de otravă puse în toate colțurile. De ce o fi acest bărbătuș atât de lipit familiei Sion? Nici măcar șoricimea n-a stârpit-o vreodată." Niculaie - Niculaie Furtună, omul de casă al Sionilor. Își declară adresa la domiciliul părinților, în mahalaua Filaretului, dar locuiește
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând! Și cristelnița plânge... JURNAL MATINAL Cum să Întind funia de mătase a frigului când desfrâul culorii Îmi Întunecă văzul? Cum să smulg din ghearele somnului leșul acestei păsări fără de aripi și cum să mă despart de astă inimă
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
are un mod al lui de a ajunge la părtășie Și la unire deplină cu Mântuitorul său. Căci după cum cei care vor să dea impresia că s-au otrăvit iau În ascuns un antidot pentru a nimici lucrarea primejduitoare a otrăvii - dar Și antidotul trebuie să treacă prin Întreg corpul ca Și otrava, pentru că numai trecând peste tot nimicește efectul otrăvii - tot așa noi, după ce odată am gustat din stricăciunea Însăși a firii, simțim dorința după Cel care pe toate le
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
unire deplină cu Mântuitorul său. Căci după cum cei care vor să dea impresia că s-au otrăvit iau În ascuns un antidot pentru a nimici lucrarea primejduitoare a otrăvii - dar Și antidotul trebuie să treacă prin Întreg corpul ca Și otrava, pentru că numai trecând peste tot nimicește efectul otrăvii - tot așa noi, după ce odată am gustat din stricăciunea Însăși a firii, simțim dorința după Cel care pe toate le unește, pentru ca o dată luând În noi acest leac să alunge, prin efectul
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
care vor să dea impresia că s-au otrăvit iau În ascuns un antidot pentru a nimici lucrarea primejduitoare a otrăvii - dar Și antidotul trebuie să treacă prin Întreg corpul ca Și otrava, pentru că numai trecând peste tot nimicește efectul otrăvii - tot așa noi, după ce odată am gustat din stricăciunea Însăși a firii, simțim dorința după Cel care pe toate le unește, pentru ca o dată luând În noi acest leac să alunge, prin efectul său contrar, influența primejdioasă a otrăvii de mult
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
nimicește efectul otrăvii - tot așa noi, după ce odată am gustat din stricăciunea Însăși a firii, simțim dorința după Cel care pe toate le unește, pentru ca o dată luând În noi acest leac să alunge, prin efectul său contrar, influența primejdioasă a otrăvii de mult timp Înrădăcinată În trupul nostru. Ce leac poate fi acesta? Nu altul decât acel Trup minunat care a biruit moartea Și s-a făcut izvor al vieții noastre”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
esența păcatului rămâne aceeași pentru toți. E o călcare a legii divine, o dezordine în iubire, o nesocotire a voii lui Dumnezeu, întoarcerea spre sine și creaturi, îndepărtarea și înstrăinarea de Dumnezeu Binele Suprem. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotire a legilor morale aduce cu sine dezordine în ființa făptuitorului, destramă sănătatea lui morală și pricinuiește tulburări în mediul înconjurător
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ar fi urmat gândul<footnote Marcu Ascetul, „Despre legea duhovnicească”, cap. 119, în „Filocalia...”, vol. I, p. 247. footnote>. Suntem sfătuiți să ne păzim conștiința sănătoasă, curată, nepătată, ca să alunge îndată de la sine orice atingere a păcatului ca pe o otravă ucigătoare, fiindcă plata păcatului este moartea (Rom., 6,23). Aceleași îndemnuri le avem și de la Sfântul Ioan Gură de Aur, care dezvoltă ideea precedentă, dând și îndrumări celor care au consimțit deja cu ispita: „Vă îndemn, păziți-vă chiar de la
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
-l vândusem, alergam pentru mine, pentru speranța că poate nu asta este tot ce reprezintă dragostea. Alerg și acum. Dar de data asta o fac pentru a uita. Și o să alerg până când amintirile n-o să mai fie niște cuțite cu otravă, care-mi crestează pielea.
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
natură explică lipsa suferinței în Rai, căci El a fost rânduit de Creator, stăpânitor al celor văzute, rege al întregului univers. Astfel, nici focul nu putea ceva împotriva lui, nici apa să-l înece, nici fiara nu-l vătăma, nici otrava nu-și producea efectul asupra lui. Dar, odată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din această pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcători de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
nici otrava nu-și producea efectul asupra lui. Dar, odată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din această pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcători de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și cutează împotriva focului și apelor, cum arată cei din jurul lui Iani și Iamvri, ce s-au împotrivit lui Moisi, și Simion, ce s-a împotrivit corifeului Petru<footnote Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 35, în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pătată de sângele curat - floare de purpură incandescentă - al celui mai armonic și înalt om al culturii europene din acei ani: EMINESCU. El, doctorul Șuțu, i-a prescris, pentru o boală inventată, doze letale, din ce în ce mai mari, de injecții cu mercur - otravă necruțătoare. În acest mod, era pedepsită necruțător, era exterminată luciditatea de cristal viu a genialului poet, cetățean și patriot român, care văzuse lumina lumii în magica Bucovina, la Ipotești, și crea ca un Titan în miraculosul tărâm al Europei Vechi
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
apoi în chinuri o lua pe scări în sus bătea ușor în zăbrelele cerului (dar luna lumină nu mai avea) și repede încărcat de cenuși și de frig se agăța de clanță se lipea de tălpi ca o miere cu otravă se-ncolăcea pe după piciorușul de cretă al bătrânei din chioșcul de ziare crucificând-o acolo pe singurătatea ei definitiv tulbura clopoțeii de la intrarea în paradisul mititeilor cu bere și muștar și ardea cu piatra iadului toată noaptea rănile din suflet
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]